Decizia civilă nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 24/2011
Ședința { F. publică} de la 24 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N. JUDECĂTOR F. T. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către revizuienta B. A. M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z. PRIN D. G. A F. P. A J. S., A. F. PENTRU M., împotriva deciziei civile nr. 454/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., având ca obiect anulare act administrativ taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de revizuire este legal timbrată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. 1 C. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin decizia civilă nr.451 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C. s-au admis recursurile declarate de D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z. și a modificat în parte, sentința civilă nr.2902 din 10 iunie 2010 pronunțată în dosarul (...) al T.ui S. în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta B. A. M. ca inadmisibilă. Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel, Curtea de A. a reținut următoarele: Reclamantei i s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule de către A. F. P. Z., în vederea primei înmatriculări în R. a unui autoturism marca Audi pentru suma de 3740 lei. Decizia de calcul este asimilată unei decizii de impunere fiind stabilită conform art.85 alin.1 lit.b C.proc.fiscală și fiind prin urmare un act administrativ fiscal potrivit art.41 C.proc.fiscală. Această decizie putea fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii potrivit art.207 C.proc.fiscală, mențiune înscrisă în chiar decizia de calcul la organul fiscal competent. Reclamanta nu a atacat această decizie, potrivit art.sus menționat pentru a avea posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios fiscal în conformitate cu art.218 C.proc.fiscală în contra deciziei emisă în soluționarea contestației administrativ fiscale la instanța de judecată. Ca atare, suma încasată cu titlu de taxă de poluare nu a mai putut fi pusă sub discuție atât timp cât actul administrativ fiscal nu mai poate fi atacat. Formularea ulterioară a unei cereri de restituire nu a mai putut fi luată în considerare în acest context întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa raportului de drept procesual fiscal. Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 raportat la 312 C. a admis recursul declarat de D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z. și a modificat sentința atacată în sensul admiterii excepției lipsei procedurii administrativ fiscale și respingerii acțiunii, ca inadmisibilă. Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta B. A. M. solicitând admiterea cererii și desființarea hotărârii atacate. În motivele cererii de revizuire se arată că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului dreptului comunitar reglementat de art.148 alin.2 coroborat cu art.20 alin.2 din C. R.. Consideră prioritar, că a omis să se pronunțe cu privire la incompatibilitatea dintre actele normative naționale, respectiv cele comunitar. Revizuienta arată că, cadrul procesual dedus judecății nu se circumscrie unei acțiuni tipice în contencios administrativ fiscal, fiind vorba în realitate despre o acțiune directă în despăgubiri întemeiată pe normele dreptului comunitar. Din aceste considerente, instanța de recurs trebuia să se pronunțe în dezlegarea pricinii exclusiv prin prisma normelor și principiilor de drept comunitar. Consideră că instanța investită în primul rând cu dezlegarea unei probleme de drept, generată de o posibilă coliziune între normele juridice interne și cele ale U. E., trebuia să găsească o rezolvare unitară, directă și echitabilă pentru toți subiecții de drept ce se găsesc în situații similare, raportat la normele dreptului intern și comunitar, aflate în vigoare la data ivirii situației juridice supuse judecății. Arată că, de fiecare dată, instanța a înlăturat de la aplicare dreptul național reținând aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor din dreptul comunitar. A., a înlăturat atât dispozițiile din Codul d eprocedură fiscală, cât și articole din ordonanțele care reglementau această taxă auto. Revizuienta arată că în astfel de litigii, în primul rând, ne raportăm la dispozițiile din T.ul privind funcționarea UE (art.110) și doar în cazul în care nu se constată incompatibilități între cele două categorii de norme invocate se poate face aplicarea dreptului național. Precizează că, reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, motiv pentru care solicită a se constata că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...) prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. Solicită a se constata că taxa achitată de revizuientă a fost plătită după această dată. Mai arată faptul că, în urma modificărilor succesive în timp ale OUG 5., rezultă faptul că solicitarea de înmatriculare și refuzul autorității administrative de a înmatricula autoturismul său, a avut loc după datamodificării OUG nr.5. prin OUG 2. și OUG nt.7.. În consecință, compatibilitatea OUG nr.5. cu prevederile comunitare trebuie analizată prin raportare la modificările aduse prin OUG 2.. Consideră că în urma modificărilor aduse OUG 5., taxa de poluare încalcă prevederile art.90 din T.ul de I. a C. E. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare sub imperiul căreia revizuienta a achitat taxa de poluare, (...), cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lasarea unei proceduri de infrigement de către C. E., la data de (...), în temeiul art.226 din T.ul C.E. Prin întâmpinarea depusă la dosar D. G. a F. P. S. solicită respingerea ca nefondată a cererii de revizuire și menținerea deciziei Curții de A. C. ca temeinică și legală, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală. Deliberând asupra cererii, Curtea constată următoarele: O primă precizare considerată necesară de către Curte este cea referitoare la lămurirea temeiului juridic pe care se fundamentează demersul revizuientei, în condițiile în care acesta nu a fost indicat în mod expres în cerere. Această chestiune a fost pusă în discuția părților, petenta învederând că decizia din recurs a fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează a analiza solicitările formulate din perspectiva acestui text legal, respectiv a art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, având în vedere atât pretenția concretă invocată, cât și modul de formulare al cererii de revizuire. Fiind astfel delimitate limitele învestirii instanței, se reține că prin decizia contestată, a fost admis recursul declarat de către D. G. a F. P. a jud. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 2902 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea ca inadmisibilă. A menținut dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție. Temeiul de drept al cererii de revizuire promovate îl constituie dispozițiile art.21 alin. 2 din Legea nr.554/2004, motiv de revizuire care așa cum se evidențiază în textul legal indicat se adaugă la cele expres și limitativ prevăzute de art.322 C., în ipoteza în care hotărârea a fost pronunțată prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art.148 alin.2 coroborat cu art.20 alin.2 din C. R.. Un prim aspect controversat este cel legat de admisibilitatea cererii de revizuire astfel formulată, în condițiile în care o parte a doctrinei a admis că prin sintagma utilizată de legiuitor respectiv de motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de art.322 C. se admite că trebuie îndeplinite toate condițiile necesare pentru exercitarea cererii de revizuire. S-a arătat că interpretarea sintagmei „rămase definitive și irevocabile"; determină aplicarea acestor dispoziții derogatorii și în ceea ce privește deciziile pronunțate în recurs însă în această ipoteză se va reține că pot face obiectul unei cereri de revizuire deciziile date de o instanță de recurs doar atunci când evocă fondul potrivit exigențelor instituite prin art.322 alin.1 teza a II-a C. Condiția impusă de legiuitor referitoare la evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare fie aplicarea altor dispoziții legale în privința acelorași stări de fapt, raportul juridic dedus judecății având o altă dezlegare în drept. Pe de altă parte, o altă posibilă orientare ar fi aceea potrivit căreia, în cazul special de revizuire incident în materia contenciosului administrativ, înlipsa unei dispoziții exprese, condiția referitoare la evocarea fondului nu trebuie să fie îndeplinită. Raportat la specificul cauzei, instanța achiesează acestei ultime opinii, care pare a avea suport și în practica Curții Constituționale, care, prin decizia nr. 233/(...), a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prev. art. 322 pct. 9 sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, constatate de Curtea E. a D. O. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a apreciat că prin impunerea unei astfel de condiții de admisibilitate se ajunge la lipsirea de conținut al unui drept garantat de C. R., aceste statuări fiind valabile, în opinia instanței, și în prezenta speță. Pentru a aprecia astfel, s-a luat act de faptul că este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E. Reclamanta-revizuientă a achiziționat dintr-un stat comunitar un autoturism second-hand, iar în baza unei decizii de calcul, s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 3740 lei, reprezentând taxă de poluare. U., a solicitat restituirea acestei taxe, dar cererea i-a fost respinsă. Curtea constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O.U.G. 5., conform O.U.G. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deșiobiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față, cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din C. R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern, fiind însă important de precizat că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nufie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prinordinea juridică comunitară. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri ,precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Ca atare, Curtea apreciază că orice critică care s-ar putea invoca cu privire, pe de o parte, la admisibilitatea cererii de revizuire, iar, pe de altă parte, la admisibilitatea demersului reclamantei, din perspectiva prev. art. 205 și urm. C.pr.fisc., sunt neavenite, imperfecțiunile legislației naționale din perspectiva art.6 paragraful 1 din Convenția E. a D. Omului și a Libertăților Fundamentale și a art.13 din Convenție și care ar putea duce, în final, la situația în care reclamanta-revizuientă ar fi lipsită de dreptul la un proces echitabil și dreptul la recurs efectiv, putând fi înlăturate prin maniera de interpretare adoptată conform celor mai sus expuse. Așa fiind, se va admite cererea de revizuire, va fi schimbată în tot decizia atacată, iar având în vedere cele anterior evocate, se va constata că dispoziția tribunalului referitoare la restituirea taxei de poluare este legală și temeinică, recursul declarat de către pârâte fiind, din această perspectivă, nefondat. În ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă, criticile sunt întemeiate, motiv pentru care, urmare a admiterii recursului, în baza prev. art. 312 C. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, sentința va fi modificată în parte, cu consecința obligării chematei în garanție A. F. PENTRU M. la plata, către AFP Z. , a sumei de 3740 lei, reprezentând taxă de poluare. Pentru a dispune astfel, s-a considerat că în cauză sunt pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C., întrucât textul OUG nr. 5. cuprinde suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea speciala a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. A., Curtea achiesează susținerilor din recurs, prin care sunt indicate normele legale incidente cauzei, după cum urmează: Art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta din chitanța de plată depusă la dosarul de fond . În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situatia si in cazul restiturii sumelor reprezentând diferentele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si prin urmare nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamantă. Totodată, în privința dispoziției privind acordarea dobânzilor, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Așa fiind, Curtea constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în temeiul dispozițiilor art. 120 și art. 124 din Codul de procedură fiscală, norme care nu sunt aplicabile în cauză. Adresa prin care reclamantului i s-a răspuns la cererea de restituire nu este un act administrativ tipic, ci unul asimilat, expresie a refuzului constatat nejustificat de restituire a taxei, neimpunându-se anularea lui. Această împrejurare nu poate determina o soluție de respingere, de plano, a tuturor petitelor, pretenția concretă a reclamantului fiind cea de restituire a taxei încasate în baza unui act normativ contrar dreptului comunitar. Pentru aceste motive Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 312 C. să admită recursul conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de revizuienta BAM împotriva deciziei nr.454/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., pe care o schimbă în tot, în sensul că admite recursul declarat de D. S. în nume propriu și ca reprezentant la AFP Z. împotriva sentinței civile nr.2902/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică după cum urmează: Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr.6694/(...) emisă de AFP Z., obligă pârâta AFP Z. să restituie reclamantei suma de 3740 lei cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală conform OG 9., începând cu data plății și până la restituirea efectivă. Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție să achite pârâtei AFP Z. suma de 3740 lei cu dobânda legală conform OG 9., începând cu data plății și până la restituirea efectivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI S. AL H. G.-A. N. F. T. În concediu de odihnă S emnează vicepreședintele C urții de A. C. A. A. I. GREFIER A. B. În concediu de odihnă Semnează Prim-Grefier M.LENA T.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 4929/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3532/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
