Sentința civilă nr. 284/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

SENTINȚA CIVILĂ NR. 284/2011

Ședința ata de 11 mai 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. G. L. D. în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D., A. N. PENTRU R. P. și S. ROMÂN reprezentant prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - obligația de a face - emitere decizie de despăgubiri.

Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatele A. N. pentru R. P. și

C. C. pentru S. D. au depus la dosar întâmpinări în original, în trei exemplare.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Constată că prin cererea înregistrată la (...) sub nr.(...) reclamanta B. G. L. D. în contradictoriu cu C. C. Pentru S. D., A. N. pentru R. P., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat instanței obligarea pârâtului de rând unu C. C. pentru S. D. la emiterea deciziei de stabilire a valorii despăgubirilor imobilului teren situat în C.-N. str. Oravița nr.1 înscris în CF nr.2923 cu nr. top.9030 și emiterea titlului de despăgubire; obligarea în solidar a pârâților de rând doi și trei A. și S. Român la plata sumei reprezentând contravaloarea despăgubirilor stabilite de comisie, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea celor solicitate se arată că prin dispoziția primarului municipiului C.-N. s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile titlului VII din L. nr.2. aferente imobilului mai sus identificat. Această dispoziție a rămas irevocabilă prin neatacare iar ulterior a fost înaintată cu întreg dosarul ANPP așa cum rezultă din adresa nr.733669/(...). C. C. de despăgubire sesizată nu și-a îndeplinit obligațiile și nu a emis decizia de stabilire a valorii imobilului și nici nu a emis titlul de despăgubire. De asemenea ANAP și S. prin Ministerul

Finanțelor Publice nu și-a îndeplinit obligațiile pentru plata sumei reprezentând contravaloarea despăgubirilor.

Cererea astfel argumentată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile T.

VII din L. nr.2. și art.1 din Primul Protocol adițional al CEDO.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a statului în considerarea că aceasta nu este subiect al unui raport juridic și cainadmisibilă neexistând nici un act care să poată fi anulat și nici un refuz de soluționare a cererii.

În plus se arată că în cauză trebuie avute în vedere dispozițiile OUG

62/2010 privind suspendarea emiterii titlurilor de plată și valorificarea titlurilor de despăgubire.

Prin întâmpinarea depusă C. C. pentru S. D. după ce detaliază prevederile Lehii nr.2. arata că soluționarea dosarelor se face în ordinea înregistrării după parcurgerea procedurii prevăzute de lege, după completare și

ținând seama de decizia 2..

În privința cheltuielilor se arată că nu există un buget propriu al comisiei și nu se opune cererii astfel că aplicabile sunt dispozițiile art.275 C.pr.civ.

La rândul său A. a invocat excepția prematurității plății despăgubirilor în considerarea că în raport de dispozițiile L. nr.2. plata se face în baza opțiunii după deținerea titlului de despăgubire iar reclamanta nu deține un titlu de despăgubire în urma parcurgerii procedurii administrative și nu a parcurs procedura instituită de lege. Mai mult se arată prin OG nr.62/2010 pe o perioadă de doi ani se suspendă emiterea titlurilor de plată iar valorificarea titlurilor de despăgubire se va face doar prin conversie corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

În plus se arată că nu se poate reține obligația solidară de plată a despăgubirilor deoarece numai A. are această atribuție de a emite titlul de plată și efectua plata după parcurgerea procedurii prevăzute de titlul VII al L.

2..

Cu privire la cheltuieli se arată că nu se poate cădea în pretenții la acest moment deoarece dreptul de a solicita plata nu este actual (fiind afectata de o condiție suspensivă).

Față de cele invocate la data de (...) în considerarea că potrivit L. nr.2. singura situație în care statul poate fi chemat în judecată prin Ministerul

Finanțelor Publice (dat fiind situațiile reprezentării de A.) este situația în care se solicită obligarea la alocare fonduri suplimentare/modificare bugetară iar acțiunea nu are un atare petit Curtea a admis excepția cu consecința respingerii acțiunii față de pârâtul reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Analizând în acest context cererea Curtea reține următoarele:

Prin dispoziția nr.1317 din (...) a Primarului Municipiului C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile L. speciale privind regimul de stabilire și plată de despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv titlul VII din L. nr.2. pentru terenul revendicat înscris în CF nr.2923 cu nr. topo 9030 situat în municipiul C.-N. str. Oravița nr.1 în favoarea reclamantei .

Dosarul aferent a fost apoi predat Autorității naționale pentru restituirea

P. în lipsa unor comunicări în privința dosarului înaintat reclamanta s-a adresat în vederea soluționării cererii de despăgubire. Prin adresa nr.733669/(...) se comunică reclamantei faptul că stabilirea atât a evaluatorului cât și dosarul ce se înaintează acestuia se face aleatoriu cu ajutorul programului de calculator și prin urmare demararea procedurii este condiționată de selectarea în condițiile amintite dosarul său nefiind încă selectat.

Totodată prin aceeași adresă se comunică reclamantei că în conformitate cu prevederile arrt.3 lit.h al L. nr.2., VII, modificat prin OUG nr.81/2007 persoanele îndreptățite la despăgubiri din partea statului român pot opta pentru despăgubiri în numerar până la contravaloarea a 500.000 lei pentrufiecare dosar de despăgubire, iar sumele aferente despăgubirilor de peste

500.000 lei vor fi convertite de către A. în acțiuni la F. P. în cazul în care suma solicitată este de maxim 250.000 lei plata se face într-o singură transă iar în cazul în care depășește această sumă plata se va face în două tranșe pe o perioadă de 2 ani.

Potrivit prevederilor art.18 indice 1-8 al L. nr.2. cu modificările menționate, realizarea opțiunilor de către persoane îndreptățite a primii despăgubiri se poate realiza prin prezentarea personal sau prin mandatar cu procură autentificată la sediul A. - D. pentru Acordarea D. în Numerar din C. F. nr.202 B..

Ulterior în considerarea că în mod nejustificat se refuză rezolvarea cererii într-un termen rezonabil reclamanta s-a adresat instanței.

Din cele expuse se observă că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei refuzului soluționării dosarelor respectiv trimiterea către evaluator și emiterea deciziei prevăzute de L. nr.2..

Actul normativ invocat prin dispozițiile sale reglementează regimul stabilirii și plății dispozițiilor aferente imobilelor preluate abuziv statuând între altele că legea se aplică și despăgubirilor propuse în decizie motivată.

Același act în cuprinsul său reglementează și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzând și termen de predare a dosarelor de 60 de zile (art.16 din Titlul VII al L. nr.2.).

Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată autorității îndrituite a trecut aproape trei ani și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe aleatoriu ,complexitate, număr mare de dosare. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că

„orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într- un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. ce prevăd că

„orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea deciziei primarului reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale.

Se apără autoritatea insa că ordinea de selectare a fost stabilită prin decizia C. din 2008 în mod aleatoriu însă omite a avea în vedere că exercitarea unor prerogative nu îi conferă un drept de apreciere discreționară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale garantate de C. C. aleatoriu stabilit de comisie în funcție de care vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret laanalizarea dosarelor ce-i sunt transmise. Cu alte cuvinte cetățeanului nu îi sunt oferite criterii obiective pentru ca aceștia să poată întrevedea și controla modul cum autoritatea își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile îi sunt lezate prin conduita autorității .Această justificare a autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Chiar dacă aparent decizia autorității de opțiune pentru caracterul aleatoriu al selectării dosarelor în vederea soluționării ar putea justifica un scop legitim, mijloacele și metodele de soluționare prin introducerea doar a acestui element aleatoriu nu sunt adecvate, necesare. Odată ce titularul a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor i se crează acestuia convingerea și speranța că cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarului pe elementul aleatoriu fără alte criterii obiective de previzibilitate nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opus reclamantei ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea dreptului la emiterea titlului de despăgubire la care este îndreptățit potrivit legii. Sub acest aspect sunt relevante și trebuie avute în vedere principiile ce includ buna administrare - rezultate din Recomandarea

(2001) a comitetului de miniștrii ai statelor membre ale Consiliului Europei asupra modului alternativ de soluționare a litigiilor între autoritățile administrative și persoanei private din (...). Prin urmare justificarea caracterului legal prin soluționarea dosarului de despăgubire al emiterii titlului de despăgubire condiționat aleatoriu este neîntemeiată. A admite teza pârâtei ar însemna să supuna hazardului modalitatea de soluționare a cererii la care reclamanta este îndreptățită și să fie anulată speranța legitimă a acestuia ca într-un interval rezonabil în raport de data la care a fost încredințată că dosarul său a fost înaintat la comisie i se va soluționa. A. pârâtă are obligația legală de a găsi mijloacele necesare și adecvate soluționării cererii și în final a realiza o bună administrație conform exigențelor statuate în recomandarea arătată.

Evident se poate apăra autoritatea pârâtă prin aceea că nu este statuat un termen, însă omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din C. ci și în condițiile L. nr. 2. are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamantă dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea neprecizării unui termen al complexității încalcă dreptul reclamantei la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. R., utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de lipsa unui termen, de numărulmare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor C.i și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare.

Din această ultimă perspectivă nu trebuie trecut neobservat că jurisprudența Curții Europene a statuat de pildă în privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, principiul potrivit căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența Curții privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorității competente precum și miza procesului pentru cei interesați (cauza Manole împotriva României).

În privința acelorași proceduri, în cauza Belasin contra României s-a reținut că ordonanța adoptată (O.U.G. nr. 81/2007) vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de către stat, însă cu toate acestea, până în prezent F. „P."; nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.

De asemenea, în cazul Daicovicescu contra României, Curtea a statuat că constarea unei încălcări implică pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele, astfel încât să se stabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.

Tot astfel, în cauza Braniowschi contra Poloniei, Curtea s-a pronunțat în sensul că statele sunt obligate nu doar să respecte și să aplice într-o modalitate previzibilă și coerentă legile pe care le adoptă, ci și să garanteze condițiile legale și practice, să elimine incompatibilitățile și obstacolele pentru exercitarea efectivă a dreptului patrimonial precum și să îndeplinească în timp util într-o modalitate concretă și coerentă promisiunile legislative.

În speță, nu se poate vorbi de un termen rezonabil, dacă se ia în considerare timpul scurs din momentul adresării autorităților pentru despăgubiri iar apoi pentru emiterea titlului de despăgubire și nici de o eficacitate în sensul în sensul protejării dreptului, de o luare a măsurilor necesare și de reparație justă.

R. a fost lipsită în mod arbitrar de dreptul său, de prerogativele dreptului de proprietate, fiind necesară instituirea unei proceduri, măsuri rapide și eficiente care să permită reparația echitabilă. Această procedură a fost îngreunată, în considerarea dosarul nu a fost repartizat însă, așa cum s-a mai arătat, aceasta nu poate justifica neaplicarea într-un termen rezonabil a dispozițiilor de plată; iar în acest sens Curtea Europeană s-a pronunțat statuând că mijloacele utilizate nu justifică neaplicarea unei hotărâri definitive";, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi împotriva Albaniei).

Curtea Europeană a precizat că dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o deciziei judiciară și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți sau să se bucure de efect parțial (Saffi împotriva Italiei).

Tot astfel, Curtea a statuat că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările, însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze sau întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare, a procedurii pierd orice rațiune de a fi.

Parcurgerea proceduri ce vizează stabilirea titlului de despăgubire pentru imobile pot fi echivalente cu modalitatea de punere în executare a drepturilor printr-o hotărâre, iar legat de acest aspect, Curtea a mai precizat, în jurisprudență că omisiunea autorităților de a se conforma în termen rezonabil unei decizii definitive, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1.

Prin urmare plecând de la cele înscrise în C. susținerile reclamantei cu privire la nesoluționarea în termen a cererii de emitere a titlului numire evaluator și emitere a titlului de despăgubire sunt întemeiate și urmează a fi admise.

Cu toate acestea în privința solicitării privind obligarea autorității la plata sumei reprezentând contravaloare Curtea achiesează la poziția exprimată de autoritate în sensul că cererea este prematură. Astfel se reține că potrivit art.18 din L. nr.2. după emiterea titlurilor de despăgubire aferente A. națională pentru R. P. va emite pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite un titlu de conversie și /. un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii în vederea conversiei în acțiuni iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea D. în numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.

În cazul prevăzut la art.181 alin.2 titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar se prezintă personal sau prin mandatar cu procură autentică la D. care după reținerea titlului de despăgubire în original îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare……";.

Potrivit art.III din OUG nr.62/2010 persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. "P.". Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. "P." vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare.

Din normele enunțate reiese că emiterea titlului de plată se face după ce este emis titlul de despăgubire și se formulează de către titular cerere de opțiune; ca emiterea titlurilor de plată este suspendată iar valorificarea titlurilor emise se face prin conversia lor la fondul proprietatea corespunzător sumei pentru care s-a făcut opțiunea.

În speță nu este formulată cerere de opțiune astfel că nefiind urmată procedura și fiind suspendată emiterea titlurilor de plată excepția prematurității este întemeiată și urmează a fi admisă iar petitul privind obligarea la plată va fi respins.

Cât privește cheltuielile reținând complexitatea redusă a obiectului demersului în contextul previzibilității soluției date în multe alte cauze cu același obiect faptul că nu au fost mai multe termene care să necesite prezența aparatorului iar pretențiile au fost admise în parte Curtea urmează a face aplicarea art.274 alin.3 C.pr.civ. și va obliga pârâta la plata sumei de 500 lei în favoarea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:

Admite excepția prematurității petitului vizând obligarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU R. P. cu sediul în B. C. F. nr.202, sector 1, la plata despăgubirilor și în consecință respinge cererea de obligare la plata formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu A. N. PENTRU R. P. ca prematură.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. G. L. D. cu domiciliul în C.-N., str. Oravița nr.1,jud. C. în contradictoriu cu C. C. PENTRU

S. D. cu sediul în B. C. F. nr.202 sector 1.

Obligă C. C. pentru S. D. să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren situat în C.-N., str.

Oravița, nr. 1, înscris în CF 2923 cu nr. Topo 9030.

Obligă pârâta C. C. pentru S. D. să achite reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 500 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.

Red.F.T./S.M.D.

4 ex./(...)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 284/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal