Decizia civilă nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. COMERCIALĂ, DE C.
A. ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 88/2011
Ședința publică de la 13 I. 2011
PREȘEDINTE Ana-M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta C. DE S. B.
- V. SA, împotriva sentinței civile nr. 2111 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., în contradictoriu cu pârâții D. R. V. C., A. N. A V. B. și D. G.
A F. P. A J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ art. 14 Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat P. E. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezentul recurs nu este timbrat, iar la dosar s-au depus întâmpinări, câte un exemplar de pe acestea comunicându-se cu reprezentanta recurentei. Aceasta din urmă depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului, copia dovezii de înregistrare a recursului, precum și copia cererii de repunere în termenul de recurs, însoțite de dovada pagubei iminente (proiect de concediere colectivă), precizând că persoanele aflate pe prima pagină sunt reprezentanții salariaților societății. Curtea pune în discuția părții prezente excepția nulității recursului, pentru neindicarea hotărârii pe care o atacă. Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției, precizând că recursul conține suficiente elemente pentru identificarea hotărârii atacate. Curtea, după deliberare urmează a respinge excepția nulității recursului, raportat la faptul că din cuprinsul memoriului de recurs rezultă care este hotărârea atacată, care dacă nu se specifică numărul acesteia, fiind îndeplinite exigențele art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, soluția de reținere a excepției invocate de intimată prin întâmpinare fiind excesiv de formalistă în condițiile în care a fost realizată finalitatea urmărită de textul de lege invocat. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului, învederându-i să pună concluzii și asupra aspectului neachitării cauțiunii. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a deciziei de regularizare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Arată că în prezenta cauză, raportat la prevederile legale incidente, nu subzistă obligația achitării cauțiunii. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2.111 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj - S. mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulata de către reclamanta C. DE S. ".-V. S. C. N., împotriva pârâților D. R. V. C., A. N. A V. și D. G. A F. P. C.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a învederat că potrivit dispozițiilor art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la soluționarea irevocabila a acțiunii în fond. Pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare, reclamanta trebuie așadar să facă dovada în mod cumulativ a cazului bine justificat și a pagubei iminente. De asemenea, în nici un caz instanța nu poate prejudeca fondul în soluționarea unei cereri de suspendare. Conform art. 2 din Legea nr. 554/2004 prin caz bine justificat se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasa în privința legalității actului administrativ . In ce priveste notiunea de pagubă iminentă, tribunalul a precizat că art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004 arată că prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unei serviciu public. T. a constatat că aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ în prezenta speță. A., reclamanta a parcurs procedura prealabila reglementata de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si art. 205 si urm din OUG nr. 92/2003 introducând actiunea de fond in vederea anularii titlului de creanță fiscală din speta (f.8-10 dosar fond). In ce priveste existenta cazului bine justificat, tribunalul a apreciat că acesta nu există în speță . A., reclamanta a introdus în tară în regimul vamal de punere în libera circulatie cu exonerare de plata TVA o autospecială gunoieră. La baza acordării acestei exonerări s-a prezentat un certificat exonerator emis de pârâta de rândul 3(f.5-6 dosar fond). Exonerarea de plata TVA-ului s-a acordat cu condiția utilizării acestuia in vederea realizării de activitate productivă. Conform art. 105 ,157 alin. 2 si 3 din Codul vamal, nerespectarea acestei conditii duce practic la pierderea acestei exonerări de T. R. în anul 2007 a înstrăinat această autospecială către o firma de leasing cu care ulterior a încheiat un contract de leasing financiar folosind în continuare autospeciala importată in același scop, dar nu în calitate de proprietar, ci în calitate de utilizator în contractul de leasing financiar . T. a apreciat că în speță încadrarea de către organele vamale a înstrăinării autospecialei către terti in ipoteza nerespectării conditiei sus mentionate nu ridică o îndoială serioasă de legalitate. A. prin vânzare, ea a devenit proprietatea unei societăți de leasing financiar care este un comerciant ce urmărește obținerea unui profit astfel că aprecierea că bunul este folosit pentru obținerea de venituri de către aceasta societate de leasing nu ridica o îndoiala serioasa de legalitate. F. ca reclamanta folosește în continuare autospeciala se datorează exclusiv contractului de leasing financiar, nemaifiind o consecință a introducerii bunului in tară în regimul vamal de libera circulatie. In ce priveste TVA-ul plătit cu ocazia vânzării autospecialei către societatea de leasing financiar, TVA-ul achitat cu ocazia acestui act juridic este aferent acestei vânzări-cumpărări interne si nu este aferent operațiunii de import. Ca atare, aparent, plata lui nu reprezintă îndeplinirea obligatiei de a achita TVA-ul ca urmare a nerespectării conditiei sus menționate ci este un TVA aferent unei vânzări-cumpărări interne care urmează regimul său juridic. In măsura în care reclamanta apreciază că are dreptul de a cere rambursarea acestui TVA este in termen sa formuleze o asemenea cerere . In speta, a mai susținut tribunalul, nu exista îndoiala asupra legalității modului de calcul al TVA-ului si a împrejurării ca in speta cerinta menținerii destinatiei sub care a fost importat este prevăzuta de lege si nu trebuia prevăzută in certificatul exonerator de T. In ce priveste existenta unei pagube iminente, tribunalul a apreciat că aceasta cerință nu este îndeplinita in speță. A., reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada împrejurărilor din care rezultă paguba iminentă . Din considerentele mai sus expuse, rezultă că în speță cerintele art. 14,15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite in mod cumulativ, astfel că în temeiul acestui text de lege, tribunalul a respins cererea de suspendare. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C. DE S. „.-V. S. C.-N. a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr.554/2004 raportat la prev.art.304 pct.9, 304 ind.l si art. 312 alin.2 si 3 C.pr.civ., solicitând admiterea acestuia asa cum este formulat, modificarea hotărârii in sensul admiterii cererii de suspendare a executarii Deciziei pentru Regularizarea Situatiei nr. 36/ (...) privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de către pârâta D. R. V. C. în baza procesului-verbal de control nr. 43/(...), până la solutionarea definitivă si irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ fiscal si care formează obiectul dos.nr.l(...) ce ce afla pe rolul T. C. - S. M. de C. A. si F. In motivarea recursului, reclamanta a susținut că gresit a apreciat instanta de fond că nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor 2 conditii cerute de art.14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv, cazul bine justificat si prevenirea unei pagube iminente, susținând că motivele contestării actului administrativ sunt de natură să creeze o îndoială serioasă in privinta legalității actului administrativ. Pe de altă parte, reclamanta a susținut că si-a onorat integral si în termenul prevăzut de lege obligatiile fiscale de plata a TVA-ului aferente facturii fiscale de vânzare seria CJVFF nr. 1199889/(...), respectiv TVA 67.222,91 lei. Corespunde realității că este vorba despre doua operatiuni diferite: operatiunea de import si vânzare-cumpărare, cu obligatiile aferente de plata ale TVA-Iui. Ceea ce nu a înțeles instanta de fond a fost procedura de decontare si plata efectivă a TV A-lui si anume: TVA-ul aferent facturilor de vanzare dintr- o luna, reprezinta valoare TVA colectată; TVA-ul aferent facturilor de cumparare dintr-o luna, reprezinta valoare TVA dedusă; diferenta între valoare TVA colectată si valoarea TVA dedusă, reprezentă total TVA de plată pentru luna respectivă; în luna septembrie 2009, reclamanta a colectat TVA- ul aferent facturii fiscale de vânzare a autoutilitarei - seria CJVFF nr. 1199889/(...) si l-a plătit. Practic, dacă reclamanta ar fi obligată să plătească TVA aferent autospecialei si la organele vamale si la vânzare, s-ar produce o dublare ataxei datorată bugetului statului pentru aceeași operatiune - respectiv importul de bunuri. În opinia reclamantei, nu avea obligația de plată a TVA-lui, întrucât nu a schimbat utilizarea, destinației bunului importat (a autospecialei), prin înstrăinare - prin vânzarea lui către terti. În argumentare reclamanta a menționat că certificatul de exonerare de la plata TVA a fost emis in favoarea utilizatorului (a reclamantei) si în prezent beneficiază de facilitățile lui tot beneficiarul (reclamanta), aceasta a fost utilizata tot timpul de către reclamantă, aceasta apelând doar la o formă de creditare pentru a avea posibilitatea achitării pretului ( astfel cum rezulta din coroborarea contractului de leasing, cu acordul tripartit si a comenzii care a stat la baza încheierii contractului, a foilor de parcurs ale masinii, etc.). Nici nu putea fi altfel, atâta timp cât destinatia mașinii este cu totul speciala „autospeciala gunoieră" , iar societatea de leasing este o institutie financiara nebancara (I.F.N.), având ca scop si activitate acordarea de credite cu dobânda, iar scopul urmărit de către părti prin încheierea contractului de leasing nu a fost achiziționarea de către finantator a unui autospeciale gunoiere pentru societatea de finanțare, căreia să-i schimbe ulterior destinatia într-o autoutilitară necesară desfășurării activității de finanțare, cum sustin pârâtele. Totodată, s-a precizat și faptul reclamanta nu avea obligatia să anunte în prealabil autoritatea vamală intenția de a contracta un leasing financiar pentru achitarea contravalorii autoutilitarei, întrucât nu s-a schimbat utilizarea mărfii - potrivit art. 105 - si nici datoria vamala de import nu a luat nastere - conform prev. art. 226 lit.b) - întrucât reclamanta a respectat conditia care reglementează plasarea mărfii sub un anumit regim vamal, avand in vedere destinatia finală a bunului importat. Fata de aspectele invocate, reclamanta a apreciat că există motive serioase de natură să creeze o îndoială serioasa in privința legalității actului administrativ, precum și faptul că instanta de fond a prejudecat fondul. În final, reclamanta a susținut că este întrunită conditia producerii unei pagube iminente care necesită a fi prevenită și datorită faptului că este în imposibilitatea onorarii obligatiilor contractuale asumate față de clienti si furnizori, ceea ce poate determina o stare de insolvență, precum si consecinte sociale pentru salariatii săi, ca urmare a indisponibilizării conturilor bancare. Pe de alta parte, iminenta producerii unei pagube in patrimoniul reclamantei se justifică si prin începerea procedurii de executare silită, prin comunicarea somatiei nr. 5538/(...) emisa in dosarul de executare nr. 3. al pârâtei. Fata de cele expuse, reclamanta solicită a se constata că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două conditii cerute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat si prevenirea unei pagube iminente, motiv pentru care solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de suspendare. Intimatele D. G. A F. P. C. și D. R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚI.ALE VAMALE au depus întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat, cu consecința menținerii în tot a hotărârii instanței de fond, deoarece a fost dată cu respectarea legii, iar temeiul juridic invocat de reclamantă, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu își găsește aplicabilitate în cauză. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Articolul 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente, suspendarea putându-se dispune pe acest temei doar până la pronunțarea instanței de fond. Cerințele cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente, sunt reliefate prin prev. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, în sensul în care acesta este o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ, iar art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 definește paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Această îndoială serioasă a fost apreciată în cauză prin prisma considerentelor relevate în acțiune de către reclamantă, după cum urmează: Prin modul în care organul emitent al actului administrativ fiscal a înțeles să acționeze susține reclamanta că i-ar fi impus plata de două ori a taxei pe valoare adăugată aferentă operațiunii de importuri de bunuri. Or, după cum în mod corect a reținut prima instanță, în speță sunt două operațiuni juridice distincte pentru care reclamanta este ținută să plătească taxa pe valoare adăugată, nefiind vreun dubiu asupra legalității obligației de plată a taxei pe valoare adăugată. Pe de altă parte, alegațiile reclamantei, în sensul în care nu îi revenea obligația de plată a taxei pe valoare adăugată, întrucât nu a schimbat destinația bunului importat prin vânzarea lui către un terț, nu sunt fondate, față de obiectul de activitate al societății de leasing ce a devenit proprietara utilajului în cauză. Luând în considerare toate aceste susțineri, instanța apreciază că, prin modul de expunere al circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei nu s-a creat un dubiu asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, urmând însă ca toate aceste aspecte să fie analizate pe fond doar în cadrul acțiunii în anulare, introdusă în baza prev. art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Independent de aceasta, în speță s-a susținut că, prin demararea procedurilor de executare silită, concretizate, în primul rând, prin comunicarea somației nr. 5538 din 17 martie 2010, s-ar crea pentru reclamantă un prejudiciu cert. În condițiile în care cuantumul obligației principale și al accesoriilor este de aproximativ 50000 lei și nu s-au produs probe privind situația specifică a reclamantei, atestată prin operațiunile de plată aflate în derulare, nu apare ca fiind credibilă afirmația conform căreia executarea silită ar avea drept consecință intrarea societății în incapacitate de plată. Nu s-a dovedit de către reclamantă că blocarea conturilor societății pentru plata creanțelor bugetare ce fac obiectul contestării de către reclamantă ar determina scoaterea acesteia de pe piață, respectiv punerea sa în imposibilitate de a-și derula raporturile economice cu furnizorii și beneficiarii, și, în ultimă instanță, la intrarea în incapacitate de plată și deschiderea procedurii insolvenței. Notificarea proiectului de concediere colectivă, din 31 august 2010, script depus la dosar în faza procesuală a recursului, nu este relevantă sub acest aspect. În aceste circumstanțe, nu există elemente în sensul că aducerea la îndeplinire a dispozițiilor actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate ar fi de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului. Așadar, criticile formulate fiind neîntemeiate, în baza dispozițiilor art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta C. DE S. „.-V. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2.111 din 11 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:A.A.M..
| ← Decizia civilă nr. 4756/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1612/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
