Decizia civilă nr. 853/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE CIVILĂ NR. 853/2011

Ședința din data de 28 februarie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S.

JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : F. T.

G. : L. F.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. PRIN A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2600 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimatul B. G., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

P. de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 8 și art. 10 din L. nr.

554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

La finalul dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului B. G.,transmisă pe fax.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.2600 din 25 august 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., s-au respins excepțiile formulate de către pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. .

S-a admis acțiunea formulată de către reclamantul B. G. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M. și A. F. P. B. M. și în consecință :

S-a anulat actul administrativ emis de A. F. P. B. M. privind soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 17916/(...).

S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 4040 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța TS3A nr. 1308532/(...).

A fost obligată pârâta A. F. P. B. M. să restituie reclamantului suma de

4040 lei cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă .

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 743,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului B. M. suma totală de 4040 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS3A nr. 1308532/(...), pentru autoturismul marca Renault Laguna înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de (...).

Prin cererea înregistrată la AFP B. M., reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar că AFP B. M. a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal.

Împotriva mențiunilor din adresele emise, reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată în aceeași manieră, pârâta emițând adresa 17916/(...) prin care a precizat în plus că între timp a fost adoptată și OUG 5. pentru înlocuirea taxei de înmatriculare.

Soluționarea în această manieră a contestației formulate de către reclamantă este netemeinică și nelegală, nefiind circumscrisă nici unei reguli procedurale prevăzute de codul de procedură fiscală sau de legea contenciosului administrativ, pârâta AFP B. M. depășindu-și atribuțiile.

În acest context actul administrativ emis de pârâtă sub adresa nr.

17916/(...) este nelegal și va fi anulat , conform dispozitivului.

Pe fondul cauzei, potrivit art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 -

312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.

Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:

De la 1 ianuarie 2007, R. este stat membru al U. E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).

De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare.

Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculatedeja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.

În ceea ce privește prevederile OUG 5., instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 -

30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..

Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

Din această perspectivă, nu s-a putut reține justificat că Statul R. are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.

Noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., dar pe de altă parte nici nu se poate respinge acțiunea cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie

2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.

Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse in prezentele considerente.

Pe de altă parte se constată că OUG 5. abrogă art. 214^1 - 214^3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.

În aceste condiții instanța a constatat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de inmatriculare , care de la (...) nu se mai încasează.

Î.ucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. F. că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in R..

Acțiunea a fost admisă cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitată înaintea intrării în vigoare a OUG 5..

Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevăzute de art.7 din legea 554/2004, instanța constată că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal, și nu în baza unui act administrativ.

În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 7 ind.1 din legea

554/2004care arată că în cazul actului administrativ normativ , plângerea poate fi formulata oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.

Având în vedere cele de mai sus , excepția a fost respinsă.

Pentru aceste motive acțiunea reclamantului a fost admisă conform dispozitivului.

Cât privește dobânda legală aceasta este justificată în baza art.3 din

OG 9/2000 și urmează să fie calculată de la data efectuării plății și până la restituirea sumei.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a facut o grava eroare intre prescriptia procedurii prealabile si prescripția dreptului material la actiune reglementata prin D. nr. 1. privitor la prescriptia extinctiva. Reclamantul a achitat taxa de prima inmatriculare la data de (...), iar actiunea a fost înregistrata la data de (...). P. prealabila realizata cu organul fiscal nu este intreruptiva de prescriptie, dispozitiile legale in baza carora reclarnantul a achitat taxa de prima inmatriculare nu mai sunt in vigoare pentru a retine o eventuala imprescriptibilitate a dreptului la actiune raprtat la nelegalitatea actului normativ in baza căruia s-a achitat taxe de prima inmatriculare.

Pe de alta parte, un alt termen de prescriptie nu poate fi primit de vreme ce caracterul de creanța a taxei achitate decurge din sentinta si nu dintr-un act normativ sau cererea contribuabilului. De la data constatarii irevocabile a caracterului de creanța, contribuabilul își exercita dreptul de a cere restituirea ei in termenul de prescripție fiscal de 5 ani.

Arată că instanța de fond a acordat in mod gresit dobanda legala de la data de (...), in condițiile in care facand aplicarea dispozitiilor art.3 alin.3 din O.G. nr. 9/2000 privind dobânda legala, aceasta este o dobanda civila, situatie in care acordata cu titlu de despagubire se impunea a se avea in vedere dispozitiile art.1088 alin.2 Cod Civil, dobanda legala civila putand fi acordata numai de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei de prima inmatriculare sau de la data adresării cererii organului fiscal (echivalentul unei proceduri prealabile ).

Pe de alta parte, caracterul de creanta decurge din sentinta civila nr.

2600/(...), pana la aceasta data taxa de prima inmatriculare era achitata legal potrivit dispozițiilor din art. 2141-2143 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Cererea de restituire adresata organului fiscal nu se circumscrie situatiilor prevazute de art.117 Cod P. F. pentru a indreptati contribuabilul la solicitarea vreunei dobanzi.

Daca insa se are in vedere acordarea de despagubiri sub forma dobanzii legale, aceasta nu poate fi acordata altfel de cat ca daune - interese prevazute de art. 1088 alin.2 Cod Civil.

Reclamantul avea posibilitatea de a solicita restituirea diferentei dintra taxa de prima înmatriculare si taxa pe poluare, urmand ca pentru diferenta nerestituita sa urmeze calea procesual fiscala impotriva deciziei de restituire, urmand ca demersul sau juridic sa se finalizeze la instanta de judecata. F. că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale (nota de calcul al taxei de prima inmatriculare), care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la îndeplinire prin plată voluntară, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite În plus de contribuabil față de cuantumul datorat nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat.

Natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei,iar aplicarea art. 11 din O. nr. 5. dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041

C. pr. civ., Curtea reține următoarele:

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.).

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie

2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.

Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

T., ca instanță de fond, trebuie să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de T. cât și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Cu referire la incidența la speță a prevederilor O. nr. 5., Curtea reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..

Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T..

Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).

Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .

Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie

2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.

Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T. nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T..

Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.

Cât privește modalitatea de soluționare a cererii privind acordarea dobânzii legale, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a statuat că aceasta se datorează de la data plății sumei a cărei restituire s-a dispus în temeiul art.3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 C. cum, însă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală iar instanța apreciază că aceasta nu poate fi acordată, în mod greșit instanța de fond a acordat dobânda legală, pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut astfel că recursul pârâtei din această perspectivă este fondat.

În consecință, Curtea va aprecia că din această perspectivă, recursul pârâtei este fondat și în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va admite, vamodifica în parte hotărârea recurată în sensul că va înlătura obligația de a plăti reclamantei dobânda aferentă sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.2600 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge petitul privind obligarea la plata dobânzii de 0,1. de întârziere.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.,

M. S. A. C. F. T. L. F.

Red.M.S./A.C.

2 ex. -.(...)

Jud.fond.Costi E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 853/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal