Sentința civilă nr. 252/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR. (...)
S. C. NR. 252/2011
Ședința a de 18 aprilie 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. L. - B. în contradictoriu cu pârâtele S.
ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D. B. și A. N. DE R. P., având ca obiect obligația de a face - și emitere titlu de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat I. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 15 aprilie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare din partea pârâtelor S. ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D. B.
și A. N. DE R. P.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar decizia civilă nr.
307 din 22 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C. care atestă dreptul reclamantului la despăgubiri și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul obligării pârâtelor ca într-un termen rezonabil de 10 zile să trimită la un evaluator dosarul înregistrat sub nr.47209/CC iar în termen de 30 de zile de la data pronunțării, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri, precum și obligarea pârâtelor la penalități de întârziere în cuantum de 1000 R., fără cheltuieli de judecată. În susținere se arată că prin faptul că pârâtele au menționat, pe de o parte în întâmpinare că a fost trimis dosarul unui evaluator iar apoi, pe de altă parte în concluziile scrise se precizează că dosarul va fi trimis unui evaluator, reprezintă de fapt o recunoaștere a pretențiilor de către pârâtă. Se arată că deși se susține de către pârâtă că termenul nu este unul rezonabil, practica C. de A. C. este constantă,sens în care reclamantul a preluat acest termen de 30 zile pentru emiterea deciziei de despăgubiri, fiind un termen rezonabil.
În ceea ce privește petitul privind penalitățile de întârziere, solicitate potrivit dispozițiilor art18 alin.5 din L. nr.554/2004 se arată că practica C. de A. C. este fie de admitere, fie de respingere, Î.C.C.J. menținând sentințele date de instanța de fond și au un rol preventiv, în situația în care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile.
De asemenea, se arată că există și posibilitatea amendării președintelui pârâtei, potrivit dispozițiilor art.24 alin.2 din L. nr.554/2004 însă în această situație este vorba de o sancțiune și aplicarea acesteia presupune noi etape.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 ianuarie 2011, ulterior precizată, reclamantul C. L.-B. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele C. C. PENTRU S. D. și A. N. DE R. A P. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 10 zile de la data pronunțării sentinței să trimită un evaluator dosarul fiind înregistrat sub nr.47209/CC cu privire la imobilul teren în suprafață de 86.729 mp situat în loc.C., înscris în CF nr.168 C. nr.topo 106/a; obligarea pârâtelor ca în termen de 30 de zile de la data pronunțării sentinței, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în dosarul menționat, cu privire la imobilul în suprafață de
86.729 mp situat în localitatea C., înscris în CF nr.168 C., nr.topo
106/a; obligarea pârâtelor în caz de neexecutare, conform termenelor de mai sus, la plata de penalități, în sumă de 1000 Ron, pe fiecare zi de la data expirării termenelor și până la îndeplinirea obligațiilor, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând menționează faptul că prin D. C. nr. 3. Curtea de A. C. a "constată că subsemnatul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 86729 mp, al căror cuantum urmează a fi stabilit de C. C. pentru S. D.".
Prin Dispoziția Primarului Comunei C. nr. 98/(...) s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a reclamantului prin acordarea de măsuri reparatorii. Cu toate acestea după mai bine de 10 ani, cererile formulate nu sunt soluționate și la această dată fiind implicat într-o serie de proceduri administrative anevoioase pentru valorificarea drepturilor de proprietate deținute anterior.
Menționează faptul că până în prezent nu i s-a reconstituit în natură dreptul de proprietate cu privire la imobilul ce face obiectul prezentului litigiu și nu a primit nici alte imobile prin echivalent și nici un fel de alte despăgubiri.
Cu privire la situația actuală a reconstituirii dreptului de proprietate sub formă de despăgubiri, menționează că dosarul administrativ a fost predat cu Procesul Verbal a Instituției Prefectului
Județului S. nr. 481/c/(...) și înregistrat la C. C. pentru S. D., cu nr.47209/CC.
Precizează de asemenea faptul că a solicitat pârâtei urgentarea soluționării dosarului de despăgubiri având în vederea vârsta înaintată
și datorită multiplelor probleme medicale de care suferă, însă, cu toate acestea până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa prin dispozițiile exprese ale Legii 247/2005.
Arată că deși s-a solicitat până la această dată pârâtelor să efectueze demersurile necesare în vederea efectuării raportului de evaluare și a emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, până la data redactării prezentei, din informațiile pe care le deține, acestea nu și-au îndeplinit obligațiile, nu a trimis dosarul spre evaluare și nici nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubiri. D., prin întreaga procedură stabilită de L. nr.247/2005 nu se prevede expres un anumit termen de efectuare a acestor demersuri, respectiv de trimitere a dosarului spre evaluare și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, consideră că în lumina dispozițiilor art.6 din CE.D.O. și având în vedere caracterul de celeritate dat soluționării cererilor de retrocedare prin întregul ansamblu legislativ național, apreciează că pârâtele sunt obligate să soluționeze cererile primite într-un termen rezonabil.
Alături de practica constantă în materie, apreciază faptul că pârâtele nu pot beneficia de o marjă arbitrală și discreționară cu privire la termenul de soluționare încât prin aceasta să se încalce drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor garantate de legea fundamentală (S. C. nr. 549/2008 a C. de A. C., menținută în recurs prin D. nr. 2. a I., dosar nr. (...)). Prin aceiași decizie se statuează de către Î. Curte faptul că "autoritatea are obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererii reclamanților și de a reaprecia asupra procedurii de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale omului".Consideră, de asemenea elocvente dispozițiile art. 4 alin.2 din Regulamentul din (...) publicat în MOF nr. 801/(...) potrivit căruia : "C. C. își desfășoară lucrările săptămânal si ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui sau a vicepreședintelui."
Astfel inclusiv cadrul legislativ și organizatoric intern obligă C. să își desfășoare lucrările ori de câte ori este necesar tocmai în vederea asigurării unei celerități sporite soluționării dosarelor de despăgubiri.
Admisibilitatea obligării pârâtelor C. și A. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri a fost exprimată în mod constant în practica judiciară în materie atât a Curților de A. cât și a Înaltei Curți de C. și J., dintre care amintim exemplificativ : S. nr. 3595/2008 a C. de A. B. menținută prin D. nr. 1. a I. , S. nr. 1. a C. de A. O. devenităirevocabilă prin respingerea recursului de către I. prin D. nr. 2., S. nr.
2. a C. de A. C., S. C. nr. 3. a C. de A. C. menținută de către I. prin respingerea recursului prin D. nr. 4., S. C. nr. 6. a C. de A. C. irevocabilă prin D. nr. 1. a I.
Menționează încă o dată faptul că, de la data depunerii cererii inițiale în anul 2001, de la data pronunțării irevocabile de către Curtea de A. C. în anul 2006, de la data trimiterii dosarului către C. în luna iunie 2010 reclamantul este în continuare angrenat într-o serie de proceduri administrative anevoioase a căror rezolvare nu este finalizată, deși orice rezonabilitate cu privire la termenele de soluționare nu mai poate fi vorba în cazul de față, dacă luăm în considerare trecerea unui termen de 10 ani de la data depunerii notificării și 5 ani de la data recunoașterii drepturilor printr-o sentință judecătorească și de 1 an de la data sesizării pârâtelor.
În ceea ce privește termenul de 10 zile pentru trimiterea dosarului în vedere efectuării și termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri menționează faptul că apreciază aceste termene ca fiind echitabile și rezonabile, mai ales având în vedere faptul că de la data înregistrării dosarului la pârâte în iunie
2010 și până la data prezentei, a trecut deja un termen de 10 luni.
Precizează de asemenea că practica constantă în materie a apreciat că termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri este un termen rezonabil.
Problematica calității procesuale pasive a A. alături de C. a fost analizată pe larg prin S. C. nr. 330/(...) a C. de A. C., menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 4., reținându-se în esență faptul că : "instanța de fond a dat o rezolvare legală, în sensul respingerii excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâta A., fiind incidente dispozițiile art. 13 titlu VII al Legii nr.
247/2005 potrivit cu care A. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării legii, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar."
De asemenea calitatea procesuală a A. a fost reținută și prin D. I. nr. 2., D. I. nr. 4., S. 2. a C. de A. C., D. I. nr. 1..
În consecință apreciem că A. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care am solicitat introducerea acesteia în cauză. Cu privire la penalitățile în caz de întârziere, art. 18 alin.5 din L.554/2004: în primul rând menționăm faptul că în cazul admiterii prezentei acțiunii cu privire la primele două capete de cerere, instanța nu ar crea obligații noi în sarcina pârâtelor întrucât aceste obligații există deja prin dispozițiile legale incidente, ci doar ar preciza termenul maxim în care pârâtele trebuie să îndeplinească aceste obligații.
Apreciază că obligația pârâtelor de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubiri este deja scadentă la această dată întrucât de ladata înregistrării cererii de despăgubirii și până în prezent a expirat deja de mult ceea ce ar putea fi calificat un "termen rezonabil".
Este binecunoscută practica de tergiversare a soluționării dosarelor de despăgubiri de către C. și A., iar în caz de admitere acțiunii cu privire la capetele 1 și 2, executarea silită a soluției instanței ar fi practic imposibil de obținut în mod direct, cererea de chemare în judecată având caracterul unei "obligații de a face" în sarcina pârâtelor.
În consecință, în cazul în care pârâtele nu și-ar îndeplini nici în termenul impus de instanță obligațiile, practic reclamantul ar avea doar posibilitatea de a iniția o altă - procedură judiciară pentru valorificarea drepturilor ( a se vedea spre exemplu S. nr. 14/(...) a C. de A. C., menținută prin D. I. nr. 8. prin care în urma neexecutării obligațiilor de către C. s-a dispus aplicarea conducătorului unității amendă de 20% din salariul pe fiecare zi de întârziere. De menționat faptul că pârâta C. deși a fost obligată prin S. 724/(...) devenită irevocabilă la (...) nu executat obligații stabilite de instanța de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubiri).
Consideră că în vederea garantării îndeplinirii obligațiilor de către pârâte se impune stabilirea în sarcina acestora a unor "penalități" pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor de la data expirării termenelor stabilite de instanță și până la data executării obligațiilor.
Apreciază că fiind admisibilă cererea sub imperiul dispozițiilor art. 18 alin. 5 din L. nr. 554/2004 conform cărora: " Soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
Consideră că legiuitorul a prevăzut astfel posibilitatea instituirii unui garanții suplimentare cu privire la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, iar din formularea textului legal reiese în mod evident faptul că aceste penalități pot fi "stabilite" prin aceiași soluție prin care s-a dispus obligarea pârâtelor. D. că potrivit art. 24 alin. 2 din aceiași lege, în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către pârâte există și posibilitatea de a aplica o amendă conducătorului unității, însă apreciază că această dispoziție nu înlătura posibilitatea instituirii unor "penalități" în caz de neexecutare a obligațiilor stabilite de instanță. Pe de altă parte apreciază că soluția stabilirii unor penalități în sensul art. 18 alin. 5) ar avea un efect preventiv mult mai eficace decât aplicabilitatea art. 24 alin. 2 din L 554/2004 care ar presupune în caz de neexecutare inițierea unui nou litigiu din partea subsemnatului împotriva acelorași pârâte, ceea ce nu ar face decât să prelungească din nou realizarea efectivă a drepturilor subsemnatului. De asemenea apreciază că stabilirea unor penalități in caz de neexecutare ar fi în măsură să ofere subsemnatului garanțiile necesare respectării drepturilor și soluționării cererilor într-un termen rezonabil.
În consecință, apreciază că rolul penalităților instituite de legiuitor prin dispozițiile art. 18 alin.5 este unul preventiv menit săpreîntâmpine neexecutarea în termen a obligațiilor stabilite de instanță, iar pe de altă parte dispozițiile art. 24 alin. 2 instituie o sancțiune în caz de neexecutare în termenul stabilit, legiuitorul instituind astfel o sancțiune pecuniară aplicabilă conducătorului unității. Apreciază în consecință că cele două mijloace stabilite de legiuitor sunt distincte și pot fi aplicabile atât separat cât și împreună în funcție de situația existentă, în esență apreciem că cele doua instituții nu se exclud reciproc.
În sensul celor de mai sus invocă cu caracter de practică judiciară
S. C. nr. 53/(...) a C. de A. C. menținută prin respingerea recursului de către I. prin care s-a dispus obligarea C. și A. să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubiri și de asemenea a obligat pârâtele să plătească suma de 1000 ron cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere și de asemenea S. C. nr. 701/(...) a C. de A. C. menținută de I. prin D. nr. 2. de respingere a recursului prin care s-a dispus obligarea pârâtei C. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire și de asemenea a fost obligată la plata sumei de 1000 ron/zl penalități de întârziere de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la data executării efective.
În concluzie, pentru toate motivele prezentate mai sus, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 1 martie 2011, pârâtul S. Român prin C. C. pentru S. D. B., față de solicitarea reclamantului privind obligarea C. C. pentru S. D. la emiterea titlului de despăgubire, învederează instanțe următoarele:
În cuprinsul art. 13 alin.l T. VII din L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă ... , se constituie C. C. pentru S. D., denumită in continuare C. C., care are, in principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; q) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi ...
In acest context precizează că L. nr.247/2005, în cuprinsul T. 1, modifică și completează L. nr.l0/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, iar în cuprinsul T. VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționează că în cuprinsul art.l alin.1 T. VII din L. nr.247/2005 se arată că "prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubiri lor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.l0/2001...".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. C. pentru S. D. își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
A. din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la C. V T. VII din L. nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalitățiirespingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 1. și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit. În acest context, învederează că procedurile de transmitere S. C. C. a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de L. nr. 1. însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art.16 din T. VII din L. nr. 247/2005.
Invederează instanței faptul că, în speța dedusă judecății, reclamanta a depus notificare în temeiul Legii nr.1. la P. comunei C.- jud. S. A. notificare a fost soluționată prin emiterea D. nr.9..
În vederea urmării procedurii administrative prevăzută de T. VII din L. nr. 247/2005 dosarul ce a fost soluționat prin emiterea D. nr. 9. de către P. comunei C., a fost transmis S. C. C., a fost înregistrat sub nr.4 7209/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr.1. de către reclamanți. R. la etapa evaluării, arată faptul că dosarul de despăgubire al reclamantului a fost transmis la evaluatorul desemnat de C. C. în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare).
Menționează că, în speță, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.3 din D. nr.2815/2008 potrivit cărora în cazuri excepționale, temeinic motivate, C. C. pentru S. D. va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar. Astfel, în urma analizării cererii motivate formulate de reclamant și a actelor medicale prezentate, C. C. a aprobat solicitarea acestuia privind tratarea cu prioritate a dosarului înregistrat sub nr.47209/CC.
În privința solicitării reclamantului de obligare a C. la desemnarea evaluatorului în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, întocmirea raportului de evaluare prin intermediul evaluatorului sau societății de evaluare în termen de 30 de zile de la desemnare precum și de obligare a C. C. pentru S. D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, menționează următoarele aspecte:
Prin Hotărârea de G. nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform T. VII "Regimul stabilirii si plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din L. nr.24712005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.
În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. C. există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și C. C., cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu C. C. pentru S. D..(A se vedea în acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a T. VlI din L. nr.
247/2005, aprobate prin H. G. nr.1095/2005).
Prin urmare, apreciază că nu poate fi reținut niciunul din termenele, indicate de reclamant prin cererea introductivă de instanță, în care C. C. pentru S. D. să emită decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de T. VII din L. nr.247/2005.
Pentru toate considerentele arătate în întâmpinare solicită, instanței, respingerea ca lipsit de obiect a petitului 1 al cererii introductive de instanță, și ca neîntemeiat petitul 2.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamantul C. L.-B. a depus notificare în temeiul Legii nr.1. la
P. comunei C.-jud. S. și a fost soluționată prin emiterea D. nr.9..
În vederea derulării procedurii administrative prevăzută de T. VII din L. nr. 247/2005 dosarul ce a fost soluționat prin emiterea D. nr. 9. de către P. comunei C., a fost transmis S. C. C. și a fost înregistrat sub nr.4 7209/CC fiind analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr.1. de către reclamant.
Conform art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într- un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate. Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 2170/2008, dispoziție neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamantul deși este îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul său patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care nu trebuie tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamant nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
A. întârziere imputabilă autorității administrative, care intenționează să folosească un criteriu aleatoriu de soluționare a cererilor, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 corelat cu art.2 alin.1 lit.g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale T. VII al Legii nr.247/2005 ,în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă ca în 10 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrările de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii pentru imobilul înscris în CF nr.168 C., nr. top. 106/a.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, Curtea va reține că la acest moment procesual obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire este prematură urmând ca după etapa evaluării bunului și stabilirea irevocabilă a cuantumului despăgubirilor datorate, pârâta să emită titlul de despăgubire aferent.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată doar în parte urmând a fi admisă între aceste limite potrivit dispozitivului hotărârii.
Este de principiu că soluția stabilită de instanță în aplicarea art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 poate să fie însoțită de sancțiunea penalității în sarcina părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere. În baza considerentelor de fapt și de drept ale speței, Curtea apreciază că stabilirea penalităților de întârziere - ca măsură coercitivă a autorității în exercitarea prerogativelor legale care-i revin - este necesară și ca atare va da satisfacția cuvenită reclamantului obligând pârâta la plata unor penalități de întârziere de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite în parte acțiunea precizată de reclamantul C. L. - B. domiciliat în C.-N., str.Moldovei nr.7, ap.2 în contradictoriu cu pârâtele S. ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D. B. sector 1, C. F. nr.202 și A. N. DE R. P., având ca obiect obligația de a face și emitere titlu de despăgubiri.
Obligă pârâta C. C. PENTRU S. D. să trimită, în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, la un evaluator dosarul reclamantului înregistrat sub nr.47209/CC cu privire la imobilul înscris în CF nr.168
C., nr.top 106/a sub sancțiunea penalităților în cuantum de 1000 lei pe zi de la data expirării termenelor și până la îndeplinirea obligației.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei de rând II la emiterea deciziei privind titlu de despăgubire.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. L. F.
Red.M.S./A.C.
5 ex. -(...)
| ← Decizia civilă nr. 3532/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4922/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
