Sentința civilă nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Sentința civilă nr. 3.
Ședința data de 20 Mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC Q. P. SRL în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...), la data de (...) și apoi la data de (...).
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) S. Q. Pfarm SRL în contradictoriu cu D. G. a F. P. C., Autoritatea N. de A. F. C. a solicitat instanței anularea parțială a deciziei nr.73/(...) a GDFP C. în ceea ce privește respingerea pentru suma de 1.499.450 lei și a deciziei de impunere nr.1009/(...) pentru aceeași sumă; anularea măsurilor din raportul de inspecție fiscală nr.32400/(...) care a stat la baza stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare în sumă de 1.633.894,33 lei, recunoașterea achitării în plus pentru perioada verificată a sumei de 9.958 lei în contul impozitului pe profit.
Totodată în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004 s-a solicitat și suspendarea executării deciziei de impunere nr.1009/(...) până la rămânerea irevocabilă a hotărârii .
În susținerea celor solicitate se arată că în mod greșit a fost respinsă contestația fără a se ține seama de precizările legale incidente.
A. în ceea ce privește deplasările efectuate societatea avea dreptul de deducere cel puțin pentru diurna aferentă perioadei de deplasare - întrucât potrivit art.12 alin.2 din HG nr.518/1995 actualizat diurna nu trebuie justificată cu documentele justificative. De asemenea în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 lit.b din codul fiscal societatea ar fi avut dreptul de deducere a diurnei de deplasare în limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituții publice în condițiile în care s-a realizat profit pentru anul curent. Mai mult OMFI 1850/2004 precizează foarte clar că decontul de deplasare este document justificativ pentru justificarea avansurilor primite și a cheltuielilor de decontare. Prin urmare se arată refuzul de deducere integral pentru contravaloarea deconturilor în discuție atât în ceea ce privește diurna deductibilă fiscal cât și celelalte cheltuieli de transport cazare este eronat.
Tot astfel se arată că eronată este și statuarea vizând debit aferent 2004, dat fiind că din suma de 422.1451.616 lei cât au stabilit suplimentar la plata organele de control ar fi trebuit să deducă 102.227.946 lei cât reprezintă impozitul pe profit activat în 2004 potrivit O.P.391/(...) astfel încât debitul suplimentar și accesoriu s-ar fi diminuat.
Totodată se arată că eronat este și modul în care se deduce din impozitul stabilit suma cheltuielilor de sponsorizare. A. deși se recunosc că și cheltuiala deductibilă fiscal contravaloarea cheltuielilor cu sponsorizarea pe lângă alte cheltuieli atunci când acestea calculează suma sponsorizării procentul de 20% sau 3 la mie din C.A care trebuia dedusă din impozitul datorat se raportează eronat întotdeauna la impozitul pe profit aferent sumei dintre profitul net contabil declarat de societate și cheltuiala cu sponsorizarea și nu la valoarea impozitului pe profit datorat aferent noii baze de impozitare realizate. În acest fel suma cheltuielilor cu sponsorizarea care poate fi efectiv dedusă din impozitul datorat este mult diminuată. În plus în perioada 2004 - trimestrul 3- 2006 organele de control nu au cuprins în categoria cheltuielilor deductibile și cheltuiala cu sponsorizarea.
Refăcându-se calculul cu luarea în considerare a celor arătate societatea avea dreptul să deducă din impozitul pe profit suplimentar în contul anului
2004 suma de 4079 lei reprezentând contravaloare a sponsorizării efectuate în
2004.
În privința diverselor achiziții de bunuri organele de control greșit au considerat nedeductibilă suma de 16.099.900 lei pe motiv că nu sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri întrucât cheltuielile au legătură cu activitatea societății și sunt destinate obținerii de venituri deci deductibile la calculul profitului impozabil. Fondul cheltuielilor nedeductibile contestate pentru acest an 2004 este de 58.225 lei sumă la care organele de control au stabilit eronat impozit și accesorii.
Pe anul 2005 se arată că organele de control au considerat nedeductibilă integral suma de 101.222 lei pe motiv că sumele aferente deconturilor de deplasare au fost descărcate în contabilitate strict pe baza extraselor de cont ale cardurilor fără a fi însoțite de documente justificative. Pentru aceste deconturi organele fiscale au acceptat deducerea sumei de 6806 lei fără a detalia modul în care au calculat partea deductibilă, ori întreaga sumă era deductibilă.
Cu privire la contractul de leasing operațional arată reclamanta că organele de control au considerat contravaloarea ratelor nedeductibilă în considerarea că nu a fost utilizat în scopul activității iar la finele contractului unul dintre asociați ar fi cumpărat acel bun însă aprecierea este greșită deoarece imobilul a fost utilizat ca birou pe întreaga perioadă, în acesta fiind încheiate multe contracte și chiar și la ora actuală societatea își continua activitatea în această locație. În plus potrivit dispozițiilor OG nr.51/1997 locatorul nu are obligația să cumpere bunul la sfârșitul contractului și deci sub acest aspect nu au fost încălcate prevederile în domeniu codul fiscal necondiționând deductibilitatea ratelor de leasing de cumpărare în viitor a bunului așa cum în mod eronat s-a considerat, singura condiție pe care o impunea codul fiind aceea ca respectivele cheltuieli să fie efectuate în scopul obținerii de venituri, condiție îndeplinită în cazul societății.
Tot astfel se arată că pentru aceleași motive arătate mai sus greșite sunt și reținerile organelor de control în privința contravalorii bunurilor șiserviciilor achiziționate pentru amenajare dotare și asigurare funcționare apartament.
În privința cheltuielilor de sponsorizare se arată că au fost făcute aceleași greșeli ca în anul 2004 astfel că avea dreptul la deducere din impozitul pe profit stabilit suplimentar în contul anului 2005 suma de 250 lei.
Și în privința achiziționării de diverse bunuri pe același an se mai arată de reclamantă organele de control au reținut greșit nedeductibilitatea, totalul cheltuielilor contestate fiind de 3. lei.
Raportat la cele arătate recalculat impozitul pe profit și accesoriile datorate pe anul 2005 sunt doar în sumă de 23.535 lei impozit suplimentar și
31772 lei accesorii.
Pe anul 2006 se arată de recurentă că susținerile organelor fiscale sunt de asemenea eronate în condițiile în care deplasările s-au făcut în interesul societății, bunurile au fost utilizate în scopul activității societății și deci erau deductibile fiscal cheltuieli de deplasare, contravaloarea ratelor de leasing și respectiv contravaloare bunuri amenajare. Contractul de leasing operațional pentru bunuri a fost încheiat în numele societății și nu al asociațiilor iar imobilele au fost utilizate strict în folosul societății pentru desfășurarea activității de depozitare a mărfurilor.
În ceea ce privește deducerea cheltuielilor de sponsorizare pe anul 2006 se arată că au fost produse aceleași erori de calcul ca în anii 2004 și 2005.
Refăcând calculele societatea are dreptul la deducere din impozit suma de 18.986 lei contravaloarea sponsorizărilor efectuate.
Cu privire la achiziția de bunuri se arată că de asemenea organele de control au procedat eronat întrucât cheltuielile au legătură cu activitatea societății și sunt destinate obținerii de venituri fiind astfel deductibile fiscal.
Pentru anul 2007 și 2008 arată reclamanta reținerile organelor fiscale la nedeductibilitatea contravalorii deconturilor ratelor de leasing apartament, ratelor pentru hala achiziții pentru amenajare contravaloare achiziții bunuri și sponsorizare sunt greșite din aceeași perspectivă a motivelor avute în vedere anterior.
Referitor la impozitul pe dividende stabilit suplimentar arată reclamanta că eronat au considerat organele fiscale că baza impozabilă/dividendul distribuit pentru calcularea impozitului pe dividende este restituită din contravaloarea tuturor sumelor facturate și achitate în contul ratelor de leasing și contravaloarea tuturor achizițiilor de bunuri și servicii necesare punerii în în funcțiune întreținere și asigurare a funcționării bunurilor. Cum a dat explicații cu privire la greșeala organelor de control în această privință atunci când s-a referit la calculul impozitului pe profit arată reclamanta că nu mai consideră necesar a reveni menționând doar faptul că potrivit art.7 din codul fiscal pentru ca plata făcută de societate să fie considerată dividend este necesar ca plata să fie făcută pentru bunuri și servicii furnizate în favoarea unui asociat să fie făcută în scopul personal al asociaților, condiții care nu sunt îndeplinite în cazul plăților reținute de organele de control ca bază de calcul.
În fine cu privire la TVA suplimentar se arată că din totalul sumelor se înțelege doar suma de 2. lei în ceea ce privește TVA și accesorii aferente în sumă de 2. lei.
Prin întâmpinarea depusă Autoritatea N. de A. F. a invocat excepția lipsei calității procesuale a autorității în considerarea că nu se atacă un act emis de instituție ci a unui act emis de D. G. a F. P. C.
