Decizia civilă nr. 994/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.994/2011
Ședința din data de 7 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare pentru pronunțare, după transpunerea de la secția civilă, de muncă și asigurări sociale, recursul declarat de pârâtul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ (C. DE C.) împotriva sentinței civile nr. 1952 din 28 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui C., privind și pe reclamanții intimați E. V. S., E. R. prin reprezentant convențional S.-Z. K.- B., ZENDE-Z. K.-B., A. S. prin reprezentant convențional E. V. S., A. M., C. I. prin reprezentant convențional E. V. S., R. R. și R. C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 februarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 28 februarie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1952 din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții E. V. S., E. R., S. Z. K. B., A. S., A. M., C. I., R. R. și R. C. împotriva pârâtului P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și în consecință a fost anulată H. nr.7. a C. de conducere din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Cluj-N.
S-a stabilit dreptul reclamanților dreptul la decontarea chiriei în limita stabilită prin O. comun nr. 1. al M. J., al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de C. și J., al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților următoarele sume:
- 180 euro, reclamantei E. V. S., pentru lunile noiembrie-decembrie
2009;
2009;
- 240 euro, reclamantei E. R., pentru lunile noiembrie-decembrie
- 240 euro, reclamantei S.-Z. K.-B., pentru lunile noiembrie- decembrie 2009;
- 100 euro, reclamantei A. M., pentru lunile noiembrie-decembrie
2009;
2009;
- 200 Euro reclamantului R. R., pentru lunile noiembrie-decembrie
- 200 Euro reclamantului R. C., pentru lunile noiembrie-decembrie
2009, în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății cu dobânda legală aferentă până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și întrucât nu dețin locuințe proprietate personală în mun. C.-N. și nu le-au fost atribuite locuințe de serviciu așa cum prev. art.22 din OUG 2. sunt îndreptățiți conform art.23 alin.1 din același act normativ la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere, încheiat în condițiile legii.
C. de conducere al P. de pe lângă Tribunalul Cluj la data de (...) a emis H. nr.7. prin care a stabilit plafonul maxim de decontare al chiriei pentru mun. C.-N., astfel: suma de 250 de euro pentru persoanele necăsătorite, 300 de euro pentru familiile compuse din două persoane, 350 de euro pentru familiile compuse din trei persoane, 400 de euro pentru familiile alcătuite din patru persoane, respectiv 450 de euro pentru familiile alcătuite din cinci sau mai multe persoane, independent de profesia membrilor acestora. Totodată, s-a stabilit în mod implicit că persoanele necăsătorite au dreptul să închirieze o garsonieră sau un apartament cu o cameră, familiile compuse din două persoane au dreptul să închirieze un apartament cu două camere, familiile alcătuite din trei persoane au dreptul la un apartament cu trei camere, cele compuse din patru persoane au dreptul la un apartament cu trei-patru camere iar familiile alcătuite din cinci sau mai multe persoane au dreptul să închirieze un apartament cu patru, cinci sau mai multe camere stabilindu-se în mod implicit că prin familie se înțelege soțul, soția și copiii acestora.
Concomitent s-a reținut că cererile de decontare ale chiriei depuse în ultimul timp de reclamanți au un cuantum exagerat, disproporționat față de chiria practicată pe piața liberă Așa cum rezultă din preambulul și considerentele actului administrativ atacat au fost avute în vedere dispozițiile L. nr.114/1996, O.le nr. 1397,1398/C/(...) dar și anexa 1 care prevede plafonul maxim de 450 euro pentru localitatea C.-N. coroborate cu art.101, 102 din Regulamentul de O. I. al P. aprobat prin O. nr.529/2006 al M. J. precum și disp. art.96 cu referite la art.49 din L..304/2004.
Potrivit prev. art.23 alin.2 din OUG nr.2. plafonul anual în limita căruia se poate deconta chiria se stabilește prin O. comun al M. J., al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de C. și J., al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.
În speță, prin O. cu nr. de mai sus, emis de autoritățile menționate, se stipulează în art.1 pct.1 că: „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora, magistrații-asistenți și consilierii ministrului justiției, care au dreptul la compensarea diferenței dintre chiria datorată pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza contractului de închiriere încheiat în condițiile legii, beneficiază de decontare în limita unui plafon lunar, stabilit la nivelul fiecărui județ și al municipiului B., pentru localitățile în care funcționează instanțe judecătorești și parchete, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin";.
De asemenea prin același ordin s-a stabilit un plafon maxim în cuantum de 450 euro în limita căruia se decontează chiria în C. -N. conform anexei care face parte integrantă din ordin.
Este real că plafoanele stabilite conform anexei pot fi actualizate în raport de evoluția prețului chiriei practicat la nivelul pieței, însă această actualizare, modificare a plafonului maxim de decontare al chiriei poate fi dispusă numai prin emiterea unui act administrativ cu forță juridică egală sau superioară și nu așa cum s-a procedat în speță în sensul că prin actul administrativ atacat au fost încălcate în concret dispozițiile unor acte normative cu forță juridică superioară, aducând atingere unui drept reglementat de lege - O. nr.2. - în favoarea reclamanților iar pe de altă parte s-a modificat un act administrativ superior emis atât de autorități ierarhic superioare din cadrul M. P. cât și de alte autorități.
Procedându-se așa au fost încălcate dispozițiile art.75-76 din L. nr.24/2000 conform cărora ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor guvernului - în speță O. nr.27/2004 - și nu contra lor iar pe de altă parte astfel de ordine trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise.
De asemenea prin actul administrativ atacat s-a creat o situație diferențiată între procurorii care desfășoară activitatea în cadrul P. subordonate P. de pe lângă Tribunalul Cluj și ceilalți procurori care desfășoară activitatea în celelalte județe ale țării dar și între procurorii căsătoriți și cei care nu sunt căsătoriți, încălcându-se astfel prev. art.16 din Constituția României.
În considerentele hotărârii atacate în mod corect se stipulează că dispozițiile Legii nr.114/1996 nu sunt incidente cauzei deoarece acestea reglementând modul de acordare a locuințelor de serviciu - unde se ține cont de numărul de persoane care alcătuiesc o familie în sensul legii - în speță, însă, nu suntem în prezența locuințelor de serviciu atribuite de pârât reclamanților ci aceștia le dețin în baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii.
De asemenea, în considerentele aceleiași hotărâri în pofida celor menționate se reține că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.114/1996 la repartizarea locuințelor de serviciu se ține cont de numărul de persoane care alcătuiesc o familie în sensul legii deși locuințele de serviciu sunt inexistente iar reclamanții le dețin în baza unui contract d e închiriere încheiat în condițiile legii.
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată și în baza art.1, 2, alin.l lit.c, 8,10 și 18 din L. nr.554/2004 s-a dispus admiterea acesteia ca fondată, a anula actul administrativ cu numărul de mai sus, a obligat pârâții la recunoașterea dreptului conferit reclamanților prin O. comun nr. 1. al M. J., al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de C. și J., al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție și la decontarea chiriei în limita stabilită prin acesta precum și la repararea pagubei cauzate respectiv obligarea pârâtului la achitarea către reclamanți a următoarelor sume: 180 euro, reclamantei E. V. S., pentru lunile noiembrie-decembrie 2009; 240 euro, reclamantei E. R., pentru lunile noiembrie-decembrie 2009; 240 euro, reclamantei S.-Z. K.-B.,pentru lunile noiembrie-decembrie 2009; 100 euro, reclamantei A. M., pentru lunile noiembrie-decembrie 2009; 200 Euro reclamantului R. R., pentru lunile noiembrie-decembrie 2009; 200 Euro reclamantului R. C., pentru lunile noiembrie-decembrie 2009, în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății cu dobânda legală aferentă până la data plății efective.
Apărarea formulată de pârât sub aspectul neincidenței în speță a prevederilor art.1 din O.G. nr.9. potrivit cărora „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârziere la plata unei obligații bănești"; este neîntemeiată deoarece în art.5 din același act normativ se stipulează că „dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris iar în lipsa acestuia se datorează dobânda legală"; ori, în cauză, este real că între părți nu a fost stabilită printr-un act scris și ca o consecință sunt îndreptățiți la dobânda legală aferentă, în condițiile statuate de același act normativ.
Împotriva sentinței civile nr.1952 din 28 mai 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. a formulat recurs pârâtul P. de pe lână Tribunalul Cluj.
Recurentul a invocat faptul că instanța a interpretat greșit dispozițiile
O.ui nr 1. în aplicarea Legii nr 114/1996.
Pentru a admite actiunea, instanța în mod greșit a reținut că „aceasta actualizare, modificare a plafonului maxim de decontare al chiriei poate fi dispusă numai prin emiterea unui act administrativ cu forță juridică egală sau superioara";, cu toate că in întâmpinare și concluzii scrise s-a arătat că prin H. C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a individualizat modalitatea de decontare a chiriei în functie de nr. de persoane ce constituie familia beneficiarului neintenționându-se o modificare a O.ui , care, conform art. 1 alin. 1, stabilește o legătură directă intre locuința de serviciu ce poate fi atribuită în condițiile Legii nr. 114/ 1996 si decontarea chiriei.
L. locuinței cuprinde norme privind repartizarea locuințelor de serviciu în funcție de nr. de persoane ce compun familia, având în vedere Anexa 1 la
L. L.
Elementele prezentate anterior au fost esențiale pentru stabilirea plafoanelor pentru decontarea chiriei raportat la nr. de persoane ce compun familia.
O altă critică vizează faptul că prima instanță a reținut greșit că H.
C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj este dată cu nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 24/2000.
Potrivit art. 78 din L. nr. 24/2008: "O.le, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora. "
Pe de altă parte, pentru a reține susținerile reclamanților potrivit cărora prin această hotărâre s-ar fi creat o situatie discriminatorie în cadrul unitătilor din structura P. de pe lângă Curtea de A. C., instanța nu a avut în vedere faptul că prin H. C. de C. s-a individualizat cuantumul chiriei, ținându-se seama de plafonul maxim de decontare stabilit prin O. nr 1..
H. C. de C. a fost luată în temeiul art. 101, 102 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin O. nr. 5. al M. J. coroborate cu prevederile art. 96 din L. 304/2004 privind organizarea judiciară - republicată cu modificările și completările ulterioare cu referire la art. 49 din același act normativ
În contextul celor expuse anterior, decontarea s-a efectuat în limitele stabilite de H. nr. 7. a C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj:
Decontarea s-a efectuat în limita sumelor stabilite prin H. nr. 7. a C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, avându-se în vedere metodologia stabilită în conformitate cu dispozițiile Ordonanța de urgență nr. 2. privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție și O. comun al M. J., al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii , al președintelui Înaltei Curți de C. și J., al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție nr. 1. :
Sentința este nelegală și în ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind plata dobânzilor.
Dispozițiile Ordonanței de G. nr. 9. nu pot fi interpretate fără a se tine seama de actul normativ în ansamblu.
Este evident că ordonanța reglementează situația dobânzi lor percepute atunci când izvorul raportului juridic îl constituie o convenție. Or, în prezenta cauza, nu exista nicio convenție între reclamanți și pârât cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care actul normativ nu își găsește aplicarea in speță.
Analizând recursul declarat de către pârâtul P. de pe lângă Tribunalul C luj împotriva Sentinței civile nr. 1952 din 28 mai 2010, pronunțată îndosarul nr.(...) al T.ui C., Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1952 din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții E. V. S., E. R., S. Z. K. B., A. S., A. M., C. I., R. R. și R. C. împotriva pârâtului P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și în consecință a fost anulată H. nr.7. a C. de conducere din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Cluj-N.
S-a stabilit dreptul reclamanților la decontarea chiriei în limita stabilită prin O. comun nr. 1. al M. J., al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de C. și J., al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.
Prima instanță a preluat susținerile reclamanților , fără a proceda la analiza punctuală a susținerilor acestora achiesând total la susținerile din acțiunea introductivă fără însă a examina și apărările părții adverse .
Singura apărare a pârâtului P. de pe lână Tribunalul Cluj analizată a vizat apărarea formulată sub aspectul neincidenței în speță a prevederilor art.1 din O.G. nr.9. potrivit cărora „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârziere la plata unei obligații bănești"; reținându-se că este neîntemeiată deoarece în art.5 din același act normativ se stipulează că „dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris iar în lipsa acestuia se datorează dobânda legală"; ori, în cauză, este real că între părți nu a fost stabilită printr-un act scris și ca o consecință sunt îndreptățiți la dobânda legală aferentă, în condițiile statuate de același act normativ.
Procedând în această manieră prima instanță a ignorat exigențele instituite de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a D. Omului, astfel cum acesta este interpretat de jurisprudența C. E. a D. O.
Obligația motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, și concretă iar practica Înaltei Curți de C. și J. este constantă în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare.
Motivarea necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează,prin ignorarea tuturor apărărilor formulate în cauză de una dintre părți, cu inexistența motivării.
Instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de accesul la justiție.
Jurisprudența deja consacrată a C. E. a D. Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil pledează pentru o abordare similară .
Curtea reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.
Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată.
În exigențele art. 6 revine instanței obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005,
).
Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției"
(hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
H. atacată nu răspunde acestor exigențe, neformulând un răspuns pentru apărări apreciate ca esențiale formulate de pârât și cu atât mai puțin o motivare pertinentă și convingătoare.
Înlăturarea unei singure apărări care vizează un petit accesoriu nu este de natură a satisface părților toate drepturile ce sunt asignate conceptului de proces echitabil analizate anterior.
Rațiunea instituirii de către legiuitor a elementelor obligatoriu a fi incluse în cuprinsul unei hotărâri prin dispozițiile art 261 C prciv , imperative a fost aceea de asigura un control judiciar eficient , atât în ceea ce privește legala investire cât și a compunerea instanței sau că s-a realizat o cercetare efectivă a cauzei deduse judecății .
Așadar prima instanță nu a oferit un răspuns pertinent fiecărei apărări a pârâtului esențială pentru justa soluționare a cauzei ,prin ascultarea efectivă a argumentelor ambelor părți ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, motiv pentru care în cauză devin incidente prevederile . art. 304 pct. 5 în aplicarea art. 312 alin. 5 C.pr.civ.
În rejudecarea cauzei instanța investită astfel va examina atât susținerile reclamanților cât și susținerile pârâtului cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ atacat și prin raportare la prevederile art. 22, 23 din OUG nr. 2., ale O.ui comun nr. 1., cu cele ale Legii nr.
114/1996, aspecte reiterate și prin recursul formulat , dar care nu pot fi analizate în lipsa unei cercetări a cauzei în fața instanței de recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul P. de pe lână Tribunalul Cluj împotriva sentinței civile nr.1952 din 28 mai 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. M. S. M. I. I.
L. F.
GREFIER R ed.A.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 4079/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2334/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
