Decizia civilă nr. 2102/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2102
Ședința publică din 17 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTORI: D. P. A. A. I.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de A. G. S. împotriva Sentinței civile nr.3795 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
22 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.3 pct.3 C.pr. civilă și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată apreciază recursul ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3. 795 pronunțată în data de (...) de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. G. S., împotriva pârâților D. G. A F. P. M. A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a menționat că stabilirea taxei pe poluare la nivelul sumei a cărei restituire se cere s-a făcut printr-o decizie emisă de A. F. P. B. M.
Actul de mai sus este un act administrativ fiscal ce cuprinde un titlu de creanță care poate fi contestat în condițiile reglementate de art. 205 și următoarele din OG
92/2003 modificată privind C. de procedură fiscală. Reclamantul nu a formulat o astfel de contestație.
Prevederile C.ui de procedură fiscală nu constituie o jurisdicție specială administrativă, în sensul celor reglementate de art. 21 al. 4 din Constituție și art. 6 din Legea 554/2004 modificată.
Textele din OG 92/2003 modificată, respectiv art. 205 și următoarele reglementează proceduri de recurs administrativ prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate de a reveni asupra măsurilor luate. Această procedură nu întrunește elementele definitorii ale unei proceduri de jurisdicție caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial, ci este o procedură specifică funcției administrative, actele fiscale putând fi atacate la contenciosul administrativ.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a considerat că nu există nici o posibilitate legală pentru a se verifica legalitatea deciziei de stabilire a taxei pe poluare, dacă ea nu a fost atacată în condițiile reglementate de C. de procedurăfiscală, implicit nu poate fi dispusă nici restituirea taxei care a făcut obiectul unei decizii care a devenit irevocabilă prin neatacarea în condițiile prevăzute de lege.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Curtea de A. C. prin decizia nr.
2721/(...) în dosarul nr. (...).
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., reclamantul A. G. S. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, constatarea nelegalității încasării la bugetul de stat a sumei de 2.310 lei și a sumei de 4.410 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehiculele marca AUDI, tip AVANT și marca VOLKSWAGEN PASSAT și obligarea pârâtei A. B. M. să restituie reclamantului sumele menționate cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în cursul anului 2008 a achiziționat autovehiculele menționate mai sus dintr-un stat membru al U. E., respectiv G., pentru înmatricularea cărora a fost obligat să plătească în R. suma de 2.310 lei și suma de 4.410 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme prev. de art. 2141-3 Cod fiscal. Întrucât a apreciat că această taxă s-a perceput cu încălcarea tratatelor U. E. la care R. a aderat prin T., a solicitat restituirea taxei, dar i s-a răspuns că nu se poate restitui această taxă. În continuarea motivării recursului, reclamantul solicită a se constata că taxa de primă înmatriculare a cărei restituire o solicită contravine reglementărilor comunitare, respectiv art. 90 parag. 1 și 2 din T.ul de instituire a C. E. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară prevalează legii interne. În acest context, reclamantul a mai arătat că taxa specială de primă înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R. - stat comunitar de la (...), fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R.. De asemenea, taxa specială de primă înmatriculare, percepută pe baza art. 214/l - 214/3 din Legea nr. 571/2003 - Cod fiscal este discriminatorie pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării în R.. Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraf l din T. pentru ordinea juridică internă din R., reclamantul a învederat că prev. art. 214/1 - 214/3 din C. fiscal sunt reglementări contrare Constituției R. și dreptului comunitar, astfel că taxa de primă înmatriculare a fost încasată cu încălcarea art. 90 paragraf l al T.ului. În concluzie, reclamantul a arătat că atât taxa de primă înmatriculare a cărei restituire o solicită cât și taxa de poluare - în vigoare în momentul de față - contravin reglementărilor comunitare, respectiv art. 25, 28 și art. 90 parag. 1 și 2 din T.ul de I. a C. se impune admiterea recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente: Reclamantul a achiziționat două autoturisme second-hand marca AUDI, tip AVANT și marca VOLKSWAGEN PASSAT, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în R. a plătit suma de 2.310 lei respectiv 4.410 lei, cu titlu de taxă de poluare prin chitantele TS5 nr. 2149752/(...), respectiv TS5 nr.(...), sume stabilite prin deciziile nr. 34.251/(...) și nr. 24.443/(...) emise de A. M. C. nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea acesteia, dar pârâta a reținut că nu a depus plângerea în termenul legal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însăenunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. Referitor la excepția inadmisibilității, derivată din neexercitarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. 93/2003, excepție invocată de pârâta A. F. P. a municipiului B. M., Curtea a reținut următoarele: În opinia redactorului acestei decizii, aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O. 5. are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ. Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea R. la U. E., taxa trebuie restituită de către S. Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de R. prin aderarea la acest spațiu. În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva R., reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a U. E., judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. O. apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral. În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din C. de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R., actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a U. E., așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis. Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din C. de procedură F. este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, a ce a stă p roce du ra nu ma i e ste p rivită d e către o rg a nu l fisca l ca o modalitate în sprijinul contribuabilului prin care s e o fe ră șan sa ad mini stra ție i să -și revo ce actu l a d ministrat iv fisca l n e leg a l to ta l sau p a rția l ci e ste invo cată ca o b a rie ră în ca lea rest itu irii u n e i ta xe p e rcep u tă cu î n că lcarea d rep tu lui co mu n it a r, ta xă ca re a r tre b u ie rest itu ită din o ficiu de către o rga nu l a d ministraț iei ca re a p e rcepu t -o subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R.. P. administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că în cazul concret această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar. În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele : Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc sub imperiul primei forme a taxei pe poluare, la data de (...), forma OUG 5. analizată de către C. cu prilejul pronunțării deciziei în speța T. împotriva R.. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocaziecumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., exact varianta taxei analizată în cazul concret dedus judecății. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Pentru toate aceste considerente, întemeiate pe dispozițiile art.20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.proc.civ. Curtea, va admite recursul reclamantului A. G. S. și va modifica hotărârea atacată în sensul că va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtele D. M., A. B. M. și A. F. pentru M. la restituirea sumelor de 2.310 lei, respectiv 4.410 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală în materie civilă de la data plății până la restituirea efectivă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul A. G. S. împotriva sentinței civile nr. 3795 din data de 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată și obligă pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. la restituirea sumelor de 2.310 lei, respectiv 4.410 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală în materie civilă de la data plății până la restituirea efectivă. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A. A. I. G., M. ȚAR R ed.A.A.I. Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond:Șt.S...;
| ← Decizia civilă nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4316/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
