Decizia civilă nr. 82/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...) și conexatul (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 82/2011
Ședința ata de 07 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. R. A. și reclamanta M. L. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. C., având ca obiect contestație acte administrative fiscale.
Mersul dezbaterilor, susținerile orale și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de (...) și ulterior, pentru data de astăzi.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 14 octombrie
2010 reclamantul M. R. A. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. C. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.181/(...) emise în soluționarea contestației, anularea deciziei de impunere nr.19991/1/(...) emise în baza constatărilor cuprinse în raportul de inspecție fiscală încheiat la (...), anularea creanțelor fiscale principale și accesorii stabilite în sarcina reclamantului în cuantum total de 884.509 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar în cuantum de 540.700 lei și accesorii aferente TVA stabilită suplimentar în cuantum de 343.809 lei.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, se arată că prin decizia de impunere nr.
19991/1/(...), a fost stabilită obligația de plată a sumei totale de 884.509 lei reprezentând TVA și accesorii aferente. Pentru a decide astfel, inspecția fiscală a reținut că reclamantul, împreună cu soția acestuia, a desfășurat activități economice constând în vânzări de imobile (terenuri construibile, apartamente și case) și am devenit persoană impozabilă din punct de vedere al TVA începând cu data de (...), prin depășirea plafonului de scutire.
Arată că a atacat în termenul legal acest act administrativ-fiscal dar prin decizia nr. 181/0(...) contestația a fost respinsă ca nefondată.
1. Conform dispozițiilor art. 127, al. 1 și 2 Cod fiscal: "(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2),oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. (2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimila te acestora. De asemenea, constituie activitateeconomică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate".
Susține că reclamantul nu putea avea calitatea de persoană impozabilă deoarece nu a desfășurat activitățile economice despre care se face vorbire la art. 127, al. 2 Cod fiscal deoarece: a. reclamantul nu are calitatea de producător, prestator de servicii, persoană care exercită o profesie liberă sau asimilată sau persoană care desfășoară activități extractive sau agricole. De asemenea, activitatea reclamantului nu este una comercială atâta vreme cât vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile este o activitate eminamente civilă în lumina dispozițiilor art. 1 și 3 Cod comercial. Faptele de comerț sunt de două feluri: obiective (art. 3 Cod comercial) și subiective (art. 4 Cod comercial). Înafara acestor două categorii de fapte de comerț, în dreptul pozitiv românesc nu mai există o alta iar din cuprinsul art. 3, pct. 1 și 2 Cod comercial rezultă cu claritate că obiectul comerțului este limitat la bunurile mobile corporale si necorporale, bunurile imobile fiind excluse". Este util de precizat în acest sens că inclusiv Agenția Națională de A. F. prin fostul său președinte, dl S. Bodu, susținea acest punct de vedere arătând în mod public că, atâta vreme cât Codul Comercial nu va fi modificat, vânzarea-cumpărarea de imobile nu va putea fi supusă TVA întrucât nu reprezintă act de comerț. b. Vânzarea de imobile terenuri și construcții efectuată de către o persoană fizică nu se încadrează în nici una dintre activitățile prevăzute la art. 127, al. 2 Cod fiscal intru cât nu este expres menționată în text iar o eventuală încadrare prin analogie este strict prohibită prin dispozițiile art. 3, lit. b Cod fiscal care impun cu valoare de principiu "certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale". c. De asemenea, vânzarea de imobile terenuri și construcții efectuată de către o persoană fizică nu este nici exploatare de bunuri în sensul art. 127, al. 2, teza a II-a Cod fiscal. Exploatarea nu este definită de legea fiscală dar Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat într-o serie de cauze cu privire la activități care constituie exploatare în sensul T. Astfel, exploatarea se referă la închirieri (a se vedea C-
230/94 Renate Enkler referitor la închirierea unei caravane și C-23/98 referitor la închirierea unui imobil), la concesiuni (a se vedea C-174/06 COGEP), la acordări de împrumuturi (a se vedea C-142/99 Floridienne, în sensul considerării acordării de împrumuturi ca exploatare a capitalului deținut, În vederea obținerii de dobânzi, cu caracter de continuitate) sau la drepturi de folosintă sau alte drepturi in rem (a se vedea C-326/99 Goed Wonen, referitor la dreptul de uzufruct). După cum se poate observa, în toate aceste cazuri, bunurile corporale, acțiunile, imobilele sau capitalul rămâneau în proprietatea celui care le exploata și nu se "consumau" prin înstrăinarea acestora.
