Sentința civilă nr. 214/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
S. CIVILĂ Nr. 214/2011
Ședința publică de la 01 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții D. I., M. I. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și intervenienții în nume propriu H. I., I. G., I. Z., A. I., P. F., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
{ F. | }CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ precizata ulterior reclamanții D. I. și M. I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat in principal anularea HG 735/2011 iar in subsidiar anularea art 2 , art 6, art
10,art11, art15 si anularea art. 14 din H. nr. 7..
În fapt, reclamanții au arătat punctual motivele pentru care, în cazul în care H. nr. 7. nu va fi anulată în întregime, și instanța va admite doar capătul de cerere formulat în subsidiar, se impune a fi anulat și art. 14 din actul normativ atacat. In petitul principal reclamanții au solicitat anularea în întregime a actului normativ atacat, astfel că solicitarea expresă a anulării art. 14 din H. nr. 7. chiar dacă nu era una expresă, era una implicită, nefiind în prezența unei completări a cererii introductive ci doar a unor dezvoltări a argumentelor deja arătate, care nu sunt de natură să-l surprindă pe pârât.
Astfel, conform art. 14 din H. nr. 7. (1), împotriva deciziilor de pensie recalculate se poate introduce contestație in termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează in cadrul M.ui Apărării Naționale, M.ui A. si I. si Serviciului Român de I. (2) Deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate in instanța, potrivit prevederilor L. nr.
1., cu modificările si completările ulterioare. La art. alin. 1 din L. nr. 1., se prevede că Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzuta de L. nr. 1., cu modificările si completările ulterioare.
La art. 87 alin.1 din L. nr. 1. se prevede că D. emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestat la instanța judecătoreasă competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
A. in vedere aceste aspect, suntem din nou in prezența unei completări aduse la lege, completare care este de natură să genereze consecințe dintre cele mai păgubitoare pentru militarii in rezervă cărora li se emit decizii noi. De remarcat este și faptul că in art. 14 din H. nr. 725/2010 nu se arată care este termenul in care comisiile de contestații trebuie să soluționeze aceste contestații, care și câte sunt persoanele care fac parte din aceste comisii de contestații, care este cvorumul și cu ce fel le majoritate adoptă hotărârile, care este denumirea pe care o poartă hotărârile.
Conform art. 108, alin. 2 din Constituția R. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legii. Conform art. 4 alin. 3 din L. nr. 24/2000 cu privire la normele de tehnică legislativă Actele normative date În executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G. se emit În limitele și potrivit normelor care le ordonă. Din interpretarea articolelor anterior menționate rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească o ierarhie a actelor cu caracter normativ, iar derogările de la prevederile unui act normativ se pot face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază (aceste derogări incluzând adaosurile făcute la un act normativ superior ierarhic printr-un act normativ inferior ierarhic).
După cum se poate in cuprinsul decizia de recalculare a pensiei militare a reclamantului D. I. sunt prevăzute ambele căi de atac respectiv se menționează că decizia de pensie poate fi contestată in conformitate cu prevederile art. 87, alin. 1 din L. nr. 1. sau ale art. 14, alin. 1 din H. nr. 7.. De remarcat este faptul că dacă reclamantul formulează contestație la comisia de contestații și așteaptă soluționarea acesteia își asumă un risc real de a nu mai fi in termen pentru a formula contestație și la instanța de judecată in termenul de 45 de zile prevăzut de L. nr. 1..
A. în vedere aceste aspecte art. 14 din H. nr. 7. este un adaos la lege și generator de imprevizibilitate motiv pentru care se impune a fi anulat.
G. R. prin intampinare solicita respingerea actiunii reclamantilor.
M. A. si I. formuleaza cerere de interventie accesorie, intreresulparatului prin care solicita respingerea actiunii. Invoca excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea art. 3 alin. (3) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare "Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România." De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din actul normativ anterior indicat, Curtea
Constituțională asigură controlul constituționalității legilor ... ". În aceste condiții, singurul "control" care se poate exercita cu privire la legi este cel înfăptuit de Curtea Constituțională și nu de către instanța de contencios administrativ.
P., raportat la temeiul de drept menționat, instanțele de judecată nu au competența constituțională de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicabilitate generală, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective:
Mai mult decât atât, față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, legea nu poate fi asimilată unui act administrativ normativ, apt de a face obiectul controlului de legalitate exercitat de către instanțele de contencios administrativ. În acest context, s-a solicitat admiterea excepției formulate de către Ministerul Administrației și Internelor, cu consecințarespingerii ca inadmisibil a capătului de cerere prin care reclamanții solicită anularea art. 3 alin. (3) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
2. Pe fondul cauzei, s-a învederat faptul că, așa cum reiese în mod indubitabil din cuprinsul acțiunii deduse judecății, reclamanții solicită anularea R.G. nr. 7. apreciind că actul administrativ cu caracter normativ în litigiu a fost emis cu exces de putere. P., persoanele în discuție au învestit instanța de judecată să efectueze un control de legalitate asupra hotărârii de
G. indicate anterior.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din L. contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările și completările ulterioare, excesul de putere al unei autorități administrative este definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. "
1. Cu privire la pretinsa lipsă de corelare a prevederilor H. nr. 7. cu dispozițiile L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Din cuprinsul L. nr. 1. (act normativ în temeiul căruia a fost emisă
R.G. nr. 7. reiese foarte clar faptul că, prin actul normativ în discuție, nu se abrogă în totalitate prevederile L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completări le ulterioare ci numai dispozițiile legislative din actul normativ anterior indicat ce stabilesc calculul și cuantumul pensiei, aceste drepturi bănești urmând a fi acordate cu respectarea algoritmului de calcul stabilit de L. nr. 1. (a se vedea Deciziile Curții Constituționale nr. 871/(...) și 873/(...)).
În speță, H. nr. 7. a fost emisă în temeiul L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult decât atât, ținându-se seama de prevederile art. 4 alin. (3) din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, în condițiile în care R.G. nr. 7. a fost emis în baza și în executarea L. nr. 1., actul administrativ cu caracter normativ indicat trebuie să respecte aceste prevederi legale și nu dispozițiile L. nr.
