Sentința civilă nr. 382/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 382/2011
Ședința 24 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H.
GREFIER A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții N. V., N. M. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - S. G. AL G., pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. C. PENTRU S. D., C. N. D., în nume propriu și ca reprezentant al C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligația de a face emitere titlu de despăgubire.
Se constată că la data de 21 iunie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de reclamanți, prin mandatar.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 17 iunie
2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții N. V., N. M. se solicită ca în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - S. G. AL G., pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. C. PENTRU S. D., în nume propriu și ca reprezentant al C. C. PENTRU S. D., obligarea pârâtului Guvernul României, la emiterea de îndată a titlului de despăgubire privind suma de 41.055 euro acceptată expres ca urmare a raportului de evaluare întocmit sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere aplicabilă conducătorului pârâtului și a penalității de 500 lei/zi de întârziere în favoarea reclamanților de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata titlului de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii se arată că prin sentința civilă nr.511/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) Curtea de A. C. a obligat S. Român prin C. C. pentru stabilirea despăgubirilor - Cancelaria Primului Ministru, la desemnarea unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul situat în C.-N., str.Ion Meșter nr.7, ap.24, înscris în CF 60130 cu nr.top 23568/S/XXIV. totodată, a obligat pârâtul C. C., să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent cu cheltuieli de judecată.
A. că, din 2009 până la data de (...) pârâtul nu a făcut niciun demers în sensul celor stabilite prin sentința sus menționată.
La data de (...) au expediat o notificare având ca obiect desemnarea unui evaluator autorizat pentru stabilirea despăgubirilor și emiterea titlului de despăgubire. Prin adresa nr.RG/6079/(...), pârâtul le-a comunicat, că „. de evaluare întocmit în despăgubire, nr.44730/CC va fi supus aprobării în următoarea ședință a Comisie pentru stabilirea despăgubirilor";. Neprimindniciun altfel de răspuns, reclamanții în cursul lunii ianuarie 2011 au revenit cu o nouă notificare, însă pârâta nu a dat curs nici acesteia din urmă.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii referitoare la emiterea titlului de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă dreptul de creanță al reclamanților, așa cum acesta a fost definit de principiu de Curtea E. a D. O., ca bun, în sensul art.1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O. A. că, acest refuz, din partea pârâtului reprezintă un abuz de drept.
În considerarea art.6 din C. E. a D. O. precum și a art.1 din Protocolul
1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamanți, are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a acestora în cadrul legii.
Invederează faptul că, dreptul la soluționarea în termenul legal al unei cauze, drept statuat în art.6 al Convenției Europene a D. O., trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă, dar și în procedurile administrative. Termenul rezonabil în procedurile civile, nu poate să excludă durata procedurilor administrative.
Precizează că, potrivit dovezii de comunicare a notificării făcute de BEJ boloș Mircea către Primăria C., revendicare imobil naționalizat abuziv, rezultă că începutul demersurilor făcute de reclamanți pentru acest imobil datează din septembrie 2005.
Mai arată că, au trecut 6 ani de când așteaptă să li se restabilească situația anterioară preluării abuzive. Precizează că, daunele materiale pe care le-au încercat în toți aceștia ani sunt mari și s-au mărit și mai mult din cauza tergiversării pârâtului, prin faptul că piața imobiliară a cunoscut o scădere vertiginoasă. Astfel, dacă în anul 2008 valoarea acestui imobil revendicat depășea 100.000 euro, în prezent, respectiv la finele anului 2010, valoarea sa a fost stabilită la mai puțin de jumătate din valoare, respectiv
41.000 euro.
Ulterior, reclamanta și-a extins acțiunea față de pârâții Ministerul
Finanțelor Publice, C. C. pentru S. D. și C. N. D., în nume propriu și ca reprezentant al C. C. pentru stabilirea despăgubirilor.
Prin precizarea de acțiune realizată la aceeași dată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la achitarea sumei de 63.804 lei reprezentând daune interese datorate pentru reparare prejudiciului cauzat prin emiterea cu întârziere a titlului de despăgubire.
În esență, reclamanții relevă faptul că emiterea titlului de despăgubirecu o întârziere de aproximativ 14 luni a determinat o diminuare cu aproximativ
75 % a valorii despăgubirii pe care au solicitat-o și la care erau îndreptățițiîncă de la data formulării cererii de acordare a despăgubirilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 12 mai 2011, pârâta C. C. pentru S. D. solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanți caneîntemeiată.
Pârâta C. N. D. prin întâmpinare formulată la data de 14 iunie 2011, s-a opus admiterii acțiunii.
Ministerul Finanțelor Publice B. prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acțiunii reclamanților pentru lipsa calității procesualepasive.
Guvernul României a invocat excepția lipsei capacității procesuale a
Direcției de contencios și pentru coordonarea S.ui C. C. pentru S. D. precum și faptul că executivul nu poate fi reprezentat în procedură de această entitate.
Totodată, a relevat că cererea de chemare în judecată nu întrunește exigențele prev. de art. 312 C. fiind nulă.
G. a inovat, de asemenea, excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Aceste excepții au primit dezlegare în ședința publică din 17iunie 2011, înainte de a se intra în cercetarea fondului.
În raport de dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 7 din H.G. nr. 405/2007, Curtea a reținut că S. G. al G. asigură reprezentarea executivului în fața instanțelor judecătorești, prin urmare, executivul nu putea fi reprezentat în această procedură de D. de contencios și pentru coordonarea S.ui C. C. pentru S. D.
De asemenea, întemeiat pe dispozițiile art. 41 alin. 1 C., raportat la prev. art. 13 alin. 5 T. VII din Legea nr. 247/2005 și art. 2 lit. j din H.G. nr.
361/2005, Curtea a reținut că D. de contencios și pentru coordonarea S.ui C. C. pentru S. D. nu are capacitate procesuală întrucât nu este o instituție publică cu personalitate juridică, ea reprezentând doar o structură funcțională menită să asigure lucrările C. C. și să îndeplinească atribuțiile conferite în cadrul procedurii administrative prevăzute de T. VII din Legea nr. 247/2005
Excepția nulității a fost respinsă în considerarea împrejurări că cererea introductivă de instanță îndeplinește toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 112 C.
Totodată, Curtea a stabilit că Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, el nefiind titularul obligației în raportul juridic dedus judecății.
Reclamanții nu contestă în litigiul pe care l-au promovat legalitatea unui act administrativ emis de Guvernul României și nici nu reclamă refuzul nejustificat al executivului de a soluționa o cerere cu privire la care reclamanții ar fi fost îndreptățiți.
Sentința civilă nr. 5. a C. de A. C. a fost pronunțată în contradictoriu cu C. C. pentru S. D.
G., în accepțiunea dispozițiilor constituționale, a prev. Legii nr.
90/2001, a Legii nr. 554/2004, a Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 245/2005 nu este parte a unui raport de drept material cu reclamanții și nici nu are obligații corelative decurgând din aceste raporturi.
Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în cauză nici în nume propriu și nici ca reprezentant al S. Român și nu are competențe în aplicarea efectivă a dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Din aceleași considerente, ale inexistenței unor competențe în materia
Procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubiri, Curtea a reținut că nici pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă.
Deliberând asupra fondului juridic litigios, Curtea rețineurmătoarele:
La data de 18 septembrie 2009, reclamanții au chemat în judecată C. C. pentru S. despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia să transmită dosarul având ca obiect cererea de acordarea a despăgubirilor în vederea stabilirii valorii imobilului situat administrativ în C.-N., str. Ion Meșter, nr.
7/24; în aceeași procedură judiciar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cuantum stabilit conform evaluării.
Prin sentința civilă nr. 5. pronunțată de Curtea de A. C., acțiunea a fost admisă, pârâta fiind obligată să desemneze un evaluator pentrustabilirea cuantumului despăgubirilor pretinse de reclamanți pentru imobilul anterior individualizat.
Recursul promovat de C. C. împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 2.059/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 8 decembrie 2010, titlul de despăgubiri a fost emis.
Decizia reprezentând titlu de despăgubire a fost ulterior comunicată reclamanților.
Reclamanții se plâng în prezenta procedură de împrejurare căprin emiterea și comunicarea cu întârziere a titlului de despăgubiri au fost prejudiciați, întrucât condițiile pieței imobiliare s-au schimbat dramatic în acest interval.
Din cronologia evenimentelor, Curtea reține drept relevante următoarele aspecte:
1.Hotărârea prin care autoritatea a fost obligată la emiterea titlului de despăgubire s-a bucurat de virtuțile puterii de lucru judecat la data de 18 mai 2010.
2.De la acest moment, până la data emiterii titlului de despăgubiri s-a scurs un interval de 7 luni.
3.În acest interval s-a realizat și procedura de evaluare prin care s-a stabilit care poate fi valoarea estimată a fi utilizată pentru stabilirea și plata despăgubirilor pretinse de reclamanți pentru imobilul situat administrativ în C.-N., str. Ion Meșter, nr. 7/24, care a fost preluat de S. Român în mod abuziv.
4.Valoarea de piață estimată pentru imobil la data evaluării, aceea de
26 august 2010, a fost stabilită pentru suma de 174.320 lei.
Orice nemulțumire legală de modul în care s-a ajuns ladeterminarea acestei valori putea fi dedusă spre cenzură într-un contencios administrativ privind legalitatea emiterii titlului de despăgubiri.
Orice plângere referitoare la pierderea unei șanse reale de abeneficia de o evaluare în condițiile unui trend imobiliar favorabilreclamanților putea fi făcută doar pe calea unei contestații împotrivamodului în care procedura de emitere a titlului de despăgubiri a fost până la urmă finalizată.
În demersul lor, reclamanții reproșează lentoarea procedurii administrative și împrejurarea că evaluarea realizată cu o întârziere nejustificată le-a cauzat o diminuare cu peste 75 % a valorii despăgubirilor întrucât valoarea reală a imobilului ar fi fost alta dacă autoritatea acționa cu promptitudine și ar fi procedat de îndată la emiterea titlului.
Ei susțin că își întemeiază calculul despăgubirilor pe devalorizarea valorilor tranzacționate în piața imobiliară în cursul anului 2010 față de anul 2009.
Curtea reține că , în calculul acestor despăgubiri nu pot fi avute în vedere valorile imobiliare notariale la care se raportează reclamanții și care erau valabile pentru tranzacțiile care s-au realizat la nivelul anului 2009.
Două sunt rațiunile pentru care o eventuală cerere de despăgubiri nu s-ar putea raporta la aceste valori. Pe de o parte,hotărârea prin care autoritatea a fost obligată la emiterea titlului de despăgubiri a intrat în putere de lucru judecat ulterior acestui moment, respectiv la 10 mai 2010. Pe de altă parte, evaluarea imobilului s-a realizat în procedura administrativă în cursul lunii august 2010 și a stat la baza emiterii titlului de despăgubiri.
Ca atare, orice plângere cu privire la cuantumul despăgubirilor rezultând din devalorizarea pieței imobiliare trebuia și putea fi, eventual, cercetată într-o contestație având ca obiect legalitatea emiterii titlului de despăgubire.
Reclamanții puteau solicita ca valoarea despăgubirilor să aibă în vedere și prejudiciul rezultat din pierderea unei șanse de a beneficia de o evaluare prin raportare la valorile tranzacționate pe piața imobiliară în anul
2009 ca urmare a lentorii procedurii administrative.
Chiar dacă nu s-ar admite această teză, reclamanții nu au dovedit prin înscrisurile depuse în probațiune că prin lentoarea procedurii administrative le-a fost cauzată o diminuare a valoriidespăgubirilor.
Valorile imobiliare minimale notariale pentru anul 2009 atașatela fila 40 din dosarul cauzei nu sunt relevante întrucât nu există datesuficiente care să poată conduce instanța la concluzia certă că imobilul în litigiu se încadrează în categoria celor cu confort sporit.
Fluctuațiile realizate de piața imobiliară după momentul evaluării și emiterii titlului, nu mai au relevanță întrucât procedura de emitere a titlului de despăgubiri se poate raporta numai la valorile practicate în piața imobiliară până la data finalizării procedurii de emitere a titlului de despăgubiri.
După această etapă, orice ajustarea a despăgubirilor poate avea în vedere numai indicele de inflație, iar pentru anul 2010 raportarea la alte valori decât cele avute în vedere de către expertul evaluator nu este admisibilă decât dacă însăși raportul de evaluare ar fi contestat odată cu plângerea împotriva titlului de despăgubire.
Având în vedere considerentele anterior expuse, întemeiat pe dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004 Curtea va respinge acțiunea .
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanții N. V., N. M., cu domiciliul ales în C.-N., Cl. Dorobanților, nr. 14-16, sc. A, etj. IV, apt. 7, jud. C., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - S. G. AL G., cu sediul în B., P-ța V., nr. 1, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5, C. C. PENTRU S. D., cu sediul în B., Cl. F., nr. 202, sector 1 și C. N. D., în nume propriu și ca reprezentant al C. C. PENTRU S. D.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER, S. AL H. A. B.
În concediu de odihnă S emnează Prim-Grefier M .LENA T.
Red.S.Al.H. Dact.H.C./8 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 3068/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 107/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
