Decizia civilă nr. 831/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 831/2011
Ședința publică de la 25 F. 2011
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. P. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A
M.C. N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.
2862 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., privind și pe intimatul
C. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin Sentința civilă nr. 2862 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C.- N. si in consecinta: A fost obligată parata A. C.-N. să restituie reclamantului suma de 4958 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . S-a respins cererea de acordare a dobânzilor fiscale. A fost obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata . S-a admis cererea de chemare in garantie formulata de parata A. F. P. a M. C.-N. impotriva chematei in garantie A. F. pentru M.. A fost obligată chemata in garantie sa restituie paratei suma de 4958 lei reprezentind taxa de poluare restituita reclamantului cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele: În privința excepțiilor invocate tribunalul le-a respins, motivarea regăsindu-se în practicaua hotărârii. Reclamantul a achiziționat in anul 2008 un autoturism care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii E. (f.8 - 13). In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligata să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. C.-N. in (...)(f. 14). Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe (f.6,7) . Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 5. in forma modificata prin OUG 2. si OUG 7.. Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata . Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambului ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adancire a crizei financiare si economice in luna octombrie, care releva o scadere importanta a pietelor auto si a productiei industriei furnizoare, precum si masurile de sustinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala; faptul ca G. R. se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare";. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N. șichemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) solicitând admiterea acestui, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În recursul pârâtei A. F. P. A M. C.-N. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii și respingerea cererii de obligare a organului fiscal la plata dobânzii legale solicitate de reclamant. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, încălcând astfel dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 5 din O. nr. 5.. Pe de altă parte, pârâta a apreciat că atâta timp cât reclamantul nu a înțeles să atace modul de calcul efectuat de autoritatea fiscală, în speță de A. C.-N. ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum și că acesta ar genera discriminare între cumpărătorii de autovehicule, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâta a arătat că instanța de fond a omis să analizeze motivele pe care le-a invocat în susținerea acestei excepții, motiv pentru care apreciază ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. A., acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece decizia de calcul a taxei de poluare nr. 810893/(...) emisă de A. C.-N. nu a fost atacată în procedura reglementată de O. nr. 9.. Atâta timp cât aceasta nu a fost desființată prin exercitarea căii speciale de atac a contestației administrative prev. de art. 205 și urm. din O. nr. 9., reclamantul nu se putea adresa instanței cu o cerere de restituire a taxei pe poluare nici nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat al instituției pârâte de restituire a taxei pe poluare, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă. Referitor la faptului că instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pârâta a învederat că taxa de poluare este conformă dispozițiilor comunitare, reiterând argumentele expuse și de către chemata în garanție. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a organului fiscal la plata dobânzii legale, pârâta a susținut că instanța de fond trebuia să respingă ca inadmisibilă această solicitare, deoarece reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru acest petit, prin cererea de restituire înregistrată la organul fiscal reclamantul nu a solicitat dobânzi. În acest context, pârâta susține că nu a săvârșit nici o faptă ilicită, plata taxei speciale a fost efectuată voluntar de către reclamant, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Pe de altă parte, pârâta a susținut că în privința datei de la care ar putea fi, eventual, obligată la plata dobânzilor decât de la data la introducerii cererii de chemare în judecată. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) se solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul C. de Justiție a U. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminarii în cauza C-402/09 cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată la C. ca urmare a demersului T.ui Sibiu. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece reclamantul trebuia să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind astfel incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu referire și la disp. O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule și la cele ale art. 206, 207 și 209 din C.pr.fiscală. Pe fondul cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, reținându-se în mod o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție, instituind obligația de plată a taxei pe poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în R., iar în funcție de anumite criterii se stabilește nivelul taxei pe poluare, conform anexelor O.a nr. 5.. Față de aceste aspecte, taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 28 din același tratat, în mod eronat a reținut instanța de fond că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile CO2 sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr- o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. D. urmare, recurenta a apreciat că instanta fonduluia dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea la plata către reclamant a acestora, deoarece în speță au prioritate prev. O. nr. 9.. În acest context, pârâta arată că acest nivel al dobânzii prevăzut de art. 124 Cod P. F. se poate acorda doar în situatia în care s-ar depăsi termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală. prin urmare, nu se cuvine plata daunelor începând cu data plății, așa cum a hotărât instanța de fond. Pe de altă parte, a apreciat că nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, suma aferentă taxei pe poluare fiind virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, nu poate fi obligată la plata vreunei dobânzi. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea le apreciază nefondate din următoareleconsiderente: Referitor la excepția inadmisibilității: Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămasnealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a D.urilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D.urilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamantul le- ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recuperataxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Referitor la fondul cauzei: Instanta de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului si refuzul autoritatii administrative de a înmatricula acel autoturism în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc după data modificării O. nr. 5. prin O. nr. 2. si O. 7.. A., O. 2. a fost publicat in Monitorul Oficial in data de (...), iar OUG 7. in Monitorul Oficial din (...). In consecinta, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificările aduse formei initiale a ordonantei. În cauza dedusă judecății, instanța de fond a făcut aplicabilitatea principiului tempus regit actum, constatând forma normei legale de la data la care s-a solicitat pârâtului înmatricularea fără plata taxei, identică cu forma actului normativ de la data la care s-a refuzat de către pârât înmatricularea fără plata taxei de poluare asigură același tratament între autovehiculele importate din statele membre al UE, înmatriculate deja acolo și reînmatriculate mai apoi în R. și autovehiculele produse și comercializate în R., înmatriculate de asemenea pentru prima dată în țara noastră. Curtea constată în același timp, că începând cu data de 1 ianuarie 2010 scutirea acordată prin OUG nr. 1. nu se mai acordă, deoarece acest din urmă act normativ vizează doar punerea în aplicare a scutirii deja acordate, nu și producția internă. Așa cum a stabilit și instanța de fond, taxa de poluare a încetat să mai fie contrară prevederilor comunitare, respectiv, art. 25 și 28 din Tratatul de instituire a C. E., actualmente art. 30 și 34 din același tratat. În urma modificărilor succesive, așa cum s-a arătat anterior, la data formulării cererii de înmatriculare, era aplicabilă forma inițială a OUG nr. 5., ce nu prevedea discriminarea între autoturismele importate și cele din producție internă și care nu justifica introducerea taxei de măsuri protecționiste pentru producția internă de autovehicule. Referitor la cuantumul taxei, Curtea reține că Tratatul de instituire a CE nu limitează dreptul statelor membre de a stabili nivelul taxelor, în speță, a taxei de poluare, în condițiile în care în mod concret taxa este stabilită pe baza acelorași criterii aplicabile tuturor autovehiculelor. În același timp, prin intermediul cuantumului actual al taxei nu se încearcă influențarea directă sau indirectă a opțiunii cumpărătorilor spre produsele interne similare, în defavoarea celor importate. Aceleași considerente sunt reținute și în privința recursului AFM. Față de cele menționate anterior, se vor respinge recursurile și se va menține în întregime sentința atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge recursurile declarate de A. F. P. A M. C.-N. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2862 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, D. M. Judecător, S. Al H. Judecător, D. P. Grefier, A. B. } Red.D.M./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A.-M. B.
| ← Sentința civilă nr. 192/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4466/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
