Decizia civilă nr. 3532/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3532/2011
Ședința publică de la 29 S. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător M.-I. I.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 4., în contradictoriu cu reclamantul D. C. I. și pârâta A. F. P. A M. B., D. G. A F. P. A J. B. N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, din oficiu, în raport de soluția pronunțată de către prima instanță, invocă excepția lipsei de interes în promovarea prezentului recurs și rămâne în pronunțare pe excepția invocată. C U R T E A P rin sentința civilă nr. 4. din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-N. a fost respinsă excepția inadmisibilității invocate de chemata în garanție A. F. PENTRU M. B.. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. A F. P. B.-N. și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale. A fost respinsă ca nefondată, acțiunea formulată e reclamant, față de pârâta A. F. P. B.-N. Au fost respinse ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanție formulate de A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.-N. împotriva Administrației Fontului pentru M. B.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de (...), cu chitanța seria TS5 nr. 0. (f. 12), reclamantul a achitat suma de 2 674 lei în contul Trezoreriei municipiului B., beneficiar fondul de M., reprezentând taxă de poluare stabilită conform deciziei de calcul nr. 1419/(...) în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca Audi A4 (an fabricație 2001, capacitate cilindrica 1900 cm cubi, E. 3), înmatriculat în Germania, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire. După achitare, reclamantul a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, înregistrată sub nr. 1424/(...) la A. F. P. a municipiului B., aceasta fiind însă respinsă ca neîntemeiată prin adresa nr. 2095/(...), emisă de AFP B. Instanța, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. B.-N., invocate în cauză, a reținut următoarele: Așa cum rezultă din starea de fapt anterior reținută, reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat prin refuzul de a i se restitui diferența de taxă cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 TCE, refuz materializat în cuprinsul adresei nr. 2095/(...), emisă de pârâta D. Or, în cauză nu a putut fi reținută, ca fine de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrativ fiscale, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ipoteză legală care permite reclamantului să se adreseze direct instanței de judecată, sens în care urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității invocată în cauză de chemata în garanție. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. B.-N., instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, câtă vreme, atât decizia de calcul a taxei de poluare, cât și refuzul de restituire a acesteia, apreciată de reclamant ca fiind nedatorată, emană exclusiv de la pârâta AFP B., astfel încât, apare ca nejustificată soluționarea în contradictoriu cu D. B.-N., a litigiului în contencios administrativ declanșat de reclamant, sens în care, ca efect al admiterii excepției, s-a respins acțiunea reclamantului față de această din urmă pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. Asupra fondului cauzei, instanța a constatat că reclamantul a achitat taxa pe poluare prevăzută de O. nr. 5. în data de (...), când dispozițiile Art. III alin. 1 din O.U.G nr. 218/2008 privind modificarea O. nr. 5. nu intraseră încă în vigoare (acestea intrând în vigoare la data d e15 decembrie 2008). Astfel, potrivit art. III alin. 1 din O. nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii E.pene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor O. nr. 5.. Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O. nr. 5., reprezintă o exprimare a suveranității statelor sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite și nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea E.peană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau vechimea acestuia, astfel că, în principiu, nu s-a putut reține că taxa ar contraveni dispozițiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii E.pene. Este adevărat că pentru perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009, în care s-au aplicat prevederile art. III alin. 1 din O. nr. 218/2008, regimul de înmatriculare a autovehiculelor pentru prima dată în România a fost unul discriminatoriu, în sensul că unele categorii de autovehicule aufost exceptate de la plata taxei, în timp ce pentru alte categorii taxa s-a perceput, aceasta pentru protejarea pieței interne prin păstrarea locurilor de muncă în economia românească și pentru protecția producției naționale de autoturisme, și astfel s-a contravenit normelor comunitare, însă, prevederile art. III alin. 1 din O. nr. 218/2008 nu sunt incidente în cauză, reclamantul achitând taxa de poluare anterior aplicării acesteia, când taxa s-a perceput în mod legal. Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantului a fost nefondată și, în consecință, instanța a respins-o ca atare, iar având în vedere, dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă și ținând seama că pârâtele nu au căzut în pretenții față de reclamant, s-a constatat că cererile de chemare în garanție a Administrației F. Pentru M. formulate de acestea au rămas fără obiect, sens în care acestea au fost respinse. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție A. F. PENTRU M., solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului,întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. O primă critică formulată de recurenta este sub aspectul determinării corect a dispozițiile din Tratatul C.E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, în analiza taxei prin prisma art. 90 din Tratatul C.E., recurenta susține că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din Tratat în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea rămână, ci la cea comunitară. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. De asemenea, O. nr. 5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă. În plus, se susține că instanța de fond nu a observat că prin art. 8 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, considerând că nu poate fi obligată la plata către reclamant a acestora, deoarece nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, respectiv nu a emis actul administrativ - decizia de calcul - iar virarea sumelor în contul său de se face în temeiul O. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Drept urmare, nefiind titulara vreunei obligații în raport cu contribuabilul nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele: Curtea a pus în discuție, față de cadrul procesual deschis în fața instanței de fond și în raport de soluția pronunțată de aceasta excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentului recurs. Și este așa, deoarece calitatea de parte la judecata ce s-a finalizat cu hotărârea recurată nu este în sine suficientă pentru exercitarea recursului, ci trebuie îndeplinite și celelalte condiții referitoare la exercițiul dreptului la acțiune: interesul și capacitatea procesuală. Așa fiind, se poate reține cu temei că partea care a câștigat nu are interes să atace hotărârea cu recurs, chiar și atunci când cererea de chemare în judecată (cererea de chemare în garanție) a fost respinsă pe o excepție procesuală (lipsa de obiect). Or, în speță, deși a câștigat în fața instanței de fond recurenta se plânge că instanța de fond nu a antamat fondul cauzei. În lipsa unei atari manifestări de voință din partea reclamantului, Curtea nu consideră oportun și eficace a analiza motivele de recurs ce se circumscriu soluției dată excepției procesuale, reținând că într-o astfel de ipoteză recurenta nu ar putea obține nici un folos practic în dovedirea netemeiniciei pretențiilor formulate de reclamant. Din aceasta perspectiva recursul declarat de A. F. PENTRU M. este lipsit de interes - Curtea urmând a-l respinge în temeiul art. 20 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 29 septembrie 2011. { F. | Președinte, D. M. Judecător, R.-R. D. Judecător, M.-I. I. Grefier, M. T. } Red.D.M/LC.C. 2 ex./(...) Jud fond: A. P. M.
← Decizia civilă nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 252/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
---|