Sentința civilă nr. 678/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 678/2011
Ședința publică de la 17 N. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și cererea de suspendare a D. nr. II/408/(...), formulate de reclamanta B. M. L. PRIN S. N. AL F. P. ȘI P. C. DIN A. N., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și A. N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta A. N., consilier juridic C. E., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea pune în discuția părții prezente excepția lipsei procedurii prealabile.
Reprezentanta pârâtei A. N. arată că susține excepția invocată prin întâmpinare, solicitând admiterea acesteia. Arată că pe rolul C. de A. B. se află înregistrată acțiunea care vizează pretențiile deduse judecății și depune copia unei citații, emisă în dosarul nr. (...) al C. de A. B. În continuare depune la dosar procesul-verbal și centralizatorul final cu cererea care a condus la modificarea rezultatului examenului.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acord cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtei A. N. solicită admiterea excepției lipsei procedurii prealabile, conform concluziilor din întâmpinare, iar în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I. arată că lasă la aprecierea instanței.
Solicită totodată respingerea cererii de suspendare ca nefiind motivată în fapt și drept, iar pe fond, respingerea contestației pentru considerentele invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ și cererea de suspendare a D. nr. II/408/(...), formulate la (...) de reclamanta B. M. L. PRIN S. N. AL F. P. ȘI P. C. DIN A. N., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și A. N. s-a solicitat:
- anularea în tot a dispoziției atacate ca fiind nelegala si netemeinica iar pana la data la care se va pronunța instanța cu privire la aspectele ce le sesizează prin prezenta sa se dispună suspendarea efectelor D. contestate,
- plata unei despagubiri echivalenta cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelate drepturi de catre ar fi beneficiat de la data concedierii nelegale pana la repunerea in drepturi,
- si repunerea partilor in situatia anterioara concedierii pentru urmatoarele considerente:
I. Dispozitia contestata a fost emisa cu incalcarea principiului legalitatii, cu sediul in art 1(5) si art 16(2) din Constitutie, principiu esential al statului de drept; încalcarea dreptului universal de acces neingradit la informatii de interes public, protejat de art. 19 din Declaratia Universala a drepturilor omului, art. 10 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului, art.g if i) din Constitutia R. si art. 1 din L. 554/2004
Incalcarea dispozitiilor art 69 din codul muncii, care prevede "obligatia angajatorului de a consulta sindicatul in cazul in care intentioneaza sa efectueze concedieri colective "
In cazul reclamantei cu privire la aceste concedieri colective conducerea A. N. nu a consultat S. sau Consiliul Stiintific al A. N.
De asemenea, au fost încălcate dispozitiile Legii 24/2000, în condițiile în care Ordinul Ministrului A. si I. nr. I/663 (nr. 488.986)/(...) care intra in vigoare la data de (...) nu a fost publicat in M. O..
Mai arată reclamanta că s-a încalcat principiul "bunei credinte in relatiile de munca" prevazute de art 8 din Codul muncii,
II. Dispozitia contestata este emisa de o persoana necompetenta sa reprezinte institutia intrucat Domnul Director general D. D. nu poate reprezenta A. N. fiind detasat pe o perioada mai mare decat cea prevazuta de lege, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 110 coroborat cu art 89 din Legii
188/1999 .
Mai subliniază si urmatoarele aspecte:
1. Inexistenta oricaror rapoarte care sa ateste necesarul de personal pentru o structura, astfel ca functionarea eficienta si unitara a instituiei safie asigurata, precum si desfiintarea altor structuri considerare ineficiente; cel putin pana acum nu exista o prezentare publica a acestor rapoarte catre personal, asa cum prevede legislatia in vigoare.
2. Existenta in institutie de posturi ocupate de pensionari, in conditiile in care au fost concediati peste 100 de angajati viabili.
3. Reclamanta a fost declarata "admis" dupa examenul de departajare insa dupa solutionarea contestatiilor a fost declarata" respins ", in sensul ca alti colegi au fost mai competenti decat reclamanta.
Consideră decizia nelegala , intrucat in cazul contestatiilor sunt declarati admisi atat cei care au primit punctaj cel putin egal cu ultimul admis, cat si acesta.
Fata de aceste aspecte solicită a se constata nelegalitatea D. contestate si sa fie revocată in tot suspendand efectele acesteia pana la comunicarea deciziei ce se va lua.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 76, 78-80 din codul muncii, precum si pe dispozitiile art. 266 si urm. din codul muncii.
În probațiune s-a depus dispozitia contestata.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I. în cauză, în condițiile în care acesta nu este emitentul actului administrativ.
Pe fondul cauzei, a arătat pârâtul că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente.
Pârâta A. N. ale R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii formulate ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile.
În cauza dedusă judecății, acțiunea reclamantei, neînsoțită de copia plângerii prealabile, a fost depusă la registratura C. de A. C. la data de 20 octombrie 2011, iar plângere a prealabilă a fost înregistrată la A. N. sub nr.15966/28 septembrie 2011.
Practic, reclamanta a formulat plângerea prealabilă, dar a sesizat instanța competentă fără a mai aștepta împlinirea termenului pentru rezolvarea ei. Procedându-se astfel, finalitatea procedurii prealabile administrative nu poate fi socotită îndeplinită.
Fiind o condiție de exercitare a acțiunii, procedura administrativă prealabilă este obligatorie.
Pentru argumentele de fapt și de drept expuse, solicită admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și, pe cale de consecință, solicită respingerea acțiunii pe acest motiv.
În subsidiar, pentru aceleași considerente, solicită respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
II. Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestației, pe toate capetele ei, ca neîntemeiată, în condițiile în care dispoziția contestată respectă dispozițiile legale.
Analizând, cu prioritate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor și a lipsei procedurii prealabile, Curtea reține următoarele:
Dispoziția nr. II/408/(...), contestată de reclamantă, a fost emisă de directorul A. N.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1376/2009, A. N. se înființează, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.
Prin urmare, Ministerul Administrației și Internelor nefiind emitentul actului administrativ atacat nu poate avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune ce are ca obiect anularea actului și asta cu atât mai mult cu cât emitentul actului administrativ, respectiv A. N., are personalitate juridică, putând sta în judecată.
În consecință, găsind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, Curtea urmează să o admită, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 106 din L. nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Rezultă din dispozițiile legale precitate că, în cauză, este necesară efectuarea procedurii prealabile impuse de dispozițiile art. 7 din L. nr.
554/2004.
În acest context, Curtea constată că reclamanta a urmat procedura prealabilă impusă de dispozițiile legale menționate anterior, prin intermediul
S. N. al F. P. și P. C. din A. N., aspect care rezultă cu prisosință din adresa de răspuns nr. 15966/(...) emisă de pârâtul A. N., aflată la filele 18-20 dosar.
Mai mult decât atât, rezultă chiar din întâmpinarea formulată de această pârâtă, că reclamanta s-a adresat și personal pentru a solicita revocarea actului administrativ în condițiile art. 7 din L. nr. 554/2004. Este adevărat că reclamanta nu a așteptat formularea unui răspuns în termenul prescris de lege, dar acest aspect nu poate conduce la paralizarea prezentei acțiuni, în condițiile în care este evident că pârâta se opune revocării dispoziției contestate.
Prin urmare, Curtea apreciază că în speță reclamanta a urmat procedura prealabilă impusă de dispozițiile art. 7 din L. nr. 554/2004, astfel încât excepția vizând neparcurgerea acestei proceduri urmează a fi respinsă ca nefondată.
Analizând cererea de suspendare, Curtea constată că aceastaeste nefondată, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 14, 15 din L. nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente… persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Cazul bine justificat este definit de dispozițiile art. 2 lit. t din L. contenciosului administrativ, ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită la lit. ș ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
Raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea constată că reclamanta nu a indicat nici un motiv de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ contestat, ci s-a limitat la a invoca aspecte de nelegalitate ale acestuia, aspecte care ar putea fi, eventual, raportate doar la condiția existenței cazului bine justificat.
Cât privește însă condiția pagubei iminente, reclamanta nici măcar nu a indicat care ar fi prejudiciul produs prin executarea actului administrativ.
Or, paguba iminentă nu se poate prezuma de instanță, aceasta trebuind a fi indicată și dovedită de cel ce o invocă, ceea ce însă nu s-a întâmplat în speța de față.
Prin urmare, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14, 15 din L. nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, Curteaconstată următoarele:
Prin dispoziția nr. II/408/(...) emisă de D. A. N., s-a dispus încetarea raportului de serviciu, începând cu data de (...), prin eliberarea din funcția publică a funcționarului public B. M. L., ca urmare a reducerii postului de referent clasa a III-a, grad profesional superior, ocupat de către reclamantă în cadrul Serviciului Județean Maramureș, necesară pentru reorganizarea A. N. și restructurarea Serviciului, odată cu intrarea în vigoare a Statului de organizare aprobat prin O. nr. 1. (488.986)/(...).
O primă critică de nelegalitate adusă de reclamantă vizează nerespectarea, de către pârâtă, a dispozițiilor art. 69 Codul muncii, potrivitcărora angajatorul are obligația de a consulta sindicatul în cazul în care intenționează să efectueze concedieri colective.
Curtea constată, însă, că dispozițiile invocate de reclamantă nu îi sunt aplicabile. Astfel, reclamanta având calitatea de funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, lege care se completează cu prevederile legislației muncii doar în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice (art. 117).
Aplicabile în prezenta speță sunt dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. b din L. nr. 188/1999, potrivit cărora persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 2 din L. nr. 188/1999, în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, dacă există mai mulți funcționari publici decât posturi rezultate ca urmare a reorganizării, autoritatea publică este obligată să organizeze examen pentru ocuparea acestor posturi.
Nici o dispoziție legală, cu excepția celor cuprinse în Codul muncii, dar care nu sunt însă aplicabile reclamantei, nu impun autorității consultarea S., în cazul reorganizării acesteia.
Or, Curtea constată că pârâta a respectat dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, prin dispozițiile art. IV și V din HG nr. 656/2011, s-a redus numărul maxim de posturi al pârâtei de la 1180 la 729.
În aplicarea acestor dispoziții, a fost emis Ordinul MAI nr. I/663
(488.946)/(...) prin care s-a aprobat Statutul de O. al A. N., în structura organizatorică a SJAN Maramureș prevăzându-se un umăr de 14 posturi, față de 19, câte erau anterior emiterii Ordinului. Prin urmare, autoritatea publică a fost nevoită să reducă 5 posturi, printre care și cel al reclamantei.
Prin Ordinul MAI nr. 129/2011, s-a aprobat procedura-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare, în vederea numirii în funcție a personalului, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul M. A. și I.
Pârâta a respectat atât dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. b, 100 alin. 3 din
L. nr. 188/1999 cât și cele ale Ordinului MAI nr. 129/2011, organizând examen pentru ocuparea posturilor rezultate ca urmare a reorganizării.
Astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 12806/(...) aflat la filele 55-
56 dosar, reclamanta a participat la examenul organizat pentru ocuparea postului de referent superior în cadrul Serviciului Județean Maramureș, dar nu l-a promovat, având cel mai mic punctaj dintre participanți.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză au fost respectate toate dispozițiile legale incidente, nefiind în nici un caz necesară consultarea S. sau Consiliului Științific al A. N., astfel cum greșit susține reclamanta.
Deși reclamanta a mai invocat faptul că o parte din posturile din structura autorității pârâte ar fi ocupate de persoane care au calitatea de pensionari, Curtea constată că nu există nici o dovadă în acest sens.
De asemenea, Curtea apreciază ca fiind lipsit de relevanță aspectul potrivit căruia reclamanta ar fi fost declarată admisă inițial, în condițiile în care exista posibilitatea legală de formulare de contestații împotriva punctajelor inițiale. Prin urmare, interesează locul ocupat de reclamantădupă soluționarea contestațiilor formulate, aceste din urmă note fiind cele finale.
O altă critică de nelegalitate adusă actului administrativ vizează nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, în condițiile în care Ordinul
MAI nr. I/663 (488.986)/(...), prin care s-a aprobat noua structură organizatorică a A. N., nu a fost publicat în M. O. al R.
Curtea constată că sunt relevante în acest sens dispozițiile art. 11 din L. nr. 24/2000, potrivit cărora, în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de P., hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. O. al R., Partea I.
Alineatul 2 prevede o excepție de la regimul de publicare, menționând, la lit. b, că nu sunt supuse regimului de publicare în M. O. al R. actele administrative cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.
Or, Ordinul MAI nr. I/663 (488.986)/(...) reprezintă tocmai un act administrativ cu caracter individual exceptat de la obligația publicării sale în
M. O. al R., în condițiile în care acesta aprobă noul statut de organizare al A.
N.
Prin urmare, nici acest motiv de nelegalitate nu se dovedește a fi întemeiat.
În fine, un ultim aspect de nelegalitate invocat de reclamantă vizează necompetența directorului general D. D., în condițiile în care acesta nu ar mai fi putut reprezenta instituția pârâtă, fiind detașat pe o perioadă mai mare decât cea prevăzută de lege, cu încălcarea dispozițiilor art. 110 coroborat cu art. 89 din L. nr. 188/1999.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 89 din L. nr. 188/1999, detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcționar public poate fi detașat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris; detașarea se poate dispune și pe o funcție publică de conducere, cu aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (2), dacă funcționarul public îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitatea studiilor și dacă nu există în cadrul autorității sau instituției publice funcționari publici care să exercite cu caracter temporar funcția publică. Funcționarul public poate fi detașat pe o funcție publică inferioară, numai cu acordul său scris.
Prin urmare, Curtea constată că legea nu limitează posibilitatea detașării funcționarului public la o anumită perioadă, așa cum susține reclamanta, prelungirea detașării fiind posibilă, dacă funcționarul public își exprimă acordul în acest sens, astfel cum s-a și întâmplat în cazul de față. Mai mult decât, dispozițiile legale precitate au fost edictate în favoarea funcționarului public detașat, acestea neputând fi invocate de o terță persoană ca temei al anulării actului administrativ.
Curtea constată că dispoziția contestată a fost emisă de domnul D. D., în calitate de director al autorității publice, în acord cu dispozițiile art. 99 din L. nr. 188/1999.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că Dispoziția nr. II/408/(...) a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente și că cererea reclamantei este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B., P. R. nr.1A, sector 1 și, în consecință, respinge cererea formulată de reclamanta B. M. L. în contradictoriu cu acest pârât.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta A. N. ALE R.
Respinge cererea de suspendare a D. nr. II/408/(...) emise de pârâta A. N. ALE R.
Respinge cererea formulată de reclamanta B. M. L. cu domiciliul procesual ales în B., str. C. P., nr.1-3, sector 1, în contradictoriu cu pârâta A. N. ALE R. cu sediul în B., B-dul R. E. nr.49, sector 5, privind anularea D. nr. II/408/(...).
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 N. 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
5 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 851/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2863/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