164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, apar ca evident neîntemeiate susținerile reclamanților potrivit cărora "prin modul in care a fost reglementată desființarea pensiilor militare apar o serie de problemele legate de previzibilitatea normelor legale atât in ceea ce privește interpretarea cât și aplicarea lor." Cu privire la obligarea persoanelor pensionate de a depune documente doveditoare privind veniturile realizate.
În opinia intimatului, prevederile legale contestate trebuie analizate
ținându-se cont de dispozițiile explicite ale art. 161 alin. (2), art. 164 și art. 1672 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor este cea prevăzută de actul normativ antemenționat.
P., legiuitorul a stabilit că, în condițiile în care, pentru o anumită perioadă de timp (ce constituie stagiu de cotizare) nu sunt înregistrate, în carnetul de muncă, drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora, iar în caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare la data respectivă. În aceste condiții, în raport de dispozițiile relevante ale L. nr. 1.,cu modificările și completările ulterioare, prevederile H. nr. 7. nu adăugă la lege, așa cum în mod eronat, afirmă reclamanții.
Cu privire la presupusa "sancțiune" aplicată reclamanților în cazul în care nu sunt depuse documente doveditoare.
Referitor la acest pretins motiv de nelegalitate, Ministerul
Administrației și Internelor a reiterat aspectele din cuprinsul pct. II. cu mențiunea că, în opinia sa, prin normele legislative contestate, legiuitorul a înțeles să asigure persoanei pensionate o pensie minimă de care aceasta să beneficieze, indiferent de documentele depuse în dosarul de pensionare.
Cu privire la pretinsele motive de "ilegalitate" și "in oportunitate" ale H. nr. 7., invocate prin cererea de chemare în judecată.
În condițiile în care, potrivit doctrinei și jurisprudenței, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, incumbă reclamanților obligația demonstrării pretinsei nelegalități a actului administrativ cu caracter normativ în discuție. Or, așa cum reiese din cuprinsul acțiunii, reclamanții nu aduc niciun fel de argumente juridice în sprijinul presupus ei nerespectări, de către actul administrativ dedus judecății, a criteriilor de legalitate specifice emiterii unui astfel de document.
P., pretinsele motive de nelegalitate din cuprinsul acțiunii sunt simple aserțiuni, păreri și puncte de vedere ale persoanelor în discuție, fără a se putea aprecia că acestea întrunesc condițiile de fond și formă specifice unui adevărat exces de putere. În opinia intimatului, actul administrativ cu caracter normativ contestat a fost emis în limitele competenței legale a autorității emitente. Pe de altă parte, așa cum s-a apreciat în doctrină, noțiunea de oportunitate este considerată a fi acea caracteristică a actului juridic care definește o trăsătură specifică a acestuia numită și actualitate.
Actualitatea unui act juridic exprimă deplina concordanță, în cadrul și în limitele legii, a actului în discuție cu sarcinile care revin organelor administrative, exprimând, astfel, concordanța dintre drept și necesitățile în continuă transformare ale societății. P., pornind de la ideea că actele administrative sunt acte de realizare a legii, înseamnă că acestea trebuie să fie în deplină concordanță cu actul normativ în baza și executarea căruia se aplică. Mai mult decât atât, anularea/revocarea unui act, pentru considerente de oportunitate, nu poate interveni în cazul în care, în speță, instanța de judecată urmează a se pronunța asupra unui act administrativ normativ emis în baza și în executarea unei legi.
În raport de temeiurile de fapt și de drept invocate de către reclamanți s-a apreciat că nu pot fi identificate motive de nelegalitate a procedurii de emitere a actului administrativ, iar măsurile din cuprinsul hotărârii de G. contestate nu s-au îndepărtat de la scopul legii, astfel că nu poate fi reținut un exces de putere, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În data de (...), H. I. a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție îninteres propriu (f. 24-26), solicitând admiterea în principiu a cererii anulareadispozițiilor articolului 2 alin.2, 3, 4, 6, 7, articolului 6 alin. 1, 2, 4 și articolul 10 alin.2 din H. de G. nr. 7. pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare lor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.527 din (...).
În data de (...), P. F. a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii, anularea dispozițiilor articolului 2 alin.2, 3, 4, 6, 7, articolului 6 alin.1, 2, 4 și articolul 10 alin. 2 din H. de G. nr. 7. pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.527 din (...).
I. G. și I. Z. prin cererea de intervenție în interes propriu (f. 31-33) ausolicitat, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin 1, 2, 50 C.proc.civ., admiterea în principiu a cererii, anularea dispozițiilor articolului 2 alin.2, 3, 4, 6, 7, articolului 6 alin. 1, 2, 4 și articolul 10 alin.2 din H. de G. nr. 7. pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.527 din (...).
A. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu (f. 41-45), solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin 1, 2, 50 C.proc.civ., admiterea în principiu a cererii, anularea dispozițiilor articolului 2 alin.2, 3, 4, 6, 7, articolului 6 alin. 1, 2, 4 și articolul 10 alin.2 din H. de G. nr. 7. pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.527 din (...). In motivarea cererilor de interventie se arata Î n fapt, H. de G. atacată a fost adoptată cu exces de putere, dispozițiile acesteia fiind nelegale, deoarece obligă la depunerea cererilor de recalculare a pensiilor, contrar voinței intervenientului și totodată, obligă la depunerea de documentele doveditoare privind veniturile realizate în diferite perioade de activitate.
Astfel, în art. 2 alin. 2 - 4, alin. 6 și 7 se dispune că:
(2) "documentele doveditoare necesare stabilirii punctajelor medii anuale în vederea recalculării pensiilor sunt prevăzute în anexele nr. la, 1 b și 2.
(3) "pentru perioadele în care beneficiarii și-au desfășurat activitatea în M. Apărării Naționale, documentele doveditoare se solicită de către aceștia prin centrele militare județene/zonale/de sector sau prin unitățile militare din care au făcut parte, după caz.
(4) P. perioadele în care beneficiarii și-au desfășurat activitatea în celelalte instituții din sistemul național de apărare ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciarelor, documentele doveditoare se solicită de către aceștia de la ultima unitate din care au făcut parte sau de la structura de resurse umane a inspectoratelor generale similare, în situația în care aceste unități au fost desființate.
(6) Documentele doveditoare obținute în condițiile alin. 3 și 4 se depun de către beneficiari la structurile de pensii din M. Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de I. de la care primesc drepturile de pensie.
(7) Reca1cularea prevăzută la alin. 1 se efectuează în ordinea înregistrării documentelor doveditoare la structurile de pensii, iar în lipsaacestora, începând cu cele mai vechi dosare aflate în plată, în funcție de anul și luna deschiderii dreptului la pensie".
Art. 6 alin. 1, 2 și 4 dispune că:
(1) "Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la structurile de pensii din M. Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de I.
(2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari, structurilor prevăzute la art. 2 alin. 3 și 4.
(4) P. perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective".
Art. 10 alin. 2 prevede că: "drepturile de pensie recalculate potrivit alin. 1 se acordă astfel: a) de la data de întâi a lunii următoare expirării procesului de recalculare, dacă cererea împreună cu documentele doveditoare a fost depusă în termenul general de prescripție; b) din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă la C. de P., după termenul prevăzut la lit. a".
L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor precizează în art. 4 alin. 1 "că recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare ... ", în art. 5 alin. 4 " în cazul pensiilor prevăzute la alin. 1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă", iar în art. 7 alin. 1 se arată că "procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor reca1culate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea logică a dispozițiilor legale sus citate rezultă că prin
H. de G. atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr. 1. nu conține nici o dispoziție care să prevadă în sarcina rec1amanților obligația de depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calcularea cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, nu și în ipoteza prevăzută de H. de G. și anume, "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege".
În L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, în art. 4 alin. 1 se prevede că "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar potrivit art. 4 alin. 3 "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor G. se emit în limitele și potrivit normelor care de ordonă".
În acest sens sunt și prevederile constituționale.
Astfel, conform art. 108 alin. 1 din C., "G. adoptă hotărâri și ordonanțe", iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că "Hotărârile se emitpentru organizarea executării legilor". Hotărârile de G. reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive; ele se adoptă pentru organizarea executării legilor și nu pot contraveni principiilor și dispozițiilor cuprinse într-o lege. Deci, există o ierarhie a actelor normative, legea conformă cu Constituția, situându-se în fruntea acestei ierarhii, toate celelalte acte normative emise în baza legilor trebuind să fie conforme cu acestea.
Supremația legii înseamnă superioritatea juridică a legii, în sistemul de drept fiind astfel asigurată conformitatea tuturor actelor juridice cu legea. Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecință a principiului supremației legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât privește actele administrative (individuale și normative), acestea fiind acte de executare a legii, condiția de conformitate este indiscutabilă. De altfel, acest principiu al conformității actelor administrative cu legea rezultă în mod expres și din dispozițiile constituționale sus citate.
Deci hotărârea se adoptă în baza legii, fiind secundum lege și urmărește organizarea, executarea în concret a legii sau cu alte cuvinte, într- o formulă mai sintetică, punerea în aplicare sau aducerea la îndeplinire a legilor. Când o Hotărâre de G. încalcă legea sau adaugă la lege, ea poate fi anulată. Instituirea unor norme derogatorii de la lege se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.
Faptul că L. nr. 1. a fost declarată constituțională nu are relevanță sub aspectul posibilității atacării hotărârii dată în executarea acesteia. Controlul de constituționalitate realizat pe calea rezolvării excepției de neconstituționalitate este un control de conformitate, dar unul de strictă conformare a unor dispoziții legale.
Prin actul atacat se realizează o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că noțiunea de "bun" are un sens autonom, nefiind limitată la proprietatea asupra bunurilor corporale, unele drepturi și interese cu valoarea patrimonială constituie bunuri și interese sub protecția Art. 1 din Protocolul 1.
Aceeași a fost soluția instanței europene și în privința "dreptului de indemnizare pentru îndeplinirea unor obligații militare" considerând că ele au o natură suficient de "caracteristică din punct de vedere patrimonial" spre a fi cuprinse în domeniul de aplicare a art. 1 din Protocolul 1 la convenție (cauza Willis contra regatului Unit, hotărârea din 11 iunie 2002).
Prin prevederea referitoare la obligația reclamanților - intervenienți în interes propriu de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.
Ingerința autorităților statale trebuie să aibă în legislația internă o bază legală, să urmărească un scop legitim și să apară ca necesară. Si în această materie jurisprudența Curții a adăugat condiția proporționalității ingerinței statale prin raportare la scopul urmărit.
P. a răspunde acestor exigențe norma internă trebuie să confere protecție împotriva oricărei atingeri arbitrare, din partea autorităților publice, a drepturilor și libertăților garantate de convenție (cauza Larissis și alții contra Greciei, hotărârea din (...); cauza Perry contra Letoniei, hotărârea din (...)).
Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege" care figurează în art. 8, 9, 10 și
11 din Convenție impune nu numai simpla existență a unor reglementări, ciprivește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară (Iatridis contra
Greciei, hotărârea din (...)).
Prevederea în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale, suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih contra Franței, hotărârea din (...)).
În cauză s-a încălcat și cerința proporționalității între mijloacele folosite și în scopul vizat.
Cu privire la cerința proporționalității s-a statuat că ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. Trebuie să existe o proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele lui de realizare un just echilibru între satisfacerea interesului general și cerința respectării drepturilor fundamentale ale individului. A. echilibru este rupt în momentul în care individul este obligat să suporte o consecință excesivă și disproporționată.
O categorie de persoane este obligată prin actul atacat să depună într- un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare necesare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.
Prin prevederile cuprinse în H. de G. atacată care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a obligațiilor mai sus arătate, se încalcă și prevederile art. 14 din Convenție, articol privitor la interzicerea discriminării.
Art. 14 este încălcat atunci când nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit (Zarkos contra Cipru, hotărârea din (...) și Samparis și alții contra Suediei, hotărârea din (...)).