Și mai clar, în cazul C-77/01 EOM Mineiro în care se punea problema calificării din perspectiva TVA a unor operațiuni repetate de achiziție și revânzare, Curtea Europeană de Justiție a precizat că achiziția și revânzarea nu poate fi asimilată exploatării unui bun destinat a produce venituri cu caracter de continuitate, singura remunerație pentru astfel de tranzacții constând într-un posibil profit la vânzare. A. decizie este importantă din mai multe perspective: - în primul rând arată că exploatarea vizează un bun destinat obținerii de venituri cu caracter de continuitate (și este clar că nu i se poate atribui o astfel de destinație unui bun care face obiectul revânzării) și, în al doilea rând, face distincția dintre activitățile de exploatare (prestări de servicii prin natura lor) și activitățile comerciale de revânzare (livrări de bunuri, prin definiție).
În concluzie, din moment ce reclamantul nu a desfășurat activitățile economice expres și limitativ prevăzute de art. 127, al. 2 Cod fiscal, nu poate avea calitatea de persoană impozabilă. Arată că din cuprinsul deciziei de soluționare nu rezultă care anume dintre activitățile prevăzute de art. 127, al. 2 Cod fiscal le-a desfășurat astfel încât să se considere că este "persoană impozabiIă".
2. Conform dispozițiilor art. 126, al. 1 Cod fiscal: "în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1); d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2)". De asemenea, conform dispozițiilor pct.
1, al. 1 din Normele de aplicare a T. VI Cod fiscal aprobate prin HG nr. 4., "in sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacă cel puțin una dintre condițiile stipulate la lit. a) - d) nu este îndeplinită, operațiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată".
Având în vedere motivele expuse anterior, se poate observa că operațiunile desfășurate nu pot fi cuprinse în sfera de aplicare a TVA întrucât nu întrunesc condițiile prevăzute la art. 126, al. 1, lit. c și d Cod fiscal, respectiv: - livrarea bunurilor nu a fost realizată de către o persoană impozabilă în sensul art. 127, al.
1 Cod fiscal; - livrarea bunurilor nu a rezultat din una dintre activitățile economice prevăzute de art. 127, al. 2 Cod fiscal;
3. Inspecția fiscală a reținut că la sfârșitul lunii septembrie 2006 reclamantul a depășit plafonul de scutire de 200.000 lei și că ar fi avut obligația de a se înregistra în scopuri de T.
Conform dispozițiilor art. 152, al. 1 și 3 Cod fiscal: "(1) S. scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. (3) Persoanele impozabile, care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii". Susține că reclamantul nu a avut, nu are si nu poate avea calitatea de persoană impozabilă în sensul art. 127
Cod fiscal deci dispozițiile legale privitoare la depășirea plafonului de scutire și la obligația de înregistrare nu Îmi sunt aplicabile.
4. Inspecția fiscală a reținut că operațiunile desfășurate de în cursul anului
2007 ar intra în sfera de aplicare a TVA conform prevederilor art. 141, al. 2, lit. f Cod fiscal, respectiv: "S. de asemenea scutite ... livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil,
Prin urmare, pentru ca excepția prevăzută de art. 141, al. 2, lit. f Cod fiscal să fie operantă, este obligatorie îndeplinirea cumulativă a două condiții: a. Livrarea să fie efectuată de către o persoană impozabilă, ceea ce nu este cazul după cum am arătat anterior. b. Persoana impozabilă să își fi exercitat ori să fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil, ceea ce din nou nu este cazul deoarece: - pentru exercitarea dreptului de deducere este obligatoriu ca persoana să fie impozabilă, ceea ce nu este cazul (art. 145, al. 2 Cod fiscal); - conform pct.
45, al. 4 din Normele de aplicare a T. VI Cod fiscal aprobate prin HG nr. 4., pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la art. 145, al. 1 și 2 Cod fiscal, trebuie îndeplinite următoarele cerințe: bunurile respective urmează a fi utilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură fiscală sau un alt document legal aprobat, prin care să justifice suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor achiziționate, să nu depășească perioada prevăzută la art. 1471 al. 2 Cod fiscal, ceea ce nu este cazul; - conform art. 145, al.
2, lit. a Cod fiscal orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile ceea ce nu este cazul întrucât, după cum am arătat anterior, operațiunile desfășurate nu pot fi cuprinse în sfera de aplicare a TVA întrucât nu întrunesc condițiile prevăzute la art. 126, al. 1, lit. c si d Cod fiscal;
Mai mult decât atât, din moment ce operațiunile desfășurate nu sunt impozabile întrucât nu întrunesc condițiile prevăzute la art. 126, al. 1, lit. c si d Cod fiscal nu se poate pune problema scutirii lor de TVA sau de excepții de la scutire.
5. Inspecția fiscală a reținut că operațiunile desfășurate în cursul anului
2008 ar intra în sfera de aplicare a TVA conform prevederilor art. 141, al. 2, lit. f
Cod fiscal, respectiv: "sunt, de asemenea, scutite de taxă ... livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil". Nici această dispoziție legală nu este aplicabilă din moment ce operațiunile desfășurate nu sunt impozabile întrucât nu întrunesc condițiile prevăzute la art. 126, al. 1, lit. c și d Cod fiscal nu se poate pune problema scutirii lor de TVA sau de excepții de la scutire.
Conform dispozițiilor pct. 37, al. 5 din Normele de aplicare a T. VI Cod fiscal aprobate prin HG nr. 4., excepția prevăzută la art. 141, al. 2, lit. f Cod fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art. 127 Cod fiscal pentru livrarea de construcții noi, de părți ale acestora sau de terenuri construibile ceea ce, nu este cazul. 6. Chiar dacă am accepta că operațiunile desfășurate sunt supuse TVA, inspecția fiscală a stabilit greșit cuantumul obligației de plată. În multe dintre hotărârile pe care le-a pronunțat în decursul timpului, Curtea Europeană de Justiție s-a referit la art. 2 din prima directivă în materie de TVA, care consacra principiul neutralității fiscale, în sensul că TVA este un impozit general pe consumație aplicat asupra bunurilor și serviciilor, direct proporțional cu prețul acestora, indiferent de numărul tranzacțiilor care au loc în procesul de producție și distribuție înainte de etapa perceperii impozitului. La fiecare tranzacție, TVA, calculată în funcție de prețul bunurilor și serviciilor conform cotei de impunere aplicabile, va fi exigibilă după deducerea cuantumului taxei suportate direct prin intermediul diferitelor componente ce se reflecta in costul bunurilor sau serviciilor. Adăugarea TVA la prețul de vânzare convenit între vânzător și cumpărători, preț care include în cuantumul său TVA și colectată de furnizori dar nu a fost dedusă conduce la aplicarea de TVA la TVA ceea ce constituie în mod cert o încălcare a principiului neutralității acestui impozit indirect
7. În ceea ce privește anularea creanțelor fiscale accesorii, în măsura în care se va constata că nu se datorează debitul, nici aceste accesorii nu sunt datorate în baza dispozițiilor art. 47, al. 2 Cod procedură fiscală.
La data de 20 octombrie 2010, reclamanta M. L. M. s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o acțiune identică cu cea a reclamantului M. R. A., solicitând anularea deciziei nr.193 din (...), a deciziei de impunere nr.19991/2010 precum și a creanțelor fiscale principale și accesorii în cuantum de 594.565 lei,considerentele cererii fiind identice; acțiunea a fost conexată prezentului litigiu în ședința publică din data de 24 ianuarie 2010.
Pârâta DGFP C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nefondată.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere privind TVA stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual nr. 19.991/1/(...), s-a stabilit în sarcina reclamantului M. R. A. obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 884.509 lei, reprezentând debit suplimentar în sumă de 540.700 lei si majorări de întârziere în sumă de 343.809 lei la sursa taxa pe valoarea adăugată; la baza acestui act administrativ fiscal se află raportul de inspecție fiscală întocmit la data de (...).
De asemenea, s-a stabilit în urma controlului efectuat că și reclamanta M. L.
M. datorează obligații fiscale suplimentare în sumă de 594.565 lei reprezentând
TVA suplimentar în sumă de 390.018 lei și accesorii aferente TVA în cuantum de
204.547 lei.
Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost stabilită obligația fiscala suplimentara s-a întocmit în urma efectuării unei inspecții fiscale ce a avut ca obiectiv verificarea modului de determinare, declarare si virare a taxei pe valoarea adăugată aferentă activității desfășurate de reclamanți în perioada (...)-(...).
In urma verificărilor efectuate, organul de inspecție fiscală a constatat ca reclamanții au desfășurat în perioada supusă controlului, activități economice cu caracter de continuitate constând în vânzarea de imobile (apartamente, case si terenuri). Astfel, s-a reținut ca reclamantul M. R. A. a efectuat in perioada 2005-
2007 mai multe tranzacții imobiliare (terenuri, case si apartamente construite) singur fiind necăsătorit, iar începând cu data de (...) împreună cu soția sa, reclamanta M. L. M. S-a stabilit că după finalizarea lucrărilor de construire si luarea în folosință, aceste bunuri imobiliare au fost înstrăinate către terțe persoane, în temeiul unor contracte de vânzare cumpărare autentificate.
Având în vedere amploarea tranzacțiilor efectuate în perioada supusă verificării, organul de inspecție fiscală a reținut că activitatea desfășurată de contribuabil reprezintă operațiune impozabila din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată în conformitate cu prevederile art. 126, alin. (1) din Legea nr.
571/(...) privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu prevederile pct. 2, alin. (1), si (2) din Normele metodologice de aplicare a L. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 44/(...).
Apreciind că aceste constatări ale organelor fiscale ale pârâtei sunt nelegale, reclamanții au înțeles să le conteste; prin deciziile nr.193/2010 și 1. pârâta a respins ca neîntemeiate contestațiile formulate.
Problema care se impune a fi lămurită în speță este aceea dacă reclamanții sunt persoane impozabile în înțelesul legii fiscale și dacă operațiunile desfășurate sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.
1. Potrivit art. 127 C. fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități; în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. S. în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.
Conform art. 1251, alin. (1), pct. 18 din același act normativ, persoana impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, este persoana fizica, grupul de persoane, instituția publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfășoare o activitate economica.
Prin urmare, o persoana fizica reprezintă persoana impozabilă în sensul titlului VI privind taxa pe valoarea adăugată din Codul fiscal, dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prevăzute la art. 127, alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
In explicitarea prevederilor art. 127 alin. 2 din Codul fiscal, la pct. 2, alin. (1) Titlul VI din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 4., se precizează că nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.
Ulterior, prin modificările intervenite, prevederile pct. 3, alin. (1), Titlul VI, din același act normativ menționat se arată că în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. [ .. ]".
În speță, probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse în probațiune evidențiază împrejurarea că reclamanții, în perioada 2005-2009, au procedat la înstrăinarea unor imobile, în perioada aprilie 2005 -noiembrie 2007 doar reclamantul M. R. A. iar ulterior, respectiv decembrie 2007 - decembrie 2009 împreună cu reclamanta M. L. M., rezultând un număr de 58 de tranzacții.
Raportat la numărul mare de tranzacții și la perioada relativ îndelungată de desfășurare a activităților menționate anterior se poate conchide că reclamanții au desfășurat activitatea de vânzare-cumpărare de imobile cu caracter de continuitate și cu scopul obținerii de venituri.
2. Conform art.126 C., în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la ari. 127 alin. (1); d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Ulterior, dispozițiile legale menționate au fost modificate, textul stabilind că din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) operațiunile care, în sensul art. 128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile ari. 132 și 133; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), acționând ca atare; d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Rezultă, așadar, că intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri/prestările de servicii realizate cu plata pe teritoriul R., dacă sunt realizate de o persoană impozabila astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), iarlivrarea bunurilor rezultă din una din activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/(...) privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, potrivit art. 127. alin. (1) si (2) din Legea nr. 5., persoanele fizice care efectuează activități în urma cărora obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personala sau alte bunuri nu se consideră că desfășoară activitate economica și nu intră în categoria persoanelor impozabile, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectiva este desfășurata în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în acest caz acesta dobândind calitatea de persoană impozabila.
În speță, întrucât reclamanții au efectuat în perioada aprilie 2005-decembrie
2009 un număr de 58 tranzacții imobiliare, se poate susține cu temei că operațiunile economice efectuate au caracter de continuitate si reprezintă o activitate economica supusă taxării.
3. Potrivit art. 153 alin.1, din Legea nr. 5., orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislația privind înregistrarea fiscala a plătitorilor de impozite si taxe.
În speță, în perioada 20 aprilie -11 septembrie 2006 reclamantul M. R. A. efectuează un număr de 3 tranzacții imobiliare în valoare totală de 296.980 lei potrivit contractelor nr. 568, 663 si 3564 astfel că în luna septembrie 2006, acesta a depășit plafonul de scutire de TVA în valoare de 200.000 lei, prevăzut de art. 152, alin. (1) din C. fiscal, astfel că avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata, potrivit art. 152, alin. (3) din același act normativ.
Identic, întrucât reclamanta M. L. M. a efectuat în luna decembrie 2007 o tranzacție imobiliară în valoare de 126.000 CHF (reprezentând 267.120 lei), la data de 18 decembrie 2007 aceasta a depășit plafonul de scutire de TVA prevăzut de art.152 alin.1 C. fiscal astfel că aceasta avea obligația să se înregistreze ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.
Potrivit art.152, alin. (1) si (3) C. fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 200.000 lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adăugată.
Rezultă, așadar, că în speță, reclamanții aveau obligația înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii plafonului (sfârșitul lunii în care plafonul a fost depășit), situație în care contribuabilul ar fi devenit plătitor de T. începând cu data de (...) respectiv (...), obligație legală care nu a fost îndeplinită de către reclamanți.
Prin urmare, întrucât reclamanții nu au solicitat înregistrarea ca plătitor de
TVA în termenul legal, în mod corect organele de inspecție fiscală au stabilit obligațiile fiscale suplimentare datorate, aferente celor tranzacțiilor efectuate după data amintită anterior.
4. Cât privesc majorările de întârziere la taxa pe valoarea adăugată, se poate observa că această obligație suplimentară datorată bugetului de stat a fost stabilita pentru debitul aferent pentru perioada decembrie 2006- decembrie 2009.
Potrivit art.119 C. fiscal, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere[. .. ] iar conform art.120 din același act normativ, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv iar nivelul majorării deîntârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Rezultă, așadar, că în speță, reclamanții, întrucât nu și-au achitat la scadență obligațiile de plată aceștia datorează și majorări de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între termenul de scadență și data stingerii debitului datorat, susținerile contrare ale reclamanților fiind nefondate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamanților ca fiind nefondată iar în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.126,
127, 119 și 120 C. o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. R. A. și reclamanta M. L. M. dom. în com. J. de M., nr.247, ap.14 jud. C. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. C. cu sediul în C.-N., P-ța A. I., nr.19, jud. C. având ca obiect contestație acte administrative fiscale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. D. C.
Red.M.S./A.C.
5 ex.-(...)
| ← Decizia civilă nr. 62/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
