Sentința civilă nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 124/2011
Ședința data de 23 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții S. P. V., S. F., S. I., S. A. și O. E. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D., având ca obiect - obligația de a face - emitere titlu de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții prin avocat C. B., în baza împuternicirii avocațiale din (...), aflată la fila 13 din dosar, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare și înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din C., T. IV din L. nr. 2., și art. 19, 10 al. 1 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța comunică reprezentantului reclamanților un exemplar al întâmpinării depus de pârâtă. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei. Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată și obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri în baza raportului de evaluare ce a fost întocmit, arătând că în anul 2001 reclamanții au formulat notificare în baza L. nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea imobilului situat în C.-N., Piața Unirii în urma căreia s-au emis două Dispoziții de către P. M. C.-N. prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentele solicitate și pentru terenul construit aferent acestora, după care întregul dosar a fost înaintat C.i Centrale pentru S. D. în vederea evaluării și a emiterii titlului de despăgubire, însă nici în prezent dosarul nu a fost soluționat de către pârâtă, deși există dosare depuse în anul 2008 care până la acest moment au fost soluționate. De asemenea apreciază reprezentantul reclamanților că cererea de chemare în judecată este întemeiată având în vedere că au trecut 11 ani de la data depunerii notificării și 4 ani de la data transmiterii dosarului la C. C. pentru S. D., prin cele două adrese emise, pârâta urmărește să creeze falsa impresie că dosarele ar fi în lucru. Mai precizează reprezentantul reclamanților că există extrase de CF care atestă suprafața postamentelor și planurile de situație, astfel încât susținerile pârâtei cu privire la existența inadvertențelor în privința suprafețelor imobilului construcție și teren sunt neîntemeiate. Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Constată că prin cererea introductivă de instanță reclamanții S. P. V., S. F., S. I., S. A. și O. E. în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru stabilirea D. a solicitat instanței a obliga pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare cuprinzând valoarea despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație corespunzător imobilelor apartament nr.1 și nr.2 și teren construit aferent acestora din C.-N. Piața Unirii nr.3 cuprinse în dispoziția nr.1724/(...) emise de P. municipiului C.-N. cu cheltuieli de judecată în caz de opunere. Motivând cererea reclamanții susțin că au formulat notificări în temeiul L. nr.10/2001 prin care au solicitat retrocedarea întregului imobil din Piața Unirii nr.3 și având în vedere că restituirea nu a fost posibilă pentru toate apartamentele prin dispoziția nr.1724/(...) s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentele 1 și 2 si terenul construit aferent acestora. Prin adresa nr.813/452/(...) a C.i de A. a L. nr.10/2001 și răspunsul aceleiași instituții reiese că încă din anul 2006 întregul dosar împreună cu dispoziția neatacată a fost înaintat organelor abilitate respectiv pârâtei C. C. pentru S. D.. Deși legal și în termen sesizată pârâta a refuzat soluționarea în termen rezonabil al dosarului, singura etapă parcursă rămânând doar transmiterea dosarului. Refuzul pârâtei de a proceda la etapa evaluării și emiterii titlului de despăgubire încalcă dreptul de proprietate ocrotit potrivit art.6 paragraful 1 și art.1 din Primul Protocol adițional al C.. Potrivit L. nr.10/2001 cu modificările aduse prin L. nr.2. s-a constituit autoritatea pârâtă ce printre atribuții are și pe aceea de emitere decizie -titlu de despăgubire. În acest context legiuitorul și-a exprimat prin OG nr.81/2007 atașamentul față de jurisprudența constantă C. impunând structurilor centrale obligații ce trebuiau îndeplinite cu celeritate astfel încât obținerea despăgubirilor efective să nu reprezinte un atribut discreționar. Cu toate acestea în realitate comisia a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor se face aleatoriu adoptând în acest sens decizia nr.2/2006. Ulterior acest act administrativ a fost înlocuit fără a se aducă corectivele necesare în vederea stabilirii unor termene și criterii clare și previzibile de soluționare a notificării. Lipsa termenelor și a unor criterii clare nu reprezintă o garanție suficientă a modului în care se va proceda în mod concret a unuia sau altuia din dosarele ce sunt transmise comisiei. Astfel spus nu le sunt oferite și alte criterii precise pentru a exista o predictibilitate și un control asupra modului și timpului în care autoritatea investită de lege își exercită atribuțiile și apoi să se poată evalua în ce măsură drepturile sunt vătămate prin conduita autorității. Justificarea autorității nu poate fi primită întrucât nu este legală, necesară și proporțională cu scopul urmărit în lumina jurisprudenței C.. Astfel deși deciziile autorității de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare nu sunt adecvate și necesare într-o societate democratică. Odată ce dosarul a fost înaintat entității în vederea demarării procedurilor de stabilire a despăgubirilor li s-a creat convingerea și speranța că cererea lor va fi soluționată într-un termen rezonabil, termen nesocotit în cauză raportat la momentul la care a demarat procedura de despăgubire echitabilă. Or rezolvarea în termen rezonabil este un drept statuat de C. nu numai în procedura judiciară ci și în procedura administrativă. În plus soluționarea cauzelor în mod imparțial și echitabil într-un termen rezonabil constituie unelement al dreptului la o bună administrație drept fundamental al cetățeanului consacrat în art.41 al cartei drepturilor fundamentate și care nu pot fii ignorate. Mai mut parcurgerea procedurii instituite de titlul VII din L. nr.2. poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a unor drepturi stabilite printr- o hotărâre judecătorească. Curtea de la S. a considerat de altfel în jurisprudența sa constantă că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art.6 alin.1 din C. mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative. În privința lor arată reclamanții se află în posesia unui bun în sensul art.1 din primul protocol adițional al C. în condițiile în care noțiunea de bunuri actuale cât și valorile patrimoniale inclusiv creanțele în baza cărora ar putea pretinde că au o speranță legitimă de a beneficia efectiv iar nu iluzoriu de un drept de proprietate. În susținerea celor solicitate au fost depuse: decizia de restituire emisă la (...) de P. M. C.-N. protocol de predare primire a imobilului situat în C.-N. Piața Unirii nr.3 din (...); cerere de înaintare dosar către comisia centrală; copie recipisă confirmare primire adresa răspuns; copie lista înaintare dosare. Răspunzând celor invocate prin întâmpinarea depusă C. C. pentru stabilirea D . a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Astfel în susținere pârâta după ce prezintă cadrul juridic al funcționării autorității și procedurile ce urmează în soluționarea dosarelor ce-i sunt înaintate, combate teza conform cărora reclamanții ar fi îndreptățiți l a solicita omologarea și emiterea unei hotărâri invocând dispozițiile L. nr.2. cuprinse în T. VII ce vizează mai multe etape obligatoriu de parcurs; transmiterea și înregistrarea dosarelor; analizarea dosarelor sub aspectul restituiri în natură a imobilului ce face obiectul notificării, evaluarea, emiterea deciziilor.Sub aspectul evaluării s-a arătat că evaluatorul va efectua raportul de evaluare pe baza informațiilor privind imobilele iar prin adresa nr.15621/CC/(...) s-a solicitat expres a preciza mobilul obiect al propunerii de acordare a măsurilor reparatorii. În condițiile în care arată pârâta se va aprecia că procedura administrativă poate fi estimată în lipsa identificării obiectului măsurilor reparatorii în virtutea rolului activ instanța să identifice imobilul, astfel comisia va fi obligată la un fapt imposibil de executat. Referitor la evaluare mai arată pârâta că această etapă este condiționată de completarea dosarului și de respectarea ordinii de înregistrare iar dosarul transmis secretariatului în favoarea reclamanților urmează a respecta ordinea. Refuzul mai arată autoritatea nu este nejustificat în condițiile în care în procedura trebuie să se respecte, ordinea neexistând alte alternative de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor. În privința actualizării se arată că prin raport se stabilește cuantumul despăgubirilor și în baza acestuia se emite decizia. Cu privire la cheltuieli se susține de pârâtă că nu are buget propriu, și nu se opune cererii astfel că în raport de art.275 C. se impune respingerea cererii . Analizând cererea fundamentată pe refuzul nejustificat al autorității vizând soluționarea demersului vizând despăgubirea în raport de susținerile părților. Cuprobele existente și cu normele juridice incidente, Curtea reține că aceasta esteîntemeiată în parte pentru următoarele considerente: Prin dispoziția de restituire și de propunere privind acordarea de despăgubiri emisă la (...) de P. M. C.-N. s-a dispus restituirea apartamentului nr.3 cu nr.top 510/1/111 cu părți indivize înscrise în CF colectivă nr.1. și CF individuală nr.1. și terenul curte în suprafață de 84 mp identificat cu nr.topo 510/2 înscris în CF nr.2427 din imobilul situat în Piața Unirii nr.3 în cota de 2. parte în favoarea reclamantului S. P. V. și în cota de 1. parte fiecare în favoarea celorlalți reclamanți iar pentru apartamentele 1 și 2 și terenul construit aferentacestora din același imobil situat în Piața Unirii nr.3 au fost propuse despăgubiri în favoarea reclamanților. Ulterior în baza dispoziției pentru imobilul restituit în natură s-a procedat la predarea preluarea conform procesului verbal din (...) iar pentru despăgubiri a fost înaintat dosarul C.i Centrale. Pe parcursul anilor reclamanții s-au adresat emitentului dispoziției solicitând a comunica dacă dosarul a fost înaintat Secretariatului C.i Centrale pentru S. D. iar prin răspunsul primit s-a arătat că în baza adresei interne nr.813/452 dosarul a fost înaintat la (...). Față de cele comunicate prin adresa primită reclamanții susțin că în mod nejustificat pârâta refuza rezolvarea cererii într-un termen rezonabil și fără a lua în considerare jurisprudența pronunțată inclusiv de instanța din Strasbourg, încălcarea dreptului de proprietate și analiza într-un termen rezonabil. Pârâta susține însă că refuzul nu poate fi considerat nejustificat întrucât legea specială în T. VII din L. nr.2. nu prevede un termen, ci doar o anumită procedură iar repartizarea se face cu respectarea celor instituite prin deciziile luate. Din cele expuse se observă că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei refuzului plecând de la neanalizarea dosarului în termen rezonabil. Sub acest aspect pârâta a invocat ordinea de soluționare a dosarelor în raport de etapele instituite de L. nr.2.. Se observă din cele susținute de părți că trebuie a se analiza în ce măsură refuzul soluționării dosarului respectiv trimiterea către evaluator și emiterea deciziei este sau nu justificat din perspectiva dispozițiilor L. nr.2.. Astfel, prin T. VII al L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente adoptate în forma și procedura prevăzută de C. s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se, între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizie motivat. În vederea analizării și stabilirii cuantumului final al despăgubirilor care se acordă conform titlului arătat, actul normativ evocat a reglementat și constituirea în subordinea Cancelariei Primului Ministru a unei autorități administrative distincte cu denumirea de C. C. pentru S. D. care conform art. 13 mai sus relevat are, în principal, atribuții de a lua măsurile necesare aplicării legii și a dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea despăgubirilor. Același act, în cuprinsul său, reglementează și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de pârâtă, prevăzând anumite termene de 60 de zile pentru predarea dosarelor, 10 zile de la adoptarea deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art. 16 din T. VII al L. nr. 2.). Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată autorității îndrituite 2006 au trecut patru ani și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr mare de dosare sau pe ordinea aleatorie Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî șiasupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. ce prevăd că „orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamanților prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamanților dreptul la respectarea bunurilor sale. Evident, se apără autoritatea pârâtă prin aceea că nu este statuat un termen, însă omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din C. ci și în condițiile L. nr. 2. are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamanți dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea neprecizării unui termen al complexității încalcă dreptul reclamanților la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. R., utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într- un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de lipsa unui termen, de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor C.i și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare. Prin urmare, plecând de la cele înscrise în convenție, susținerile reclamanților cu privire la nesoluționare în termen sunt întemeiate și urmează a fi admise. Desigur se susține de pârâtă că nu se poate identifica imobilul pentru care se solicită despăgubirea iar pentru aceasta s-a solicitat reclamanților a face precizări. Această susținere nu poate fi primită deoarece adresa făcută reclamanților este datată abia după promovarea demersului în instanță, în condițiile în care dosarul i-a fost înaintat în urmă cu patru ani. În plus conform copiilor depuse ca fiind cele ce au constituit dosarul înaintat exista alături de dispoziția emisă de primar ce identifica imobilele și extrase CF. Ca atare nu se poate susține de către pârâtă că imobilul pentru care se cere despăgubirea și urmează a fi înaintat evaluatorului nu poate fi identificat. Nici susținerea pârâtei privind indicele nu poate fi reținută în condițiile în care de la data emiterii raportului până la o eventuală emitere a deciziei pot trece mai mult de treizeci de zile. În fine în cauză nu se poate reține nici susținerea reclamantei privind cheltuielile întrucât în cauză pârâta nu se opune admiterii acțiunii și astfel sunt incidente dispozițiile art.275 C.. Pe de altă parte chiar de s-ar trece peste acesta nu trebuie trecut neobservat că principiul instituit de art.274 C. constă în culpa și dovada cheltuielilor de judecată. Ori în cauză nu sunt acte care să justifice cheltuielile. Așadar față de cele arătate în baza art.18 din L. nr.554/2004 Curtea va admite în parte acțiunea conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții S. P. V., S. F., S. I., S. A. și O. E. toți cu domiciliul procesual ales la cabinet A. C. B. din C.-N. str. Someșului nr.25, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B. C. F. nr.202 sector 1 și în consecință: Obligă autoritatea pârâta să înainteze dosarul reclamanților unui evaluator, respectiv obligă autoritatea pârâtă să emită decizia de despăgubire reprezentând titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare cuprinzând valoarea despăgubirilor actualizată cu indicele de inflație corespunzător pentru imobilele identificate în dispoziția nr. 1724/(...) emisă de P. M. C.-N. Respinge cererea privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C. Red.F.T./S.M.D., 4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2330/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2432/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