De asemenea, în temeiul art. 14 din Convenție, discriminarea constă în tratarea diferită, cu excepția unei motivații obiective și rezonabile a persoanelor aflate în situații comparabile.
Jurisprudența C.E.D.O. a statuat că o diferență de tratament în situații similare constituie o discriminare în sensul art. 14 din Convenție, dacă nu are o justificare rezonabilă și obiectivă și nu urmărește un scop legitim.
În speță, prin H. nr. 7. se instituie o diferență de tratament între persoanele care își depun cererile de recalculare însoțite de actele doveditoare ale veniturilor în termenul prevăzut, persoane care vor beneficia de o recalculare a pensiei într-un anumit fel și, pe de altă parte, persoane care nu depun aceste acte și a căror recalculare se va face după alte criterii.
Deci persoane aflate în situații identice sau similare, din aceeași categorie, cu aceleași drepturi la pensie, vor suferi discriminări în dreptul lor la pensie pe singurul criteriu al de punerii sau nedepunerii cererii și a documentelor prevăzute în actul atacat.
Deci, prin H. de G. nr. 7. se adaugă la L. nr. 1., în executarea căreia a fost emisă H. de G. atacată, încălcându-se astfel prevederile cuprinse în art. 4 din L. nr. 24/2000.
Se arată că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din L. nr.554/2004 însă până în prezent nu s-a primit niciun răspuns la solicitarea de revocare a H. nr. 7..
Prin „Note de ședință"; (f. 55-57), D. I. și M. I.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către Guvernul României se arată ci nici legea nici hotărârea nu prevăd obligativitatea depunerii cererilor de recalculare, chiar dacă regula o constituie depunerea cererilor și actelor justificative ca mod de exercitare activa a dreptului la pensie. Din apărarea confuză și din falsul raționament formulat prin întâmpinare ar rezulta că în ciuda textelor imperative ale hotărârii atacate, care prevede obligativitatea solicitării documentelor justificative de către pensionarii militari, precum și sancțiunea calculării unei pensii diminuate în caz de nerespectare a nomei juridice, opinia pârâtului este că totuși norma nu este obligatorie, iar sancțiunea este o favoare făcută pensionarilor militari pentru ca aceștia să fie responsabilizați pentru o exercitare activă a dreptului la pensie. Din păcate, conceptul de exercitare activă a dreptului la pensie nu a fost definit de către pârât, iar reclamanții, prin avocat, arată că nu cunosc ca vreun autor, să-l fi definit până în prezent, motiv pentru care au unele dificultăți în a-l înțelege și comenta.
De asemenea, prin întâmpinare se arată că, cu privire la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu pe economie și la ordinea înregistrării documentelor doveditoare, nu se invoce un text de lege cu al cărui conținut prevederile hotărârii atacate să nu fie în concordanță, astfel că nu se poate pune în discuție problema nelegalității, iar oportunitatea, rațiunea sau dinamica normei exced contestării sale pe această cale administrativă (probabil pârâtul se referă la calea judecătorească și nu la revocarea actului administrativ ca urmare a procedurii prealabile).
Cu privire la aceste aspecte, reclamanții au indicat art. 53 din
Constituția R., prin cererea de chemare în judecată, arătând de asemenea că se află în prezența unei restrângeri a unui drept fundamental al nostru, fără să existe o necesitate obiectivă într-o societate democratică și fără să existe o proporționalitate cu situația care a determinat-o (întrucât lipsește însăși justificarea obiectivă). De asemenea în momentul în care s-a stabilit ca, în cazul în care pensionarii militari nu vor face dovada veniturilor realizate și a vechimii, printr-o ficțiune juridică, de natură să ușureze munca de recalculare, să se rețină ca bază de calcul salariul mediu pe economie, nu s- a ținut cont de faptul că măsura este una arbitrară, întrucât dovada veniturilor și a vechimii s-a făcut în momentul În care celor vizați li s-a calculat pensia ca urmare a trecerii lor în rezervă.
Ori toate aceste date ar trebui să fie deținute deja de către instituțiile cu atribuții în recalcularea pensiilor.
In ceea ce privește pretinsa inadmisibilitate a criticilor raportat la faptul că acestea au fost făcute pe criterii de oportunitate, apărările pârâtului nu pot fi reținute, atâta timp cât la nivel teoretic oportunitatea nu poate fi privită separat de legalitatea actului administrativ, ci doar ca fiind o cerință (o dimensiune) a legalității. O altă optică nu poate fi acceptată întrucât s-ar lăsa să se înțeleagă că ar exista o limită a valabilității actelor administrative dincolo de legalitate. Ori actele administrative sunt supuse unui ansamblu de reguli de formă și de fond, deci unui regim juridic, tocmai pentru a se asigura legalitatea lor, principiul legalității în regimulconstituțional actual fiind unul dintre principiile fundamentale ale administrației publice. In aceste sens s-a pronunțat și un distins doctrinar când a arătat că litera și spiritul C.i, necesitatea penetrării instituțiilor europene democratice și în practica instanțelor de contencios administrativ din țara noastră îi îndreptățește să susțină că indiferent cum privim oportunitatea (ca dimensiune a legalității sau condiție de valabilitate separată de legalitate), judecătorul de contencios administrativ are dreptul să verifice dacă administrația publică nu a acționat abuziv, contrar interesului public, așa cum rezultă el din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat. (sursa Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Volumul II Editura AII Beck, B. 2005, pag 48).
Raportat la revocarea actului administrativ de către emitentul său, ca urmare a procedurii prealabile a reclamanților, instanța trebuie să observe că revocarea actului administrativ este o specie a nulității și un principiu de bază al regimului juridic al actelor administrative, care intervine in principal tocmai pentru considerente de oportunitate și doar in subsidiar pentru considerente de legalitate, astfel că prezentul litigiu putea fi evitat prin revocarea H. nr. 7. chiar și doar pentru considerente de oportunitate.
A. în vedere apărările pârâtului, formulate prin întâmpinare, argumentele expuse de prin cererea introductivă de instanță își păstrează valabilitatea, motiv pentru care art. 2 și 6 din H. nr. 7. trebuie anulate.
