Sentința civilă nr. 238/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 238/2011
Ședința publică din data de (...) Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul POP M. S., în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C. și P. C. N. DE A. DE S., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Constată că în considerarea dispozițiilor art.4 din L. nr.554/2004 a fost sesizată în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.1 alin.3, art.30, art.31 și art.35 din O. nr.617/2007 emis de P. C. N. de A. de S. excepție invocată de reclamantul Pop M. Ș.
În justificarea excepției prin demersul său reclamantul a arătat că prin dispozițiile ordinului se adaugă la lege. A. se arată că atributul de colectare a contribuțiilor dat în competența CAS prin art.1 alin.3 adaugă la lege deoarece acesta include și acțiunea de emitere a titlurilor de creanță care devin titluri executorii. Această atribuire este stabilită de OG nr.92/2003 doar în sarcina organelor fiscale iar definirea titlului de creanță este dat de normele metodologice de aplicare a OUG nr.92/2003 care prevăd la pct.107.1 referitor la situația din litigiu caracterul de titlu de creanță doar deciziei de impunere emisă de organele competente potrivit legii.
Prin această adăugare ordinul permite în continuare prin dispozițiile art.35 detalierea modalității în care se atribuie competența de emitere a titlului de creanță acestor organe nefiscale.
Tot astfel se arată de reclamant ca dispozițiile art.30 alin.1 sunt nelegale întrucât stabilește perioada pentru care se datorează contribuții la asigurări de sănătate într-o modalitate nereglementată de L. nr.95/2006 adică atât pentru perioada în care s-au realizat venituri impozabile cât și contribuția legală lunară precum și majorările de întârziere prevăzute de art.28 sau după caz obligații fiscale accesorii pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pentru o perioadă mai mare de șase luni.
L. nr.95/2006 are o altă reglementare acestor perioade iar printr-un ordin cu caracter normativ individual nu se poate adăuga la lege.
Si dispozițiile art.31 se arată de reclamant sunt nelegale întrucât în contra dispozițiilor codului de procedură fiscală stabilește date de începere a curgerii termenelor de prescripție diferite în funcție de acțiunea sau inacțiunea vreunei persoane sau instituții. OG nr.92/2003 prin art.91 și art.93 prevede obiectul , termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și efectul îndeplinirii astfel că și în acest caz prin prevederile normative introduse pe cale de ordin administrativ se încalcă prevederile introduse pe cale de lege prin încălcarea ierarhiei actelor normative.
Totodată mai arată reclamantul că și dispozițiile art.35 sunt nelegale deoarece adaugă la lege în speță la dispozițiile art.215 și art.216 din L. nr.95/2006 și la art.85 și la art.83 alin.4 C.pr.fiscală. In concret emiterea titlurilor de creanță în condițiile prevăzute de ordin, act normativ cu putere mai mică de lege este evident nelegală în situația în care legea abilitează recurenta să procedeze numai la luarea măsurilor de executare silită.
Regula că C. nu are abilitatea și competența legală de a emite decizii de impunere cu valoare fiscală cu titlu de creanță privind contribuțiile FNAUS fiind doar organ execuțional.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare se solicită respingerea excepției de nelegalitate în considerarea că în conformitate cu dispozițiile art.27 din Ordonanța 86/2003 începând cu (...) activitatea privind declararea, constatarea controlul ….și soluționarea contestațiilor pentru contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitate de angajator a fost dată în competența M. F. P. și unităților sale subordonate care au calitatea de creditor bugetar. De la aceeași dată potrivit art.38 al ordonanței pentru persoanele fizice care nu au calitate de angajat asigurate pe bază de declarație sau contract de asigurare activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina C. prin casele de asigurări de sănătate. C. titlului VIII al Codului de procedură fiscală ce prin art.110 alin.1 arată că acesta se realizează în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu luând în considerare prevederile legale arătate respectiv prevederile Protocolului încheiat între C. și A. privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din profesii liberare etc dispozițiile art.35 al ordinului nr.617/2007 prin care C. aprobă de fapt norme privind desfășurarea activității de colectare a creanțelor sunt legale.
Totodată se arată că raportat la dispozițiile art.261 alin.4, art.257 și art.258, art.259 al Legii nr.95/2006 dispozițiile art.30 alin.1 al ordinului nu adaugă nimic la lege ci reiterează ceea ce este deja prevăzut în cuprinsul art.259 alin.7.
În fine referitor la art.31 al ordinului se arată că potrivit prevederilor art.91 alin.1 și 2 C.pr.fiscală dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prevăzut mai sus începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
Este lesne de observat că în cazul stabilirii obligațiilor la F., legea dispune altfel și anume așa cum este prevăzut de art,.259 alin.8 al Legii nr.095/2006.
Prin întâmpinarea depusă CAS solicită a fi respinsă excepția în considerarea că art.35 din O. evocat se limitează la cadrul stabilit de actul de bată L. nr.95/2006 în executarea căruia a fost emis și prevederile acestuia nu contravin legii ci doar o explicitează .
Prin întâmpinare C. a arătat de asemenea că dispozițiile ordinului nu contravin nu adaugă la lege. În conformitate cu art.209 aln.2 și 3 din Lege anr.95/2006 constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportat de asigurații de persoanele fizice și juridice ce organizează personal salarial din subvenții. Gestionarea se face în condițiile legii prin C. N. de A. de S. prin C. de asigurări de sănătate juridice.
În conformitate cu art.215 și art.216 din același act normativ obligația virării revine după caz persoanelor juridice sau fizice, persoanelor ce exercită activități liberale iar în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate, altele decât cele pentru colectarea veniturilor, C. prin casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare în condițiile OG nr.92/2003. astfel art.216 din L. nr.95/2006 face trimitere directă la dispozițiile codului de procedură fiscală. Conform dispozițiilor art.141 alin.1 C.pr.fiscală executarea se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit codului de procedură fiscală de către organul competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal sau al unii înscris potrivit legii constituie titlu executoriu. Prin urmare faptul că în cuprinsul art.1 alin.1 art.30, art.31 și 35 din ordinul nr.617/2006 se subliniază aspecte de colectare, perioadă, termene de prescripție nu sunt de natură a reprezenta o adăugare la dispozițiile art.215 și art.216 din L. nr.95/2006.
Motivele de nelegalitate invocate se arată sunt neîntemeiate având în vedere că potrivit Legii nr.95/2006 cu excepția art.213 nu există nicio derogare de la dispoziția potrivit căreia toți cetățenii au obligația achitării contribuției; art.257 alin.2 are în vedere că se supun impozitului veniturile nerealizate de persoane care desfășoară activități independente iar obligația legală de a achita contribuția la asigurări calculată asupra acestora este stabilită încă din 1998 prin L. nr.145/1997. Totodată se arată potrivit actelor normative care stau la baza sistemului de asigurări sociale de sănătate toate persoanele care au obligația de a se asigura trebuie să facă dovada achitării contribuției pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție iar în prevederile art.257 din L. nr.95/2006 se stabilește un termen, o perioadă de 5 ani.
Asupra excepției de nelegalitate Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2007 prin O. nr.617/(...) au fost aprobate Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. de sănătate.
Potrivit art.1 din O. nr.617/2007 fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, se constituie din contribuții ale persoanelor fizice și juridice de la bugetul de stat precum și din donații, sponsorizări, dobânzi, venituri obținute din exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. denumită în continuare C. , și a caselor de asigurări de sănătate județene, respectiv a municipiului B. precum și al C. A. de S. a M. T., C. și T.
și C. A. de S. a A. O. P., S. N. și A. J., denumite în continuare CAS precum și alte venituri inclusiv sume din veniturile proprii ale M. Sănătății P. în condițiile legii.
(2) Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator se face de către M. E. și F. prin A. N. de A. F. denumită în continuare A., în contul unic deschis pe seama C. în condițiile legii, cu respectarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind C.pr.fiscală, republicată, denumit în continuare C.pr.fiscală.
(3) Colectarea contribuțiilor de la persoanele fizice altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se realizează de către A. se face în contul unic deschis pe seama C., prin C.
Această prevedere susține reclamantul că este nelegală deoarece atributul de colectare a contribuțiilor dat în competența CAS adaugă la lege respectiv acesta include și acțiunea de emitere a titlurilor de creanță ce devin titluri executorii deși potrivit OG nr.92/2003, art.110 alin.3 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Potrivit Legii nr.95/2006 art.215 revine persoanelor care realizează venituri din activități independente obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și a depunerii declarației privind obligațiile față de fond.
Același act normativ mai prevede prin art.216 că în cazul neachitării la termen potrivit legii a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice altele decât cele pentru care colectare se face de agenția N. de administrare fiscală denumită în continuare A., C. prin casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului în condițiile OG nr.92/2003.
Potrivit art.1 alin.2 din codul de procedură fiscală acesta se aplică pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume, ce constituie venituri ale bugetului general consolidat potrivit legii și în măsura în care prin lege nu se prevede astfel.
Art. 32 cod de procedură fiscală prevede competența generală a organelor fiscale de a administra aceste creanțe, de a exercita controlul și de a emite norme de aplicare cu privire la creanțele fiscale care se cuvin bugetului general consolidat și care potrivit legii sunt date în competența lor de administrare.
Se observă din aceste ultime acte normative că doar în ipoteza în care este vorba de o creanță fiscală ce se cuvine bugetului general consolidat și dată în competența de administrare a A. și a unităților teritoriale, aceste creanțe se administrează de către aceste organe iar președintele A. emite instrucțiuni în condițiile legii, în celelalte situații constituirea, gestionarea fondurilor se realizează potrivit legii în cauza de față de către C., prin CAS in raport de cele conferite de acte normative chiar anterioare.
Potrivit art.27 alin.1 din Ordonanța 86/(...) începând cu 1 ianuarie 2004 activitatea privind declararea constatarea, controlul, colectarea, soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile datorate de persoanele fizice și persoanele juridice care au calitatea de angajator a fost dată în competența A. iar pentru persoanele fizice care nu au calitate de angajat, asigurat pe bază de declarație sau contract de asigurare, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina C..
Ulterior, a fost încheiat între C. și A. protocolul 5282/(...) în baza căreia s-a transmis în sarcina C. atribuțiile legate de stabilirea creanțelor în acest domeniu și executarea silită.
Această atribuție de executare silită ce cuprinde atât activitatea de stabilire a titlului de creanță prin emiterea cât și executarea deciziei este stabilită și de L. nr.95/2006 ce prevede că executarea se face în conformitate cu OG nr.92/2003.
Prin urmare statuarea din ordin potrivit căreia colectarea contribuției de la persoanele fizice altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. se face în contul unic prin CAS nu adaugă la lege.
Legat de aceasta se susține că prin adăugarea la lege instituită de art.1 alin.3 se permite în continuare prin art.35 al aceluiași ordin o altă adăugare respectiv o nelegalitate în sensul atribuirii competenței de emitere a titlurilor de creanță unui organ nefiscal.
Nici această susținere nu poate fi reținută. A. art.35 din O. nr.617/2003 prevede că în conformitate cu art.215 alin.3 și art.81 din Codul de procedură fiscală pentru obligații de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. titlul de creanță îl constituie după caz declarația prevăzută la art.32 alin.4 decizia de impunere emisă de organul competent al CAS precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază fde protocol de la A.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin.1 devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege";.
Această prevedere este considerată de reclamantă nelegală deoarece se adaugă la lege în sensul că extinde competența CAS privind emiterea de decizii de impunere care la scadență au valoare de titlu executoriu deși C. nu este abilitată de L. nr.95/2006 art.216 în calitate de emitent al deciziei.
L. nr.95/2006 prin art.215 prevede că obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor fizice sau juridice asimilate angajatului precum și persoanelor fizice după caz.
De asemenea prin alin.3 al aceluiași articol se prevede că persoanele care realizează venituri din activități independente…..sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depusă la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Totodată prin art.216 se prevede că în cazul neachitării la termen potrivit legii a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F. denumită în continuare A., CAAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr.92/2003 privind C.pr.fiscală republicată cu modificările și completările ulterioare.
Tot astfel, așa cum s-a mai arătat prin art.215 se prevede că revine persoanelor care realizează venituri din activități independente obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate iar prin art.216 se prevede că în caz de neachitare a contribuție datorate fondului C. colectarea se face de casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate precedează la aplicarea măsurilor de executare silită.
Același act normativ prin art.208 prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății…..iar prin art.209 se prevede că fondul unic de asigurări de sănătate denumit în continuare fondul este un fond special care se constituie și utilizează potrivit legii, iar gestionarea fondului se face în condițiile legii prin C. prin casele de asigurări sociale de sănătate.
Prin art.261 alin.2 al aceluiași act normativ se mai prevede că C. aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face de A. iar prin alin.4 al aceluiași articol se statuează că în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit OG nr.92/2003.
Potrivit art.141 alin.1 C.pr.fiscală „executarea silită a creanțelor se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent…";.
Din dispozițiile legii evocate reiese că în vederea constituirii, gestionării fondului național unic de asigurări sociale de sănătate casele de asigurări de sănătate au competența de a recurge la executarea silită, aceasta activitate incluzand atat activitatea de stabilire a titlurilor de creanță prin emiterea cât și executarea deciziei în conformitate cu dispozițiile OG nr.92/2003. Prin urmare statuarea din ordin art.35 prin care se conferă posibilitatea C., CAS de a emite decizia de colectare a contributilor nu adaugă la lege.
Mai susține însă reclamantul că și art.30 alin.1 din O. nr.617/2007 este nelegal întrucât stabilește perioade pentru care se datorează contribuții la asigurările de sănătate într-o altă modalitate reglementată de L. nr.95/2006 adică atât pentru perioada în care s-au realizat venituri impozabile cât și contribuția legală lunară precum și majorările de întârziere prevăzute la art.28 sau după caz, obligațiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni.
Art.30 menționat este însă în concordanță cu dispozițiile art.259 ce prevăd următoarele:
Art.259 stabilește obligativitatea persoanei care are obligația de asigura și nu poate dovedi plata contribuției de a achita această contribuție și obligațiile accesorii și pentru perioada în care nu au fost realizate venituri pe o perioadă mai mare de 6 luni.
Raportat la această normă prevăzută de lege ordinul prevede o situație similară alin.7 lit.c și ca atare nu se poate reține o adăugare la lege.
În fine se susține că și dispozițiile art.31 din ordin sunt nelegale deoarece în contra dispozițiilor C.pr.fiscală stabilește date de începere a curgerii termenelor de prescripție diferite în funcție de acțiunea sau inacțiunea vreunei persoane sau instituții.
Art.31 prevede că pentru situațiile prev. la art.28-30 termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale la notificarea CAS sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat după caz. Prevederile art.28-30 se aplică corespunzător și în situația în care pentru aceste persoane este începută executarea silită potrivit C. pr.fiscală.
L. nr.95/2006 prin art.259 alin.8 prevede că pentru situațiile prev. la alin.7 termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz.
Cum legea în materie stabilește astfel decât art.91 alin.1 și 131
C.pr.fiscală ordinul invocat s-a raportat la lege pentru care au fost emise normele metodologice astfel că susținerea este nefondată.In acest sens este de altfel si practica instantelor astfel cum rezulta din hotararile depuse.
Așadar față de cele arătate în baza art.4 din L. nr.554/2001 Curtea va da o soluție de respingere a excepției de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 3, art. 30, art. 31 și art. 35 din O. nr. 617/2007 formulată de reclamantul POP M. Ș. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. A J. C. și P. C. N. DE A. DE S..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 57/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5119/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