D. G. a F. P. C. prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de suspendare a acțiunii cu consecința menținerii deciziei și a actelor subsecvente.
În susținere se arată că pentru anul 2004 referitor la deconturi în mod corect s-a considerat nedeductibilitatea întrucât extrasele nu au fost însoțite de documente justificative.
Referitor la deducere suma de 102.227.946 lei și la deducerea cheltuielilor de sponsorizare aferente anului 2004 cererea este lipsită de interes deoarece organul fiscal a acordat credit fiscal pentru suma de 4079 lei reprezentând cheltuiala fiscală pe anul 2004 iar organul de soluționare a contestațiilor a recunoscut plata luând în considerare ordinul de plată 3. și admițând contestația.
În privința cheltuielilor pentru achiziții se arată că în mod corect au fost considerate nedeductibile dat fiind că bunurile nu sunt utilizate în scopul realizării de venituri.
Pe anul 2005 arată pârâta reținerile organelor fiscale sunt corecte întrucât extrasele de cont pentru deplasări nu au fost însoțite de documente justificative; cheltuielile reprezentând rate de leasing operațional achiziții pentru amenajare și dotare sau chirie sunt nedeductibile fiind efectuate în favoarea asociaților.
În privința cheltuielilor de sponsorizare în anul 2005 se arată că nu se putea acorda credit fiscal deoarece nu au fost înregistrate iar în privința achizițiilor cheltuielile nu erau deductibile deoarece achizițiile nu erau utilizate în scopul realizării de venituri.
Cu privire la statuările organelor fiscale pe anul 2006 și 2007 se arată de asemenea ca sunt corecte deoarece extrasele de cont nu au fost însoțite de documente justificative, cheltuielile cu ratele de leasing operațional chiar și bunurile pentru amenajare și dotare nu sunt deductibile fiind efectuate în favoarea asociaților. Pentru sponsorizări a fost admisă parțial contestația iar pentru achiziționare bunuri acestea nu au fost utilizate în scopul realizării de venituri fiind deci cheltuieli nedeductibile.
Și în privința impozitului pe anul 2008 mai arată pârâta că reținerile organelor fiscale sunt corecte în considerarea că nu au fost depuse documente justificative cheltuielile vizând contravaloare bunuri, servicii pentru amenajare, rate leasing pentru hala 2 chirie au fost efectuate în favoarea asociaților; cheltuielile la hala 1 trebuiau înregistrate în conturile de investiții și apoi să se amortizeze în timp; achizițiile de bunuri nu au fost utilizate în scopul realizării de venituri iar în privința sponsorizării s-a procedat la admiterea parțială a contestației.
Referitor la impozitul pe dividende se arată că organele fiscale au făcut aplicarea art.7 alin.1 pct.12 din Legea nr.571/2003 iar referitor la TVA s-a considerat că societatea nu are dreptul la deducere a TVA aferent achiziții de bunuri și servicii care nu au legătură cu activitatea economică a persoanei în conformitate cu prevederile art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003.
Față de cele invocate la data de (...) după punerea în discuție și în considerarea că actele atacate au fost emise de autoritatea fiscală ANAF ci de D. G. a F. P., Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF și în consecință a respins acțiunea față de acesta.
Fiind formulată și cerere de suspendare a executării actelor fiscale la data de 2.02.200 prin încheiere în considerarea că nu este întrunită cerințacerută de art.215 alin.2 din OG nr.92/2003 cererea de suspendare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Trecând așadar la analiza cererii Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2009 a fost efectuat un control la societatea reclamantă având drept obiectiv verificarea calculării, înregistrării, declarării și virării obligațiilor față de bugetul general consolidat constând în impozite, taxe contribuții sociale și alte contribuții.
Cu acel prilej organele fiscale au reținut ca parte din cheltuielile societății: cheltuieli privind contravaloarea unor deconturi de deplasare în străinătate; cheltuieli cu ratele de leasing operațional , apartament, hala 1, hala 2, cheltuieli privind diferite achiziții bunuri, contravaloare marfă s.a, nu erau deductibile dat fiind că nu au fost detinute documente justificative, fie nu au fost făcute în scopul realizării de venituri, și ca atare se datorează impozit pe profit, accesorii.
Mai rețin organele fiscale că în perioada 2005-2009 societatea a efectuat o serie de plăți din contul societății pentru achiziția unor bunuri și prestări de servicii în favoarea asociaților și ca acestea constituie baza impozabilă pentru calcularea impozitului pe dividende, că societatea nu avea dreptul de deducere a taxei aferente achizițiilor unor bunuri.
Urmare a constatărilor prin actele încheiate au fost stabilite de organele fiscale în sarcina societății obligații suplimentare de plată în valoare totală de
1.835.046 lei reprezentând debit suplimentar și majorări de întârziere la sursele de impozit pe profit, impozit pe dividende și taxa pe valoarea adăugată pentru perioada (...)-(...).
Cele statuate au fost contestate parțial societatea susținând în esență argumentele mai sus prezentate în acțiune. Prin decizia nr.73 din (...) contestația a fost admisă parțial pentru suma de 134.440 lei reprezentând
78.026 lei impozit pe profit, 56.418 lei accesorii și respinsă pentru suma de
1.499.450 lei.
Nemulțumită fiind în considerarea greșitei rețineri a organelor fiscale societatea se adresează instanței.
Față de cele susținute intimata prin întâmpinare arată că reținerile organelor fiscale sunt corecte.
În această dispută a stabilirii obligațiilor fiscale în cauză a fost ordonată efectuarea unei expertize. A. expertul referitor la cheltuielile cu deplasările externe arată că reclamanta a întocmit și prezentat pentru justificarea cheltuielilor de deplasare în străinătate a salariaților: ordin de deplasare
(delegație) cod 14-5-4 document prevăzut în OMFP 1850/2004 ca document prin care se aprobă deplasările în interiorul țării. În conformitate cu prevederile HG nr.518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, deplasările externe în interes de serviciu se fac în baza deciziei managerului general al societății în care se vor înscrie elemente cu privire la numele angajatului, țara și orașul, durata deplasării alte mențiuni. Agentul economic a utilizat Ordinul de deplasare pentru aprobarea deplasării cu toate informațiile necesare pentru a putea fi luat în considerare ca document justificativ pentru aprobarea deplasărilor externe și justificarea necesității lor.
În ceea ce privește decontul de cheltuieli, în cazul deplasărilor externe
OMFP nr.1850/2005 prevede utilizarea documentului: decont de cheltuieli care trebuie să aibă următorul conținut minim pentru a putea fi considerat document justificativ pentru cheltuieli: denumirea, numărul și data (ziua,luna, anul) întocmirii formularului; numele și prenumele titularului de avans; avans în valută sau în valută și în lei; sume decontate; diferențe de restituit/primit, semnături: conducătorul unității, șeful compartimentului financiar-contabil, controlul financiar preventiv, titularul de avans, persoana care verifică decontul.
Agentul economic a utilizat pentru decontarea cheltuielilor Ordinul de deplasare care pe verso-ul său conține rubrici privind decontarea cheltuielilor efectuate pentru deplasări în interiorul țării.
Informațiile consemnate în formularul de decont de care agentul economic, califica acest document ca și documentul justificativ al cheltuielilor de deplasare în străinătate.
Aprecierea organelor de control ca prezentarea de către agentul economic a unor ordine de deplasare care nu poartă ștampila partenerului de afaceri sau ale societăților unde s-a efectuat deplasarea nu conferea acestora caracterul de document justificativ care să demonstreze că deplasarea respectivă este reală și pe cale de consecință nu există certitudinea efectuării acestei operațiuni economice este eronată.
În ceea ce privește modul de calcul a sumelor decontate se confirmă constatarea organelor de control pentru majoritatea deconturilor în sensul că agentul economic a folosit pe întreaga perioadă verificarea în mod eronat pentru calculul cheltuielilor aferente delegațiilor efectuate procedând la o totalizare a sumelor aferente diurnei acordate, cazării și altor cheltuieli diverse, pentru ca suma rezultată să fie înmulțită cu 2,5 și astfel obținând un total al cheltuielilor care erau înregistrate apoi în evidența contabilă a societății.
Recalculând cheltuielile pentru care agentul economic îndeplinește cerințele legale pentru a fi admise ca și cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit sunt în sumă de 93.544 lei. Față de suma contestată de agentul economic de 576,989 lei rămâne nejustificată suma de 483.455 lei nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.
În ceea ce privește leasingul operațional apartament arată expertul că agentul economic și-a înregistrat în baza contractului de leasing nr.1666/(...) punctul de lucru: B. de desfacere și M. la data de (...);
În baza certificatului constatator nr.89.290/(...) emis de ORC C., se constată că agentul economic a utilizat punctul de lucru și după data expirării contractului de leasing. A. este pus la dispoziția firmei prin contractul de comodat nr.825/(...), În certificatul constatator este prevăzut acest apartament ca sediul secundar pe termen nelimitat.
Agentul economic a înregistrat apartamentul ca sediul secundar la D. C. prin declarația privind sediile secundare nr.64410/(...).
Un număr de 19 contracte de vânzare încheiate de agentul economic cu diverși parteneri în perioada (...) - (...), menționează că_ este încheiat la P. de lucru al firmei SC Q. SRL din str.Becaș nr.11b ap.12.
Titulara contractelor de utilități inclusiv a cheltuielilor comune ale Asociației proprietarilor de la adresa apartamentului pe perioada contractului de leasing este SC Q. SRL.
Nivelul chiriei lunare (ratei de leasing) este peste nivelul amortizării legale și a beneficiului stabilit de părți prin contract. R. legale, prevăd că durata de utilizare a unei construcții utilizată ca centru de afaceri o perioadă de 40-60 ani. Prin contractul de leasing operațional, părțile au stabilit o chirie reprezentând valoarea clădirii recuperate integral în 2 ani - durata contractului de leasing.
Pe baza celor arătat rezultă că nu poate fi contestată utilizarea apartamentului ca sediu secundar al firmei, nivelul chiriei plătite este peste nivelul admis de reglementările în vigoare.
Recalculând nivelul lunar/anual al chiriei considerând perioada minima de 40 ani pentru amortizarea clădirii și valoarea contractului de leasing (preț de achiziție de la furnizor + profit + taxa de administrare rezultă astfel o valoare a cheltuielilor de leasing pe toată perioada contractului de 7.824 euro (326 euro/lună x 24 luni) și o taxă de administrare de 5% la această valoare, adică
391 euro.
Utilizând cursul de schimb luat în calcul pentru facturarea ratelor de leasing, corespunzător sumei de 7824 euro reprezentând cheltuieli recalculate cu ratele de leasing rezultă o cheltuială de 30.882 lei, cheltuială ce poate fi admisă la calculul impozitului pe profit.
În privința autovehiculului VW Touareg arată expertul că agentul economic a utilizat autoturismul pentru transport marfă. La dosarul cauzei au fost depuse foi de parcurs din perioada de utilizare a autovehiculului pentru rutele de transport marfă.
Nivelul chiriei lunare (ratei de leasing) este peste nivelul amortizării legale și a beneficiului stabilit de părți prin contract. R. legale prevăd ca durata de utilizare a unui autoturism să fie 4-6 ani. Prin contractul de leasing operațional, părțile au stabilit o chirie reprezentând valoarea autoturismului recuperată integral în 12 luni (un an) durata contractului de leasing.
Pe baza celor prezentate rezultă că nu poate fi contestată utilizarea autoturismului în scopul afacerii și a realizării de venituri impozabile, nivelul chiriei plătite este peste nivelul admis de reglementările în vigoare.
Recalculând nivelul lunar/anual al chiriei considerând perioada minimă de 4 ani pentru amortizarea autoturismului, rezultă o valoare a cheltuielilor de leasing de 5.947 euro (472 euro/luna x 12 luni) și o taxă de administrare de
5% la această valoare, adică 283 euro.
Folosind cursul de schimb utilizat pentru facturarea ratelor de leasing, corespunzător sumei de 5.947 euro reprezentând cheltuieli recalculate cu ratele de leasing, rezultă o cheltuială de 21.319 lei, cheltuiala ce poate fi admisă la calculul impozitului pe profit.
Față de cheltuielile înregistrate în evidența contabilă a reclamantei în suma totală de 654.154 lei reprezentând ratele de leasing operațional în baza contractelor de leasing operațional nr.1666/(...) și 1821/(...) pentru apartament nr.12 str.Becaș nr.11 și autoturism VW Touareg, se justifică acceptarea sumei de 52.201 lei reprezentând cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare și un beneficiu stabilit de părțile contractante.
Pentru diferența de 601.853 lei cheltuielile sunt în afara cadrului legal prezentat în sensul că sunt peste nivelul chiriei prevăzut de OG 5. aspect ce a condus la diminuarea prețului de vânzare a bunurilor către asociați. Societatea de leasing și-a recuperat integral prețul bunurilor pe durata valabilității contractelor de leasing conducând la vânzarea bunurilor către asociați la prețuri modice. În consecință, suma de 601.853 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit și cheltuieli făcute în favoarea asociaților.
Cu privire la cheltuielile de amenajare și întreținere spațiu închiriat arată expertul că societatea de leasing a transmis dreptul de folosință al bunului achiziționat de la furnizor, pentru a fi pus la dispoziția utilizatorului.
U.ul este obligat să suporte cheltuielile efectuate de societatea de leasing cu asigurarea bunului. Aceste cheltuieli urmând a fi recuperate de la utilizator odată cu încasarea ratei de leasing (chiriei) din luna în care s-a plătit asigurarea.
Bunul care face obiectul închirierii, este pus la dispoziția utilizatorului conform clauzelor din contractul de cumpărare încheiat între societatea de leasing și furnizorul bunului, Contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului, încheiat în formă autentică între vânzător (persoană fizică) și societatea de leasing, consemnează acceptul cumpărătorului privind executarea oricăror lucrări de clădire, curte și drum în vederea finalizării construcției.
Ținând cont de faptul că nu se poate contesta utilizarea apartamentului ca sediu secundar al reclamantei așa cum s-a prezentat anterior, cheltuielile înregistrate în evidența contabilă a societății în anii 2005-2008 ocazionate de finisarea, amenajarea, dotarea, asigurarea și întreținerea apartamentului pe perioada închirierii (valabilității contractului de leasing operațional) și ulterior pe perioada utilizării ca sediu secundar în baza contractului de comodat, cheltuielile în suma totala de 138.249 lei reprezintă cheltuieli aferente veniturilor înregistrate de reclamanta în perioada respectiva si pot fi luate in considerare ca fiind cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.
Referitor la cheltuieli rate leasing operațional imobile închiriate A. arată expertul că societatea și-a înregistrat la O. R. C. C. la locațiile celor 2 hale închiriate, sedii secundare. Certificatul constatator nr. 89.290/(...) emis de ORC C. (Anexa nr. 2) consemnează datele la care au fost înregistrate sediile secundare: după cum urmează: Punct de lucru la adresa: C. A. S. L. nr. 3., jud C., data înființării (...), perioada de valabilitate nespecificata, dovada sediu, Contract 1839/(...); punct de lucru la adresa: C. A. S. L. nr. 3., jud C., data înființării (...), perioada de valabilitate nespecificata, dovada sediu, Contract
1839/(...).
Agentul economic a utilizat punctul de lucru si după data expirării contractului de leasing. R. de leasing plătite de agentul economic in baza contractului de leasing operațional nr. 1839/(...), pe durata închirierii construcției - Hala 2 și teren aferent, sunt cheltuieli făcute in scopul realizării de venituri impozabile în consecința suma de 539.810 lei reprezentând ratele de leasing operațional achitate de agentul economic pentru Hala 2 și teren aferent, loc. A., S. L. nr. 323 B sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Tot astfel arată expertul cu privire la investiții la imobilele din localitatea
A. ca în cadrul perioadei de valabilitate a contractului de leasing operațional au început lucrări asupra clădirii închiriate Hala 1 A., în cadrul proiectului
"Construcție spatii de producție, depozit, birouri, locuințe de serviciu", lucrări nefinalizate (nepreluate în exploatare/nepuse în funcțiune) la data expirării contractului de leasing .
Investițiile în cadrul proiectului menționat au continuat și după data achiziției construcției. Investiția a fost pusa în funcțiune conform Procesului
Verbal de recepție înregistrat în evidenta contabila la (...) - fisa contului 2313 - imobilizări corporale în curs, pentru valoarea de 3.536.241,56 lei.
In perioada derulării lucrărilor de investiții, în contabilitatea agentului economic au fost înregistrate cheltuieli de reparații curente utilizând materiale de construcții, servicii de construcții si transport materiale. Selectarea de către organele de control din totalul acestor cheltuieli a sumei de 119.758 lei ca fiindaferente proiectului "Construcție spații de producție, depozit, birouri, locuințe de serviciu" și în consecința investiții în curs, este nejustificata.
Înregistrarea în evidenta contabila la data efectuării cheltuielilor în contul 2312/23l3 Investiții în curs, a cheltuielilor în suma de 999.091
(182.241 lei+816.850 lei) a fost corecta ținând cont natura economica a acestei operațiuni și anume realizarea proiectului "Construcție spatii de producție, depozit, birouri, locuințe de serviciu".
Nu este justificata anularea înregistrării contabile precedente si trecerea investițiilor în curs la cheltuieli curente la data finalizării contractului de închiriere deoarece proiectul investiția nu a fost finalizată la acea dată. Până la finalizarea/punerea în funcțiune a investiției, cheltuielile ocazionate de realizarea investiției, nu au contribuit la realizarea de venituri impozabile. Chiar și în ipoteza în care nu s-ar fi achiziționat construcția, cheltuielile ocazionate de realizarea investiției până la data expirării contractului de închiriere se clasifică ca și cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
Prin urmare, având în vedere conținutul operațiunilor economice menționate se constată că suma de 999.091 lei înregistrata în conturile de investiții nu poate fi înregistrata ca și cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil, aceasta urmând regimul amortizării prevăzute reglementările legale mai sus prezentate.
Se acceptă ca suma de 119.758 lei reprezentând cheltuieli cu diverse materiale de construcții, servicii de transport materiale și alte prestări servicii executate de terți ca fiind deductibilă la calculul impozitului pe profit al perioadei în care aceste cheltuieli au fost înregistrate.
De asemenea cu privire la cheltuielile pentru diverse achiziții arată expertul că toate bunurile au intrat în proprietatea agentului economic fiind evidențiate în registrele contabile și gestiunea societății.
Agentul economic a înregistrat venituri din comercializarea cu ridicata a suplimentelor alimentare. Funcționarea companiei presupune activități conexe ce contribuie indirect la realizarea obiectului de activitate și implicit costuri privind: asigurarea unor condiții corespunzătoare de munca pentru salariați, activități de promovare a produselor, activități de documentare, studii de specialitate, etc.
Cheltuielile privind achiziția bunurilor mai sus prezentate pot fi considerate cheltuieli făcute în scopul realizării veniturilor impozabile ale agentului economic și în consecința deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile în suma de 54.700 lei din totalul de 56.576 lei.
Cheltuiala care nu îndeplinește condițiile de recunoaștere ca fiind efectuata in scopul realizării veniturilor impozabile suma de 1.876 lei reprezentând achiziția bunului - banda de alergat conform facturii nr.
7000232/(...).
Nu poate fi făcută dovada ca beneficiarii acestei cheltuieli sunt asociații firmei, suma de 1.876 lei nu poate fi considerata ca si cheltuiala efectuata în favoarea asociaților.
Totodată cu privire la cheltuielile pentru achiziții marfă de la persoane fizice arată expertul achiziția a fost consemnata in documente justificative prevăzute de reglementările aplicabile (Borderouri de achiziție cod 14-4-3 si Note de recepție). Susținerea organelor de control ca B. de achiziție se întocmește doar pentru achiziții de pe piața țărănească, este nejustificata. B. de achiziție se întocmește și pentru achiziții de la alte persoane fizice.
Din informațiile publice existente (Wikipedia, enciclopedia liberă) rezulta ca S. (Crocus sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul S., uleiuri aromatice, precum si numeroase alte substanțe cu utilizări în medicină și alimentație. Bulbii și pudra de Ș. se pot achiziționa din piețe și supermarketuri. Rezultă că produsul nu prezintă riscuri sau interdicție de la comercializare.
Conform Tarifului vamal aplicabil, (TARIC) produsul provenit din zona geografica Japonia are codul 0.10, apare la secțiunea II produse ale regnului vegetal, Capitol 09 - CAFEA, CEAI, MIRODENII, grupa 0. și are taxa vamala zero.
Produsul a fost utilizat de agentul economic în concordanta cu obiectul sau de activitate realizând venituri impozabile și nu se justifică să fie făcut responsabil de formalități vamale.
Pe baza celor prezentate, suma de 34.041 lei reprezintă cheltuieli cu marfa achiziționata de agentul economic in scopul realizării de venituri impozabile si in consecința reprezintă cheltuieli deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit.
Sintetizând arată expertul în legătură cu cheltuielile în suma de
3.118.936 lei considerate nedeductibile la calculul impozitului pe profit de către organele de control, rezulta ca: suma de 1.032.571 lei îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscuta din punct de vedere fiscal; suma de
2.086.365 lei, nu îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscuta fiscal, în consecință, agentul economic datorează impozit pe profit corespunzător acestei sume.
Mai arată însă expertul cu privire la cheltuielile de sponsorizare ca prin
D. 7. a D., cu excepția sumei de 250 lei cheltuieli sponsorizare efectuate în
2005, toate aceste cheltuieli înregistrate în evidenta contabila a agentului economic au fost luate în considerare la calculul impozitului pe profit.
In D. 7. a D. este recunoscuta eroarea făcuta de organele de inspecție fiscală la întocmirea R. ce consemnează rezultatele inspecției fiscale și admite cererea agentului economic cu privire la cheltuielile de sponsorizare ce constituie o componenta in calculul impozitului pe profit. D. debitului la sursa impozit pe profit prin D. 7. a D. cu suma de 78.026 lei se datorează reconsiderării calculului de impozit pe profit ținând cont de cheltuielile cu sponsorizarea din evidenta agentului economic și limitele legale ale aceste cheltuieli pentru recunoaștere ca și cheltuieli deductibile.
În privința impozitului pe profit nerecunoscut arată expertul că plata nu a fost luată in considerare de către organele de inspecție fiscala in stabilirea obligației de plata aferenta trim. IV 2004. Cu ocazia soluționării contestației, D. deși menționează ca societatea a plătit 10.223 lei cu OP 391/(...), suma nu este luata in calcul si nu se deduce din obligația de plata stabilita suplimentar de organele de control. T. aceasta plata este recunoscută și admisă la calculul majorărilor de întârziere la plata al impozitului pe profit în sensul că s-au diminuat majorările corespunzător acestei plăti.
Sintetizând arată expertul că recalculand rezultă ca impozitul pe profit suplimentar datorat de agentul economic este de 277.794 lei.
Cu privire la accesorii arată expertul că având în vedere obligațiile suplimentare de plata privind impozitul pe profit in suma de 277.794 lei, agentul economic datorează dobânzi si penalități pe perioada intre data scadentei obligației de plata și data plații efective.
Din calculele prezentate rezulta ca agentul economic pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina sa în suma de 277.794 lei datorează majorări (dobânzi și penalități) în suma de 235.602 lei perioada de la data scadentei fiecărei obligații de plata și până la data de (...) data luata in considerare de organele de control la întocmirea actelor de control.
Pe baza celor de mai sus rezulta ca cererea reclamantei de anulare a accesoriilor privind impozitul pe profit în suma de 289.755 lei este nejustificata pentru suma de 235.602 lei.
În fine în privința dividendelor arată expertul că reclamanta datorează impozit pe dividende în suma de 91.764 lei si majorări aferente in suma de
105.015 lei. Pentru aceste debite cererea reclamantei nu este justificata.
Față de obligația stabilita de organele de control, reclamanta nu datorează suma de17.997 lei cu titlu de impozit pe dividende si 15.952 lei majorări.
Iar în privința TVA arată expertul că se datorează suma de 114.828 lei și suma de 136.692 lei majorări (dobânzi și penalități). Pentru aceste debite cererea reclamantei nu este justificată. Față de obligația stabilită de organele de control, reclamanta nu datorează suma de 150.413 lei cu titlu de tva și
129.776 lei majorări.
Din cele exprimate de specialist se poate constata că din suma contestată de 1.499.450 lei reprezentând impozit pe profit, dividende, tva și accesorii la acestea reclamanta datorează doar suma de 961.695 lei, diferența de 537.755 lei nefiind datorată.
Prin urmare raportat la concluziile expertului susținerile reclamantei sunt în parte întemeiate cu privire la suma de 537.755 lei context în care urmează a se admite pentru acte debite.
Legat de constatările expertului în privința debitelor raportat la leasingul operațional reclamanta susține că trebuie înlăturate. Susținerile reclamantei nu pot fi reținute câtă vreme obiectivele stabilite au constat în formularea de răspunsuri privitoare la existența sau inexistența debitelor respectiv determinarea obligațiilor. Expertul prin lucrare dar și prin răspunsul la obiecțiuni a arătat mecanismul operațiunilor efectuate de reclamanta, determinând debitele în contextul reglementărilor aplicabile referitoare la amortizare, nivelul chiriilor, plăți în folosul operațiunilor taxabile, aspecte la care instanța achiesează.
Ca atare față de cele arătate, în temeiul art.18 din Legea 554/2004
Curtea va admite în parte acțiunea conform dispozitivului.
Totodată reținând incidența în cauză a art.274 alin.3 C.proc.civ. în contextul în care onorariul acordat nu apare ca fiind justificat pentru fiecare termen pentru care au fost emise citații, volumul de muncă se rezumă la preluarea prin acțiune a acelorași argumente aduse prin contestație, la unele termene apărătorul nu a fost prezent, instanța urmează a obliga pârâta la cheltuieli parțiale în sumă de 17.294,3 lei reprezentând onorariu expertiză -
12.-290 lei, onorariu avocat - 5.000 lei; taxă judiciară, timbru judiciar - 4,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. Q. P. SRL, în contradictoriu cu D. G. A F. P. C.
Anulează în parte decizia nr. 73/(...) și a actelor fiscale ce au stat la baza acesteia în privința sumei de 537.755 lei reprezentând debite și accesorii la sursele impozit pe profit, impozit pe dividende și taxa pe valoare adăugată și exonerează reclamanta de plata acestora.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli parțiale în sumă de
17.294,3 lei, reprezentând onorar expertiză și onorar avocat, taxă judiciară.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 5224/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 604/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
