Sentința civilă nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 151/2011

Ședința ata de 03 martie 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE : ANA M. T.

GREFIER : L. F.

S-a luat în examinare cererea de suspendarea a O. nr. 1. emis de M. M., F. ȘI P. S. formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul M. M., F. ȘI P. S.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamantul, lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este îndeplinită.

Cererea de suspendare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 2 martie

2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax și comunicată și prin poștă la data de 3 martie 2011, întâmpinare din partea pârâtului M. M., F. ȘI P. S. la care a anexat documentația ce a stat la baza emiterii actului atacat.

Un exemplar din întâmpinarea depusă de pârâtului M. M., F. ȘI P. S. și actele anexe s-a comunicat cu reclamantul.

Reclamantul B. I. depune la dosar dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru cererea formulată și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.

Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .

Reclamantul B. I. solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței, fără cheltuieli de judecată. În motivarea cazului bine justificat, prevăzut de dispozițiile art.14 din L. nr.554/2004, se arată că datorită unor probleme de sănătate nu a fost în măsură să urmărească legislația în vigoarea privind procedura de autorizare a unităților protejate. De asemenea, se arată că retragerea autorizației i-ar produce o pagubă iminentă, întrucât fiind o persoană cu handicap nu are posibilitatea să-și aleagă clienții, aceste contracte fiind sursa sa de venit.

C U R T E A :

Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2011, în temeiul art. 14 rap. la art. 7 din L. nr. 554/2004, reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtul M. M., F. ȘI P. S. a solicitat instanței suspendarea O. nr. 1. emis de pârât.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost autorizat sa-și desfășoare activitatea profesională de avocat, (înscris in Baroul de avocati al jud. C.), ca unitate protejată conform autorizației nr. 100/2007 emisă în baza O. presedintelui Autorității Nationale pentru Persoane cu H., nr.

105/2007.

In luna octombrie 2010, M. muncii, familiei, si protectiei sociale a emis O. nr. 1., privind aprobarea procedurii de autorizare a unitătilor protejate, ordin care la art. 11 prevede si obligația, pentru persoanele protejate deja autorizate, ca în termen de 45 de zile de la publicarea ordinului în Mon. O., să mai depună la M., încă trei declarații ( art. 5, lit. e, g, si i), declarații a căror lipsă, "este situație de retragere a autorizației de funcționare a persoanei protejate".

In data de 6 februarie 2011, reclamantul arată că i s-a comunicat O. nr. 112/(...) emis de M. muncii, familiei, si protectiei sociale, prin care i s-a retras autorizatia de functionare ca persoană protejată, si, la pct. 2 din ordin, (aceasta cu toate ca art. 11 al. 2 din O. nr. 1. nu prevede aceasta posibilitate), a fost revocat si O. Președintelui ANPH nr. 105/2007 privind eliberarea autorizației de functionare ca unitate protejata a C.ui de avocat B. I. A. pe motiv că reclamantul nu ar fi depus declaratii pe proprie răspundere prev. de art. 5 al. 2 lit. e, g, si i, din ordin. Este real că nu a depus în termen cele doua declaratii, însă la (...), în temeiul art. 7 din L. nr.

554/2004, in prealabil înregistrării prezentei cereri de suspendare a efectelor O. nr. 1., a solicitat M. muncii, familiei, si protectiei sociale să revoce O. nr. 1., sau, in subsidiar, să-i suspende aplicabilitatea până la solutionarea cererii sale de reautorizare înregistrată la M. muncii, familiei, si protectiei sociale în data de (...).

In ce priveste cazul bine justificat, reclamantul a arătat că în cursul anului 2010 a fost într-o situatie specială care a făcut ca, in mod fortuit, sa nu fie în măsură să se preocupe si de legislatia nou apăruta in materia procedurii de autorizare a unitătilor protejate, respectiv a fost internat în mai multe rânduri pentru diferite afecțiuni. Pe de altă parte, C. de avocat B. I. fiind deja autorizat, nu a avut nici un interes să studieze care este procedura de autorizare a unitătilor protejate.

În aceste condiții, reclamantul apreciază că este deci evidentă existenta "cazului bine justificat "în ce priveste imposibilitatea obiectivă ca să ia cunoștință in termen de 45 de zile de la publicarea in M. O. despre modificările survenite in legislația privind autorizarea persoanelor protejate, după (...). In subsidiar, a mai menționat că din titulatura si pozitionarea O. nr. 1. pe site-ul A. nu și-a putut da seama ca acesta s-ar referi si la unitatea protejata, deja autorizată, pe care o reprezintă. Apreciază că prin modul obscur de publicare pe site, s-a urmărit ca eliminarea unităților protejate deja autorizate din sistem.

În opinia reclamantului, motivul este acela că dacă persoanele cu handicap nu mai pot încheia contracte in conditiile art. 77 si urm. din L. nr. 4., banii pe care acestea i-ar incasa, se varsă la bugetul de stat. A. este, tot in opinia reclamantului, si motivul pentru care ordinul nr. 1. a fost pozitionat pe site-ul A. in condiții în care nu se asigura egalitatea de sanse a personelor protejate, in ceea ce priveste posibilitatea accesului persoanelor cu handicap la informatia publică.

Pe de alta parte, O. nr. 1., nu se referă exclusiv la procedura de autorizare a unitătilor protejate, ci in plus, contine prevederi cu caracter de sanctiune pentru unitatile protejate deja autorizate, prevederi despre care nu se face vorbire in titlul ordinului.

Prin aceasta, reclamantul apreciază că dreptul la informatie si la egalitate de sanse a persoanelor cu handicap deja autorizate, drepturipromovate si consacrate, (in concordanta cu prevederile Constitutiei României], prin L. nr. 4., a fost îngrădit prin O. nr. 1. al M. muncii, familiei, si protectiei sociale.

A. este, atât un motiv de anulare a O. nr. 1., cât si o motivare a

"cazului bine justificat";, în sensul art. 14 din L. nr. 554/2004.

In ce priveste paguba iminentă, reclamantul a arătat ca unitate protejată, are în derulare o serie de contracte cu mai multi agenti economici care se folosesc de oportunitatea conferită persoanei cu handicap autorizate in baza art. 77 si urm. din L. nr. 4., de a achita acestora si nu bugetului sumele pe care le datorează ca angajatori in baza suscitatului text de lege.

Retragerea autorizației si revocarea O. de înființare a unitătii protejate, cabinet I. A. B. I., îi provoacă pe acest motiv o paguba iminenta având in vedere ca, fiind persoana cu handicap, nu are posibilitatea de a-și alege clientii asa cum ar avea posibilitatea fizică să o facă un avocat care nu e persoana cu handicap.

În final, reclamantul a arătat că ponderea contractelor încheiate ca unitate protejată de C. I. A. B. I., atât în 2009, cât si in 2010, este de peste

98%, astfel că prin revocarea autorizatiei i-a fost îngrădit dreptul la muncă asta in conditiile in care aceste contracte sunt practic unica sursa de venit a sa.

Prin întâmpinare, pârâtul M. M., F. ȘI P. S. a solicitat respingereacererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B. I. ca nefondată.

Referitor la cererea privind suspendarea executării O. ministrului muncii nr. 1. privind retragerea autorizației de funcționare ca unitate protejată a C.ui de A. B. I., pârâtul solicită a se constatata că aceasta este nefondată nefiind îndeplinite prevederile art. 14 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată prin L. nr. 2..

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, pârâtul a învederat că în conformitate cu art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (4) din OUG nr. 68/30 iunie

2010 privind unele măsuri de reorganizare a M. M., F. și P. S. și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, publicată în MO nr. 446/1 iulie 2010, M. M., F. și P. S. se reorganizează prin reducere de posturi și prin preluarea activității Autorității Naționale pentru P. F. și a Drepturilor Copilului, a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Ș. între Femei și Bărbați, a Autorității Naționale pentru Persoanele cu H., precum și activitatea Institutului Național pentru Prevenirea și Combaterea Excluziunii S. a P. cu H., instituții publice care se desființează.

M. M., F. și P. S. se substituie în toate drepturile și obligațiile instituțiilor publice care se desființează, decurgând din: acte normative și administrative, contracte, convenții, înțelegeri, protocoale, memorandumuri, acorduri, litigii și din orice alte acte care produc efecte juridice.

La data intrării în vigoare a ordonanței de urgență s-a abrogat O.U.G. nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu H., aprobată cu modificări și completări de L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare precum și H.G. nr. (...) privind unele măsuri de reorganizare în cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu H..

Având în vedere dispozițiile articolelor mai sus citate și în conformitate cu art. 3 alin. (1) pct. 24 indice 17 și art. 12 din HG nr.

11/2009 privind organizarea și funcționarea M. M., F. și P. S., cumodificările și completările ulterioare, a fost emis O. ministrului muncii nr.

1372/(...) privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate, publicat în MO nr. 676/0(...). La data publicării acestui ordin, O. președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu H. nr. 60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate, publicat în MO nr. 291/(...), s-a abrogat.

Conform art. 4 din Anexa la O. ministrului muncii nr. 1372/(...),

"autorizațiile eliberate până la data intrării în vigoare a ordinului rămân valabile, cu condiția respectării art. 11 alin. (1) din Anexă.

Conform art. 11 alin. (l) și (2) coroborat cu art. 10 alin. (2) din Anexa la O. ministrului muncii nr. 1372/(...), "unitățile protejate autorizate în baza O. președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu H. nr.60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate vor completa dosarul cu documentele menționate la art. 5 alin. (2) lit. e), g), și i), pe care îl vor transmite M.M.F.P.S. în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin. Nerespectarea acestei obligații reprezintă situație de retragere a autorizației de funcționare ca unitate protejată.

Retragerea autorizației se face prin ordin al ministrului muncii în baza unei note întocmite de către D. G. P. P. cu H. (D.).

Cererea reclamantului pentru eliberarea autorizației însoțită de documente suplimentare și alte documente au fost transmise tardiv, abia în luna februarie, fiind înregistrate la M. -- D. cu nr. 1329/D./(...) și nr.

1541/D./(...).

Având în vedere toate aceste precizări, pârâtul solicită instanței să constate că O. ministrului muncii nr. 1. privind retragerea autorizației de funcționare ca unitate protejată a C.ui de A. B. I. este temeinic și legal, fiind emis în conformitate cu toate actele normative care sunt incidente, O. ministrului muncii nr. 1. limitându-se strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține soluții care să contravină prevederilor legale și a fost emis la împlinirea termenului prevăzut la art. 11 alin. (1) din Anexa la O. ministrului muncii nr.

1372/(...).

În opinia pârâtului, reclamantul nu aduce niciun argument cu privire la modalitatea în care O. ministrului muncii nr. 1. ar fi neconform cu dispozițiile actelor normative menționate mai sus. De altfel, chiar reclamantul recunoaște în cererea de suspendare a executării ordinului că nu a depus în termen actele solicitate conform Anexei la O. ministrului muncii nr. 1372/(...) privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate. Iar faptul că, așa cum menționează, reclamantul "nu a mai fost în măsură să urmărească legislația în domeniu din cauza bolii" nu este un motiv care să îndeplinească condiția cazului bine justificat, deci nu este un motiv care să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat și nici vreun motiv pentru anularea respectivului ordin.

În altă ordine de idei, pârâtul învederează că reclamantul confundă condiția "cazului bine justificat" cerut de art. 14 alin. (1) din L. contenciosului administrativ cu "cazul fortuit". Or, faptul că reclamantul din cauza bolii nu a mai fost în măsură să urmărească legislația în domeniu sau că „din titlul O. ministrului muncii nr. 1372/(...) privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate nu își putea da seama la ce se referă" și, așa cum recunoaște, nu a depus în termen actele solicitate nu sunt motive care să creeze o îndoială cu privire la legalitateaactului administrativ contestat, deci nu sunt motive pentru suspendarea executării acestuia și nici pentru anularea sa.

În ceea ce privește critica reclamantului în legătură cu: "publicarea în mod obscur pe site a O. ministrului muncii nr. 1372/(...) privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate și a informațiilor cu privire la autorizarea unităților protejate", pârâtul solicită instanței să constate că este neîntemeiată și că reclamantului nu i s-a încălcat vreun drept la informație sau la egalitate de șanse și nici nu i-a fost îngrădit vreun drept prin ordinul mai sus menționat.

Având în vedere toate precizările de mai sus, pârâtul susține că reclamantul nu face dovada că O. ministrului muncii nr. 1372/(...) privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate i-a încălcat vreun drept sau nu este conform cu legislația în vigoare și că toate motivele invocate sunt doar scuze pentru faptul că nu a respectat legislația cu privire la unitățile protejate, nefăcând dovada cazului bine justificat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:

Conform art. 14 din L. nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prima cerință stipulată anterior este îndeplinită în speță, având în vedere că prin O. nr. 112 din 24 ianuarie 2011 al M. M., F. și P. S. (fila 9 dosar), s-a retras autorizația nr. 100/25 mai 2007 de funcționare ca unitate protejată a C.ui de avocat B. I. și a fost de asemenea revocat O. Președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu H. nr. 105/25 mai

2007 de autorizare ca unitate protejată a acestuia.

Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din L. contenciosului administrativ ordinul a cărui suspendare se solicită are natura juridică de act administrativ.

Cu referire la condiția exercitării procedurii administrative prealabile ținând seama de practica judiciară a Î. C. se reține că în cauza procedura prealabilă a fost îndeplinită.

Astfel, Curtea reține că împotriva actului administrativ s-a formulat cerere de revocare întemeiată formal pe dispozițiile art. 7 din L. nr.

554/2004 (f. 6-8 dos. fond) astfel că și această condiție este îndeplinită.

Cât privește condiția existenței cazului bine justificat, Curtea are în vedere în analiză sensul acestei expresii ce comensurează această condiție dată de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel conform art. 2 alin. 1 lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analizând această condiție prin prisma celor susținute de reclamantă

și a dovezilor invocate în sprijinul acesteia, Curtea constată că stabilirea legalității actului administrativ ține de soluționarea contenciosului de legalitate.

Din această perspectivă, Curtea în aparență și în analiza acestei condiții nu poate statua că din împrejurările de fapt ori de drept ar rezulta aparența unei încălcări a legii cu atât mai mult cu cât reclamantul a invocat în sprijinul cererii de suspendare aceleași împrejurări care fac obiectul contestației formulată pe cale administrativă.

Desigur, așa cum s-a statuat constant în practica judiciară, simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin.(1) lit. t) din L. nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.

Cât privește motivarea actului administrativ, Curtea are în vedere exigențele impuse de legea internă și de acte internaționale cu valoare desoft-law, respectiv R. C. de M. al C. E. nr. (77)31 cu privire la protecțiaindividului în relația cu actele autorităților administrative, în special la P. IV din Rezoluție care impune ca în situația când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.

Din această perspectivă, Curtea reține că ordinul cu privire la care se solicită suspendarea conține o anumită justificare legală și factuală a retragerii autorizației de funcționare, prin trimiterea la N. D. G. P. P. cu H. nr. 1. ianuarie 2011.

În schimb, nu este motivată, iar pârâtul nu a răspuns în nici un fel la această critică, revocarea O. Președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu H. nr. 105/25 mai 2007.

Astfel fiind, în cauză au putut fi decelate care sunt împrejurările de fapt și de drept care de la prima vedere și în aparență conduc la concluzia că ar exista o îndoială puternică și serioasă asupra legalității actului administrativ.

Cât privește ultima condiție, Curtea are în vedere circumstanțiere legală a acesteia în art. 2 alin. 1 lit. ș) din L. nr. 554/2004 unde se arată că prin expresia pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cum actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamantul este pus în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea ca unitate protejată, în condițiile în care contractele de asistență juridică încheiate (filele 24.29 dosar) au în vedere tocmai împrejurarea că onorariul exonerează pe client de la plata către bugetul de stat a sumei echivalente pe care trebuia să o plătească în cazul în care nu achiziționa acest serviciu de asistență juridică..

Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, ar fi susceptibilă să îl lipsească de resurse materiale pe reclamant.

Din această perspectivă, Curtea urmează să rețină că acțiunea este întemeiată și o va admite, sens în care întemeiat pe dispozițiile art. 14 din L. nr. 554/2004, va suspenda executarea O. nr. 112/2001 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite cererea formulată de reclamantul B. I., reprezentant legal al persoanei fizice autorizate (PFA) Cabinet I. A. B. I., cu sediul profesional în mun. C.-N., str. D. G., nr. 16, ap. 6A, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul M. M., F. ȘI P. S., cu sediul în B., str. Dem 1. D., 2-4, sector 1.

Suspendă executarea O. nr. 1. emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2011

PREȘEDINTE, GREFIER,

ANA-M. T. L. F.

Red.A.M.T. Dact.H.C./ 4 ex./(...).

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal