Sentința civilă nr. 366/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 366/2011
Ședința publică din 22 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, cererea formulată de reclamanta SC M. A. SRL, în contradictoriu cu pârâții A. N. DE A. F. - D. DE S. A C., pârât D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În data de (...), s-au înregistrat la dosar o adresă din partea reclamantei la care a anexat copia contestație nr. 20279/(...) și copia contestației nr. (...), soluționată de Judecătoria Cluj-Napoca, prin admiterea ei, iar referitor la cauțiunea de 20% din suma contestată, stabilită de instanță, susține că, în termen de o zi, depășește capacitatea societății privind lichiditățile disponibile ( f. 164 -184).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin cererea formulată la data de 24 mai 2011 reclamanta SC M. A. SRL a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale reprezentate de D. de impunere nr.19/(...) emisă de D. C. și de R. de inspecție fiscală înregistrat la D. C. sub nr.2332/(...), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației declarate de reclamantă împotriva acestor acte și înregistrate sub nr. 20279/18 mai 2011, în temeiul art.7 și art.14 alin.1 din
Legea nr.554/2004. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că în baza controlului fiscal efectuat s-a întocmit de către D. C. R. de inspecție fiscală nr.2332/11.04.201, prin care a fost obligată la plata sumei totale de 1.870.643 lei.
Consideră că organul de control a procedat la aplicarea greșită a legii, stabilind în sarcina reclamantei impozite și taxe suplimentare, precum și majorări de întârziere, care în fapt nu sunt datorate, reclamanta depunând contestație sub nr.20279/(...).
Pârâta a procedat la demararea procedurilor de executare, fapt ce prejudiciază în mod grav activitatea societății.
La data de 8 iunie 2011 reclamanta a formulat o cerere de preschimbare a termenului de judecată, în raport de obiectul prezentului dosar, cerere ce a fost admisă la data de 7 iunie 2011 dispunându-se preschimbarea termenului fixat la 20 sept.2011, cu termenul din 21 iunie 2006.
Pârâta D.C. prin întâmpinare a solicitat stabilirea de către instanță a unei cauțiuni în vederea soluționării cererii de suspendare, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată susținând că în fapt reclamanta nu a dovedit condițiile impuse de prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv caracterul de excepție al măsurii presupunând dovedirea unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat"; și a „iminenței producerii pagubei";. Suspendarea fiind o măsură de excepție, un instrument juridic pus la dispoziția particularilor care se pretind vătămați precum și o garanție împotriva efectelor vătămătoare care ar putea fi irepetabile, numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, ar putea determina admiterea unei astfel de cereri. În speță însă reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ.
La rândul său pârâta A. N. DE A. F. prin întâmpinare (f.101-109) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată.
Instanța în ședința publică din 21 iunie 2011 a pus în discuție incidența în speță atât a prevederilor art.7 și 14 din Legea contenciosului administrativ coroborate însă cu dispozițiile art. 215 alin.2 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii contenciosului administrativ poate fi dispusă de instanța competentă doar cu depunerea unei cauțiuni de până la
20% din cuantumul sumei contestate.
În consecință, din analiza textului sus citat rezultă că în speța dedusă judecății suspendarea actului administrativ fiscal poate fi dispusă numai după fixarea de către instanță a unei cauțiuni și respectiv dovada depunerii acesteia de către reclamantă.
Din analiza textului art.215 alin.2 din OG nr.92/2003 rezultă că stabilirea unei cauțiuni reprezintă pentru instanță o obligație iar nu o facultate, iar în ceea ce privește cuantumul acesteia, observăm că legiuitorul a lăsat la lumina judecătorului posibilitatea unei marje de până la 20% din cuantumul sumei contestate. Astfel, în ce privește libertatea judecătorului de a aprecia asupra cuantumului acestei cauțiuni rezultă că aceasta va fi stabilită, în raport direct cu cuantumul sumei contestate și având în vedere motivele cererii de suspendare.
Având la bază aceste repere instanța a apreciat că pentru soluționarea cererii de suspendare se impune stabilirea unei cauțiuni de 20% din cuantumul sumei contestate.
Deși inițial reclamanta prin reprezentantul său a solicitat achitarea unei cauțiuni în cuantumul uzual de 10%, ulterior a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune suma stabilită cu titlu de cauțiune, de 20% din valoarea contestată. Cu toate acestea prin cererea formulată la data de (...) (f.164) reclamanta arată că este în imposibilitate de a depune o cauțiune în cuantumul de 20% din valoarea contestată, respectiv 373.296 lei, în termen de o zi deoarece aceasta depășește capacitatea sa privind lichiditățile disponibile.
Prin urmare, în raport de faptul că reclamanta nu a fost în măsură să depună cauțiunea stabilită de instanță, cererea sa de suspendare urmează a fi respinsă, fără a mai fi analizate cele două condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ așa cum impun prevederile art.14 din Legea nr.554/2004.
Față de considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.215 alin.2 din OG nr.92/2003, urmează a se respinge cererea de suspendare formulată pentru neplata cauțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC M. A. SRL C. N. în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. -. de S. a C. și D. C.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER I. C. D. V.
Red.CI Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 5483/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 757/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