In ceea ce privește art. 10, din H. nr. 7., pârâtul arată prin întâmpinare că reclamanții sunt în eroare cu privire la înțelegerea procesului de recalculare a pensiei deoarece ar fi indicat un temei greșit. Reclamanții arată că nu au contestat niciun moment faptul că nu ar fi vorba despre o procedură ulterioară în urma procesului inițial. Ceea ce s-a contestat este lipsa de previzibilitate a textului hotărârii cu privire la procesul de recalculare în sine și în special cu privire la sancțiunea prescripției extinctive care este nu numai lipsită de previzibilitate dar și un adaos la lege. Cu toate acestea, Guvernul României nu a formulat niciun răspuns la criticile legate de această sancțiune, considerând probabil că aceasta este un corolar al conceptului de exercitare activă a dreptului la pensie și deci un beneficiu al pensionarilor militari.
Prin întâmpinarea depusă la dosar nu s-a formulat nicio apărare cu privire la art. 16 din H. nr. 7., însă s-a depus avizul Consiliului Legislativ care conține o serie de critici cu privire la acest articol. Astfel, Consiliul
Legislativ a făcut unele observați legate tocmai de lipsa de previzibilitatea a acestui text, precum și de faptul că acest text este contrar scopului L. nr. 1. și a H. nr. 7. așa cum acesta a fost prevăzut in expunerea de motive a legii respectiv in notele de fundamentare ale hotărârii.
In avizul Consiliului Legislativ se arată că, la art. 15, în legătură cu încheierea de contracte de prestări servicii/convenții civile pentru recalcularea pensiilor, această ipoteză juridică nu este suficient de clar fundamentată și formulată. Astfel, pe lângă faptul că această operațiune presupune alocarea unor fonduri bănești nu sunt preciza condițiile în care entitățile implicate în acest proces ar putea recurge la aceste contracte (de exemplu, lipsa personalului calificat pentru realizarea acestor recalculări dacă este o regulă sau excepție, cu ce categorie de prestatori de servicii, ar urma să se încheie aceste contracte etc).
In aceste condiții, pornind de la aceste critici, Guvernul României avea obligația de a nu adopta art. anterior menționat, întrucât chiar dacă avizul Consiliului Legislativ este unul consultativ, prin el s-au formulat o serie de critici care vizau oportunitatea posibilității încheierii de contracte de prestăriserviciVconven1ii civile, raportat la scopul pentru care a fost adoptată reglementarea, precum și la conținutul efectiv al reglementării.
Subsemnații menționăm faptul că legalitatea H. nr. 7. a fost verificată de către Curtea de A. C. de la data la care reclamanții au investit instanța cu cererea introductivă de instanță și până la prezentul termen de judecată, cu consecința anulării unor articole din actul administrativ anterior menționat. Astfel soluționarea prezentei cauze, instanța trebuie să țină cont și de hotărârea pronunțată de către Curtea de A. C., la data de (...), in dosarul (...), prin care s-a dispus anularea dispozițiilor art. 2, alin. 2, 3,4, 6, 7, art. 6, alin. 1, 2, 4 și ale art. 10, alin.2 din H. nr. 7..
In ceea ce privește strict art. anterior menționate, a căror anulare am solicitat-o și subsemnații prin cererea din prezentul dosar, considerăm că acțiunea noastră nu este lipsită de obiect, întrucât hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de A. C., in dosarul (...), nu este irevocabilă.
Astfel, conform art. 23 din L. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive si irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. A.ea se publica obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, in Monitorul Oficial al R., Partea 1, sau, după caz, in monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului B., fiind scutite de plata taxelor de publicare. Prin această prevedere se reglementează efectul erga omnes al hotărâri lor judecătorești prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, efect care se produce de la data publicării în Monitorul Oficial ca urmare a rămânerii irevocabile a acesteia. A. în vedere stadiul procesual al dosarului (...), pentru moment nu se poate vorbi de opozabilitatea acelei hotărâri față de alte persoane decât cele care au fost parte in acel dosar.
Raportat la toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea acțiunii formulate, în principal prin anularea in întregime a HG 7., iar in subsidiar anularea art. 2, art. 6, art. 10, art. 11, art. 15 din H. nr. 7..
Reclamantii au precizat ca nu inteleg sa formuleze o actiune in anularea art 3al 3 din L. nr 1. fiind vorba despre o eroare de tehnoredactare.
Reclamanții D. I. și M. I. au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O. nr. 1., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 31 ianuarie 2011, prin care au solicitat Curții de A. C. sesizarea Curții Constituționale cu consecința suspendării cauzei pe fond, iar in urma sesizării, Curtea Constituțională să constate neconstituționalitatea prevederilor O. nr. 1., publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 31 ianuarie 2011
In fapt, prezenta excepție de neconstituționalitate, cu privire la O. nr.
1., contravine dispozițiilor constituționale sub mai multe aspecte, aspecte care privesc constituționalitatea extrinsecă a actului normativ.
Conform art. 115, alin. 4 din C. G. poate adopta ordonanțe de urgenta numai in situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora. Conform art. 115, alin. 6 din C. Ordonanțele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile si îndatoririle prevăzute de C., drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.
Pe plan teoretic, pentru ca G. să poată emite ordonanțe de urgență, trebuie îndeplinite mai multe condiții, după cum rezultă din art. anterior menționat. Astfel, acestea sunt: existența unei situații extraordinare, intervenția pe calea ordonanței de urgență să nu poată fi amânată,motivarea urgenței precum și a măsurilor luate. De asemenea prin emiterea unei ordonanțe de urgență nu pot fi afectate drepturile și libertățile prevăzute de C.
În expunerea de motive a O. nr. 1. se arată că emiterea actului normativ s-a impus întrucât in termenul prevăzut de L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor in cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, in sensul ca, pentru cei care nu au prezentat acte care sa dovedească veniturile obținute, in functie de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, fiind imperios necesara instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensii/or cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fara a avea vreo culpa, nu au reușit in intervalul inițial pus la dispozitie de legiuitor prin L. nr. 1. sa identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, având in vedere exigentele subliniate de puterea judecătoreasca in cadrul controlului jurisdictional exercitat cu ocazia aplicarii L. nr. 1., in vederea instituirii unor masuri legislative pe baza cărora institutiile implica te sa identifice si sa transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie intr-un mod obiectiv si justificat, deoarece aceste împrejurări vizeaza interesul public si constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu sufera amânare, se impune adoptarea de masuri imediate pentru reglementarea unor aspecte in scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit ari. 1 lit. a) si b) din L. nr. 1., in temeiul ari. 115 alin. (4) din Constituția R., republicata, Guvernul României adopta prezenta ordonanța de urgenta.
Raportat la condițiile expuse anterior se poate observa, pornind de la expunerea de motive, că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de C. a) existenta unei situații extraordinare
După cum s-a arătat În doctrină, prin situație extraordinară trebuie să se înțeleagă o situație imprevizibilă, care se abate de la regulile sau așteptările obișnuite, de natură să întrețină, să determine ori să favorizeze periclitarea interesului public, implicând, din acest motiv și lipsa altor mijloace constituționale imediate, măsuri urgente pentru Înlăturarea sau prevenirea pericolului, aplicabile de Î., măcar parțial (sursa Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, pg 616, Editura Servo-Sat 2003).
Din expunerea de motive a actului normativ atacat rezultă că situația extraordinară este doar proclamată și fără precizarea vreunui element cuantificabil prin care să se demonstreze existența acesteia. Carențele în motivarea unei asemenea situații impun concluzia că adoptarea reglementării în cauză, pe calea unei ordonanțe de urgență, nu îndeplinește exigențele impuse de textul constituțional menționat.
În realitate, Guvernul României își invocă propria culpă, precum și abuzurile pe care le-au făcut casele de pensii sectoriale în momentul În care au emis decizii de recalculare, având ca bază de calcul venitul mediu pe economie. P. a "demonstra" lipsa situației extraordinare (în realitate tocmai situația extraordinară trebuie demonstrată) subsemnații vom porni de la situația de fapt care s-a creat din momentul în care a intrat în vigoare L. 1. și până la data la care a intrat în vigoare OUG 1.. Aspectele redate mai jos au relevantă doar cu privire la starea de fapt. raportat la înțelesul sintagmei "situatie extraordinară"
P. recalcularea pensiilor militare și a altor categorii de pensii a fost adoptă L. 1., publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din 30 iunie
2010.
P. punerea în aplicare a L. 1., Guvernul României a adoptat HG 7., pentru recalcularea pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 527 din data de 28 iulie 2010. Observând prevederile celor 2 acte normative, putem concluziona că prin L. 1. nu s-a prevăzut nicio sancțiune pentru cazul în care în termenul de 5 luni de la intrarea în vigoare a HG 7. pensiile militare nu vor putea fi efectiv recalculate, consecința firească fiind menținerea pensiilor în cuantumul aferent lunii decembrie 2010.
Cu toate acestea HG 7. nu a putut fi aplicată, iar în lipsa altor norme metodologice nici L. 1. nu putea fi aplicată, întreg procesul de recalculare trebuind a fi suspendat, cu consecința firească a achitării pensiei militare În cuantumul aferent lunii decembrie 2010, până la interventia unui act juridic, emis cu o bază legală (altă decizie sau hotărâre judecătorească) care să modifice starea de drept.
Astfel, H. nr. 7. a fost suspendată prin S. nr. 338/(...) a Curții de A. C., hotărâre executorie de drept, iar recursul formulat de către Guvernul României împotriva sentinței anterior menționate a fost respins de Î. Curte de C. si Justiție, la data de (...).
Mai mult decât atât legalitatea H. nr. 7. a fost verificată de către
Curtea de A. C., În dosarul (...), care a pronunțat o sentință în acest sens , la data de (...), prin care a dispus anularea dispozițiilor art. 2. alin. 2. 3, 4, 6. 7. art. 6. alin. 1. 2. 4 si ale art. 10. alin.2 din H. nr. 7..
Raportat la hotărârile judecătorești anterior pronunțate, L. 1. nu putut fi pusă in aplicare, întrucât H. nr. 7. a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a litigiului din dosarul (...), al Curții de A. C., in care s-a dispus anularea unor art. ale HG 7.. De asemenea, S. 338/2010 a Curții de A. C., cu privire la suspendarea actului normativ anterior menționat, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului G. R., este opozabilă erga omnes, întrucât este inadmisibil ca o suspendare a unui act normativ să producă efecte doar față de părțile care au avut calitatea de reclamanți în respectivul litigiu, iar față de ceilalți acest act să producă in continuare efecte. in sensul celor arătate mai sus este și D. nr.38/ (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, in considerentele acesteia reținându-se că instanța de control judiciar are În vedere ca H. nr. 735/(...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes ca si sentinta recurată. Astfel, in considerentele deciziei anterior menționate s-a arătat că suspendarea operează de la data la care s-a rostit dreptul in sentinta pronuntată de instanta de fond, respectiv (...). Astfel din data de (...) L. nr. 1. nu mai putea fi aplicată în ceea ce priveste pensionarii militari.
Concluzionând asupra aspectelor anterior mentionate, lipsea cadrul legal pentru a se putea aplica L. nr. 1. motiv pentru care s-a procedat in mod arbitrar la emiterea unei noi decizii și la retinerea unei părți din pensia militarilor in rezervă în acest caz atâta timp cat L. 1. nu putea fi aplicată ca urmare a unor hotărâri judecătorești, nu se puteau emite alte decizii prin care pensiile să fie tăiate si astfel să se genereze pretinsa situație extraordinară.
Cu toate acestea in expunerea de motive se arată că situația extraordinară există întrucât s-a impus deoarece in termenul prevăzut de L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu au fostidentificate documentele necesare dovedirii in totalitate a veniturilor in cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificarii dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, in sensul ca, pentru cei care nu au prezentat acte care sa dovedeasca veniturile obtinute, in functie de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.
După cum a arătat Curtea Constituțională, anterior revizuirii C.i, de esența cazului exceptional este caracterul său obiectiv, in sensul că "existenta sa nu depinde de vointa G. care, în asemenea imprejurări, este constrâns să reactioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgentă" (D. nr.83/1998). A.e argumente își păstrează valabilitatea și după înlocuirea sintagmei "caz excepțional" cu "situație extraordinară". Ori abuzul structurilor de pensii precum și conduita iresponsabilă a G. de a dispune recalcularea pensiilor militare chiar dacă normele metodologice erau suspendate nu poate fi de natură să genereze o situație extraordinară. Generarea unei stări de fapt prin propria culpă, pentru a se putea naște cadrul pentru legiferare, duce la încălcarea atribuțiilor G., care astfel încearcă să se substiuie Parlamentului. b) intervenția pe calea ordonanței de urgentă să nu poată fi amânată
(urgenta)
Prin expunerea de motive a actului atacat. ni se arată că urgența se justifica prin lipsa totala de previziune a emitentului L. nr. 1. care nu si-a dat seama ca nu exista timp fizic de a realiza aceasta operațiune. În realitate nu se poate adopta o ordonanta de urgenta pe motiv ca la emiterea unui act normativ nu au fost luate in calcul anumite aspecte. Altfel spus greseala de calcul a emitentului nu poate justifica adoptarea unui act normativ cu caracter exceptional, cu atat mai mult cu cat efectele esențiale ale situatiei exceptionale (criza economica) au trecut. Cu atat mai mult nu se impune adoptarea unei ordonanțe de urgenta de reglementare a unei situații economice (ordonanța nu face nicio trimitere la criza economica sau la aspecte economice ci doar "fiind imperios necesar") cu cat in plina criza economica sistemul de pensii a rezistat la un anumit cuantum, iar începând cu anul acesta G. anunta creștere moderata economica.
Prin urgenta trebuie să se înțeleagă în mod esențial o situatie care nu putea fi prevazuta si care impune adoptarea unui act normativ in vederea rezolvarii acestei situatii. Or, printre situatiile excepționale nu se număra si lipsa de previziune a emitentului in condițiile in care existau toate elementele necesare adoptarii unui act normatic coerent.
De asemenea urgența nu poate fi data nici de numarul de 1. de pensionari. A. numar se cunostea inca inainte elaborarea proiectului L. nr.
1.. Asadar, invocarea acestui număr nu este de natura a justifica urgenta.
Numărul pensionarilor nu reprezintă nici "situație excepționala" de care vorbește Constituția. Este o cifra clara, concreta, matematica pe baza căreia se putea afla anterior intrării în vigoare a L. nr. 1. timpul necesar eliberării tuturor documentelor necesare recalculării pensiilor.
Pe de alta parte a justifica urgenta prin propria lipsa de previziune este o cale periculoasa de a legifera, Întrucât se poate genera oricând o asemenea "situație extraordinara" prin adoptarea unei legi proaste pentru ca apoi sa se legifereze in realitate prin ordonanță de urgență De asemenea, din analiza motivării urgentei rezulta ca de fapt singura urgenta se impune in prelungirea termenului de identificare si depunere a actelor doveditoare: "întrucât in termenul prevazut nu au fost identificate". Asadar, singura problema reala o constituie termenul. Daca urgenta a fost dată de termenatunci ordonanța de urgenta trebuia sa aiba un singur articol prin care să se prelungească respectivul termen.
Daca insa analizam OUG nr. 1., observam faptul că intre expunerea de motive si conținut exista o diferenta seminificativa, iar prin conținutul actului normativ se legifereaza si alte aspecte decat cele care ar "justifica" urgenta, respectiv prelungirea termenului, aspecte care nu rezulta din expunerea de motive. In vreme de expunerea de motive se refera doar la urgenta prelungirii termenului conținutul modifica in substanța si adaugă la L. nr. 1.. Mai mult decât atât se abroga H. nr. 7., iar normele metodologice, care În mod normal se adoptă printr-o hotărâre de guvern (act administrativ normativ care poate fi atacat conform L. nr. 554/2004), sunt adoptate printr-o ordonanță de urgentă (care nu poate fi atacata pe calea contenciosului administrativ decât în condiții foarte restrictive), tocmai pentru a evita pe cât posibil o noua anulare de către instanțele de contencios administrativ a normelor metodologice.
Un alt element care trebuie reținut este acela ca legiferarea pe calea ordonanței de urgență apare ca ultimo ratio și este un mijloc de legiferare inacceptabil, într-o societate democratica, atâta timp cât Parlamentul României, a început sesiunea parlamentara în data de (...). c) neafectarea drepturilor prevăzute de C.
Potrivit art. 115 alin. (6) din C., Ordonanțele de urgenta [. . .] nu pot afecta [. . .] drepturile [. .. ] prevazute de C. [. . .]. Curtea C., a clarificat problemele care sunt impuse de interpretarea si aplicarea acestei dispoziții constituționale, respectiv lămurirea notiunii "de a afecta", cu referire la drepturile prevăzute de C.
Astfel, prin D. nr. 1., Curtea Constituțională a arătat că sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza" sau "a antrena consecințe negative".
Aplicarea prevederilor O. nr. 1. sunt susceptibile de a afecta prin limitare dreptul la pensie prevăzut de art.47 alin.(2) din C., întrucât prin aceasta nu se prevede ca în cazul în care În urma recalculării va rezulta un cuantum al pensiei mai mic, va rămâne în plata pensia în cuantumul anterior recalculării. A. în vedere acest aspect este evident ca prin aplicarea actului normativ atacat vor exista situații În care va rezulta o pensie mai mica în urma recalculării, ceea ce înseamnă o afectare a dreptului la pensie prin limitare. A. în vedere rolul de "legislator negativ" al Curții Constituționale, precum și faptul că nu mai poate adopta hotărâri interpretative, singura soluție este de a constata neconstituționalitatea O. nr. 1..
Raportat la aspectele anterior menționate solicitam Curții de A. C. să sesizeze, prin încheiere motivata, Curte C., pentru ca această din urmă instanță, să constate neconstituționalitatea prevederilor OUG 1., publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 31 ianuarie 2011. În drept, art. 146 lit. d) din C., art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din L. nr. 47/1992 din L. nr.
554/2004.
Reclamanții D. I. și M. I. au depus la dosarul cauzei „Note de ședință"; (f.
71-72), referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate invocată de subsemnați cu privire la prevederile OUG 1. publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 31 ianuarie 2011
Conform art. 29 din L. 47/1992 (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate În fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a uneidispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei În orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În fapt, H. nr. 7., actul administrativ normativ atacat în prezenta cauza, a fost suspendat prin S. nr. 338/(...) a Curții de A. C., hotărâre executorie de drept, iar recursul formulat de către Guvernul României împotriva sentinței anterior menționate a fost respins de Înalta Curte de
Casație și Justiție, la data de (...). Cu toate acestea pârâtul a revocat formal actul administrativ normativ atacat, iar la scurt timp a emis O. nr. 1., prin care modifică L. nr. 1., dar nu se rezumă doar la a modifica această lege, ci mai mult decât atât, preia cea mai mare parte a conținutului H. nr. 7., În Anexa 3, care face parte integrantă din O. nr. 1..
Chiar dacă în dosarul (...) al Curții de A. C., (S. nr. 338/(...) a Curții de A. C. prin care s-a suspendat H. nr. 735/3010 având efecte până la soluționarea irevocabilă a dosarului (...) al Curții de A. C.) s-a pronunțat o sentință prin care s-au anulat doar o parte din art. H. nr. 7., nu se putea evita legal suspendarea tuturor prevederilor H. nr. 7., prin revocarea actului anterior menționat și transplantarea prevederilor suspendate într-un alt act normativ, superior ierarhic, pentru a evita aplicabilitatea unei hotărâri judecătorești. Suspendarea este o măsură de excepție prin care se urmărește întreruperea temporară a efectelor unui act administrativ, deoarece acesta conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau chiar imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat și, mai mult decât atât, actul în sine impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, care este emis în baza legii și pentru executarea ei.
A. în vedere aceste aspecte excepția de neconstituționalitate formulată de către subsemnații reclamanți are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât legătura de conexitate nu trebuie interpretată strict, restrictiv, în sensul că aceasta există doar atunci când soluționarea petitelor acțiunii introductive ar atârna de excepția de neconstituționalitate, ci aceasta există și atunci când interesul născut și actual, personal și direct, legitim și juridic, așa cum a existat el la data și la modul în care a fost formulată acțiunea introductivă de instanță există și la data la care s-a formulat excepția de neconstituționalitate. Or verificarea acestor aspecte presupune un examen in concreta pe care judecătorul a quo trebuie să-l facă atât raportat la interesul din momentul în care a fost investit cu cererea de chemare în judecată, cât și raportat la interesul de la momentul formulării excepției, precum și la conduita părților și În special la conduita pe care o are reprezentantul administrație, întrucât fiind pe tărâmul dreptului administrativ, care este un drept exorbitant, reprezentantul administrației publice se află pe o poziție de superioritate în cadrul raportului juridic, poziție de care poate abuza.
De asemenea instanța trebuie să observe și natura excepției de neconstituționalitate, pe plan teoretic. Astfel, excepția de neconstituționalitate are un caracter sui-generis și nu poate fi inclusă În categoria chestiunilor prejudiciale, fiind în realitate un mijloc tehnic procesual specific dreptului constituțional. În cazul în care ar fi fost doar o simplă chestiune prejudicială atunci legătura de conexitate cu fondul cauzei ar fi putut să fie interpretată de o manieră strictă.
Caracterul sui-generis al excepție a fost întărit de asemenea și prin ultimele modificări ale L. nr. 47/1992, care nu mai prevăd obligativitatea suspendării cauzei până la soluționarea excepției de constituționalitate, ceeace ar fi fost mai greu de acceptat în cazul unei simple chestiuni prejudiciale, când fondul cauzei ar fi depins de aceasta.
Raportat la aceste aspecte solicităm Curții de A. C. să sesizeze, prin încheiere motivată, Curte C., pentru ca această din urmă instanță, să constate neconstituționalitatea prevederilor O. nr. 1., publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 31 ianuarie 2011.
Prin incheierea din (...) curtea a constatat ca intervenientul P. F. a renuntat la judecata cererii de interventie in interes propriu si a sesizat Curtea C. cu exceptia de neconstitutionalitate, fara a suspenda prezenta cauza.
Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Așa cum s-a arătat anterior reclamanții au solicitat anularea HG nr. 7. pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform L. nr.
1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
La dosar s-au depus dovezi referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile atât de către reclamanți, cât și de către cei intervenienți în interes propriu.
Actul administrativ atacat a fost abrogat expres de către art. 10 din OUG nr. 1. publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I-a, nr. 81 din 31 ianuarie 2011.
În această situație, constatând că actul administrativ atacat și-a încetat efectele, urmează a fi respinsă acțiunea introductivă, precum și cererile de intervenție principale ca fiind lipsite de obiect. De vreme ce paratul in mod voluntar a inteles sa inlature dispozitiile criticate nu se mai justitifica pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa statueze in acelasi sens, normele nemaifiind in fiinta si nemaiproducand efectele juridice pentru care au fost edictate.
Din același considerente va fi respinsă și cererea de intervenție accesorie. De vreme ce pretentiile reclamantilor si intervenieintilor nu au fost găsite ca neintemeiate, paratul fiind cel care in mod voluntar si- acorectat conduita initiala cererea de interventie accesorie nu poate fi admisa. Curtea reține și faptul că emitentul actului a procedat la încetarea de efecte juridice în privința actului atacat, în forma abrogării, ca o recunoaștere a pretențiilor reclamanților.
Prin HG nr. 7. s-a dispus recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. Prin art. 10 din OUG nr. 1., publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 81/(...) s-a dispus abrogarea expresă a HG nr. 7.. Față de acest eveniment legislativ, Curtea constată că actul administrativ atacat și-a încetat efectele.
P. A.E MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții D. I., M. I. ca rămasă fără obiect.
Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții H. I., I. G., I. Z., A. DAN I., ca rămase fără obiect.
Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI formulată de MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER
G.-A. N. A. B.
Dact LLC/Red GAN (...),6 ex
| ← Decizia civilă nr. 4609/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 427/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
