Decizia civilă nr. 825/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 825/2011
Ședința publică de la 24 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul T. V., împotriva sentinței civile nr. 2775/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. C. și A. F. P. A M.C. N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare. părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...), pârâta AFP C.-N. a depus la dosar întâmpinare. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2.775 din 10 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a respins cererea in contencios administrativ formulată de reclamantul T. V., împotriva pârâtei D. G. A F. P. C., pentru lipsă calitate procesual pasivă și s-a respins cererea in contencios administrativ formulata de același reclamant fata de pârâta A. F. P. C.-N., ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția invocată de către pârâta D. a J. prin întimpinare a fost soluționată in sedinta publica din data de (...) solutia si motivarea acestei soluții regăsindu-se in practicaua prezentei hotărâri. In urma admiterii excepției tribunalul a respins acțiunea față de D. C. pentru lipsa calitate procesual pasiva si a examinat actiunea pe fond in contradictoriu cu AFP C.-N.. Pe fond, tribunalul a retinut că reclamantul a achiziționat un autovehicul care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii E. (f.5-9, dosar fond). In vederea înmatriculării în R. a autoturismului, reclamantul a fost obligat să achite suma de 3.699 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. C.-N. in (...). Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe pârâtei AFP C.-N. la data de (...) pârâta respingându-i cererea (f. 31 dosar fond) . A mai învederat instanța de fond că taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 5. in forma initială și ca atare, legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata . Astfel, OUG nr. 5. in forma initiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a C. E. Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și C. E., astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. A mai precizat instanța de fond că nu se poate vorbi în speță de o discriminare între autovehiculele second-hand ce se înmatriculează pentru prima dată in R. si autovehiculele second hand deja înmatriculate, ele neaflându-se într-o situatie similară. Astfel, in cazul celei de a doua categorii mai sus menționate, nu se mai poate stabili o taxa de poluare in vederea admiterii in circulație câtă vreme ele deja au fost admise in circulație anterior intrării in vigoare a dispozițiilor legale ce reglementează această taxă. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că în speță, concluzia care se impune este aceea ca taxa de poluare in forma sa inițială nu contravine prevederilor dreptului comunitar. În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat restituirea sumelor achitate de reclamant cu titlu de taxa de poluare pentru încălcarea dreptului comunitar, dispozițiile legale ce o reglementează fiind compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care in temeiul art. 8,18 din L. 554/2004 a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T. V. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea acțiunii sale, cu consecința restituirii sumei de 3.699 lei achitată nedatorat, cu dobânda legală aferentă acesteia, calculată de la data încasării înregistrării acțiunii și până la restituirea integrală a debitului. În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 90 parag. I și art. 174 din Tratatul C.E. Astfel, se afirmă că a achiziționat un autovehicul marca FIAT tip MAREA 2.4T.D dintr-un stat membru al Uniunii E. pentru înmatricularea căruia în R. a fost obligată să plătească suma de 9.365 lei cu titlu de taxă de poluare prev. de dispozițiile O. nr. 5.. În acest context, solicită a se constata că taxa de poluare a cărei restituire o solicită contravine reglementărilor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 și 2 din Tratatul de instituire a C. E. și a T. de aderare a R. și B., ratificat prin L. nr. 1.. Pe de altă parte, reclamantul apreciază că refuzul pârâtei de a restitui aceasta taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 6-12, art. 25,28,90 din Tratatul de la R. de constituire a C. E., care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. T. de poluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din R. se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non E., E., sau E., fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. O. proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în R., condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară prevalează legii interne, astfel că dispozițiile T. au prioritate față de dispozițiile O. nr. 5., cu toate modificările și completările ulterioare. Invocând dispozițiile T. de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curții E. de Justiție, reclamantul susține că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. Prin întâmpinare, pârâta A. F. P. A M. C.-N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, argumentat de faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nu mai poate fi desființată, deoarece reclamantul nu a exercitat calea administrativă de atac prev. de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, împotriva acestei decizii, motiv pentru care taxa pe poluare achitată de reclamant nu poate fi restituită indiferent de concordanța sau neconcordanța O. nr. 5. cu normele de drept comunitar. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamantul-recurent a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Tip Sharan, care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii E., iar la data de (...), reclamantul s-a adresat pârâtei A. C.-N. solicitând calcularea taxei de poluare pentru autovehicule, în vederea efectuării primei înmatriculări în R., iar pârâta prin decizia de calcul i-a stabilit suma de plată în cuantum de 3.699 lei, cu titlul de taxă. Această sumă a fost achitată de reclamant prin chitanța seria TS5 nr. 2294821/(...). Reclamantul nu a înțeles să exercite calea procedurală prevăzută de legea procesual fiscală pentru a-și putea realiza eficace dreptul alegat. Altfel spus, acesta nu a urmat procedura administrativ prealabilă a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reglementate la art. 205 și urm. C.pr.fisc. Curtea reține că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu aceea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Din această perspectivă, Curtea reține că autovehiculul din litigiu a fost achiziționat de către reclamant în 2008 de pe piața comunitară. Operațiunile de înmatriculare au fost efectuate sub imperiul OUG nr. 5., mai precis prin plata sumei totale de 3669 lei la data de 28 august 2008, iar cuantumul și obligația plății acestei taxe a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei pe poluare din aceeași dată. Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că deciziile pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxelor de poluare, ci a formulat cererea la autoritatea pârâtă la data de 6 noiembrie 2009 (f. 23, 25 dosar fond) prin care a solicitat restituirea taxelor achitate, ulterior prin răspunsul din data de (...) pârâta i-a refuzat restituirea taxelor motivat de faptul că taxa a fost plătită în baza O. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare. Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxelor de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza R. împotriva R.). Curtea observă că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziilor administrative de stabilire și calculare a taxei. Desigur, plata acestor taxe și maniera în care au fost stabilite nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxele și implicit de a se solicita verificarea în substanță a legalității impunerii. În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare, cât și ulterior în faza de control judecătoresc, și apoi judiciar, se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară europeană pertinentă. Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere. Natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală, a deciziei de calcul a taxei de poluare este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Având în vedere că acest motiv este decisiv în economia rezolvării recursului promovat, Curtea este dispensată să mai cerceteze și celelalte motive invocate de reclamant în cuprinsul cererii de recurs, analiza acestora devenind inutilă. Se impune a se da eficiență principiului neagravării situației în propria cale de atac, consacrat de art. 296 teza a II a Cod procedură civilă, aplicabil prin raportare la dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă, în condițiile în care prima instanță a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. N. ca nefondată, omițând a analiza admisibilitatea acesteia. În consecință, față cele menționate anterior, în condițiile art. 312 C.pr.civ., se va respinge recursul declarat și se va menține în întregime hotărârea atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamantul T. V. împotriva sentinței civile nr. 2.775 din 10 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:A.M.B..
| ← Sentința civilă nr. 446/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4548/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
