Sentința civilă nr. 398/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 398/2011
Ședința { F. publică} de la 05 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V. E., în contradictoriu cu pârâții
GUVERNUL ROMÂNIEI S. G. AL G., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. C., C. C. PENTRU S. D., D. C. N., având ca obiect obligația de a face emitere titlu de despăgubire.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 1 martie
2011 reclamanții V. E., V. R., V. C. - V., V. L. - P. a chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI S. C. C. PENTRU S. D. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la emiterea de îndată a titlului de despăgubire privind suma de 294.192,87 Ron, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim pe economie/zi de întârziere aplicabilă conducătorului pârâtului și penalități de 500 lei/zi de întârziere în favoarea reclamanților, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata titlului de despăgubire, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior prin mai multe precizări de acțiune succesive reclamanții și-au modificat acțiunea inițială iar prin ultima precizare de acțiune înregistrată la data de 21 iunie 2011 acțiunea a fost continuată doar de către reclamanta V. E. care a solicitat instanței să constate că petitul din acțiunea introductivă a rămas fără obiect și, totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata de daune interese sub forma penalităților de întârziere de 200 lei pe zi în favoarea reclamantei, prejudiciul cauzat fiind datorat de tergiversarea abuzivă și nejustificată în eliberarea deciziei de despăgubire pe perioada (...) - (...) în valoare de 67.000 lei și pe perioada (...) - (...) (data introducerii acțiunii) în valoare de 75.000 lei și pe viitor până la plata efectivă a titlului de despăgubire.
Așa cum rezultă din motivarea cererii prejudiciul este datorat de pârâți în solidar și este justificat de scăderea notorie a valorii bunurilor imobile în perioada 2007-2011 mai ales în piața imobiliară din C.-N., lipsei fondurilor bănești necesare și vitale cumpărării de medicamente, esențiale supraviețuirii unor boli incurabile atât la soțul reclamantei, care a și decedat din cauza lor, cât și agravarea situației sanitare a reclamantei. De asemenea, reclamanta mai arată că prejudiciul este justificat de nevoia de a împrumuta bani cu dobânzi cămătărești pentru a-și asigura cele necesare traiului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 mai 2011, pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI (f. 79-82) a arătat că La cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și întregită, formulată de V. E. ș.a. prin care se solicităobligarea pârâtului la emiterea de îndată a titlului de despăgubire privind suma de 294.192,87 lei, sub sancțiunea amenzii și a penalităților pe zi de întârziere.
În fapt, reclamanții solicită prin intermediul instanței urgentarea procedurii administrative în fața C. C. pentru S. D. pentru satisfacerea pretențiilor acestora în aplicarea dispozițiilor L. nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin precizarea/întregirea de acțiune s-a solicitat introducerea în cauză și a G. R. reprezentat de S. G. al G., a M. F. P., a C. C. pentru stabilirea D. și a doamnei C. N. D..
În susținerea apărărilor invocă:
1. Exceptia nulitătii actiunii:
Cererea de chemare în judecată reprezintă actul procedural prin care reclamantul sesizează instanța de judecată cu o pretenție proprie, în scopul restabilirii dreptului sau interesului legitim ce i-a fost încălcat sau contestat.
Prin dispozițiile art.112 Cod proc. civ. sunt stabilite mențiunile pe care trebuie să le cuprindă orice cerere de chemare în judecată și anume: numele, domiciliul sau reședința părților; calitatea juridică în care părțile stau în judecată. atunci când nu participă în nume propriu: obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului; arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; semnătura reclamantului.
Nerespectarea acestor cerințe atrage consecințe diferite în funcție de natura și importanța mențiunilor respective. A., art.133 Cod proc. civ. declară ca fiind elemente esențiale ale cererii de chemare în judecată numele părților, obiectul cererii sau semnătura, lipsa acestora fiind sancționată cu nulitatea actului, numai pentru lipsa de semnătură fiind prevăzută posibilitatea acoperirii. De altfel, nici nu poate fi concepută soluționarea unei cereri de către instanța judecătorească în lipsa acestor mențiuni.
T. pentru o soluționare corespunzătoare a cauzei este necesar ca obiectul cererii de chemare în judecată să îndeplinească anumite cerințe: să fie licit, să fie posibil și să fie determinat, identificat cu exactitate. De asemenea, reclamantul trebuie să arate în cerere împrejurările de fapt care l-au determinat să ceară concursul justiției, deci să arate concret în ce mod dreptul său subiectiva fost încălcat sau nesocotit de către pârât.
Motivarea în fapt a cererii trebuie să fie însoțită și de motivarea în drept, reclamantul având obligația de a indica și cauza cererii sale, temeiul juridic al acesteia, actul sau fapta juridică care constituie fundamentul direct și imediat al dreptului reclamat.
Prin aceste elemente, reclamantul justifică îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci calitatea procesuală activă și pasivă. Dreptul pretins de reclamant trebuie să-și poată obține recunoașterea sau realizarea în contradictoriu cu persoana chemată în judecată sau pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport de dreptul reclamantului (a da, a face sau a nu face).
În speță, din motivarea cererii introductive și a cererii precizatoare nu reiese pretenția concretă și, evident, nici motivarea în fapt și în drept, exprimate de reclamanți față de Guvernul României.
Consideră astfel că la formularea cererii reclamanții nu au respectat condițiile de fond, sub aspectul elementelor acțiunii civile, neprecizând în mod corespunzător obiectul cererii de chemare în judecată și cauza juridică aacesteia și neindicând în mod corespunzător motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile acesteia fată de Guvernul României.
Solicită instanței să admită excepția invocată și, în temeiul art.133 alin.1
Cod proc.civ, să dis pună anularea acțiunii, sub aspectul celor mai sus arătate.
II. Exceptia lipsei calității procesuale pasive a G.:
Instanța de judecată, fiind interesată în pronunțarea unei soluții legale și temeinice, are obligația să verifice calitatea procesuală a fiecărei părți, în privința pârâtului trebuind să constate că este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății pentru a putea impune, în sarcina acestuia, o anumită conduită în urma soluționării cauzei cu care a fost învestită. A., rezultă că dreptul pretins de reclamant trebuie să-și poată obține recunoașterea sau realizarea în contradictoriu cu persoana chemată in judecată sau pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport de dreptul reclamantului (a da, a face sau a nu face). Reclamantul va trebui să justifice, prin cererea de chemare în judecată, atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, deci îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva acestuia.
Or, în speță, din acțiunea introductivă, precizată și intregită, nu reiese că există, în sarcina G., vreo obligație rezultată dintr-un raport de drept material cu reclamanții, care să permită angajarea răspunderii G..
În susținerea celor de mai sus învederăm instanței că, potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale L. nr.90/200 1 privind organizarea și funcționarea G. R. și a ministerelor, cu modificările și completări le ulterioare, G. este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de P. și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. În lumina acestor dispoziții, G. este un organ colegial, fără personalitate juridică - format din miniștri și condus de primul-ministru - și a cărui activitate se materializează în adoptarea de hotărâri și ordonanțe, participând în aceste condiții la raporturi juridice supuse regimului special de drept public, administrativ.
Acest organ colegial poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitate a actelor administrative pe care le adoptă; acordând acestui organ al administrației dreptul de a adopta acte administrative, legea îi acordă și capacitatea/calitatea de a sta în judecată atunci când instanțele judecătorești exercită controlul legalității actelor sale, în condițiile L. nr.55412004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
După cum se poate observa, raportat și la temeiul de drept al acțiunii indicat de reclamanți potrivit principiului disponibilității, aceștia nu contestă un act administrativ emis de Guvernul României (hotărâre sau ordonanță) pretins vătămător și nici nu reclamă un refuz nejustificat de a răspunde din partea acestei autorități, astfel că nu poate fi reținută răspunderea G. în sensul celor pretinse de reclamanți. T., nu suntem nici în prezenta neexecutării unei hotărâri judecătorești opozabile G. R., pentru a fi incidente față de această autoritate dispozițiile art.24 din legea nr.554/2004, invocate ca temei al cererii introductive.
Reclamanții arată că prin sentința civilă nr. 635/(...) a Curții de A. C. a fost obligat pârâtul să emită titlu de despăgubire pentru suma de 294.670 lei. Deși nu ne-au fost comunicate și înscrisurile pe care reclamanții le invocă în susținerea prezentei cereri, din informațiile regăsite pe portalul instanței reiese că această sentință a fost pronunțată in contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. C. pentru S. D.. A. este evident că hotărârea pronunțată de Curtea de A . C. - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.(...) este susceptibilă de punere în executare și produce efecte juridice doar (ață de părțile din dosar iar nu și în cazul unor terți - instituții/autorități publice față de care reclamanții, prin prezenta cerere, ridică pretenții.
Prin formularea acțiunii introductive. precizată, nu se poate stabili deci existenta unui raport juridic care să poată atrage răspunderea G. in urma soluționării prezentei cauze. G., în accepțiunea dispozițiilor constituționale și legale anterior menționate, nefiind parte a vreunui raport de drept material cu reclamanții nu are nici obligații corelative decurgând din aceste raporturi și, în consecință, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin cererea precizatoare, reclamanții au solicitat introducerea în cauză
și a M. F. P. și a C. C. pentru S. D..
Din interpretarea dispozițiilor constituționale și a celor prevăzute de L. nr.90/200 L cu modificările și completările ulterioare, precum și a celorlalte dispoziții menționate, reiese că Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză nici în nume propriu si nici ca reprezentant al S. român (potrivit art.2S al Decretului nr.31/19S4 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, "S. este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. EI participă în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop") sau al altui organ de specialitate al administrației publice centrale (în speță, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sau C. C. pentru S. D.).
Pe de altă parte, arătăm că G. nu are competențe în aplicarea efectivă a dispozițiilor L. nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare sau a altor dispoziții legale speciale de reparație, acestea revenind în sarcina exclusivă a autorităților/instituțiilor administrației publice centrale sau locale de specialitate, în contradictoriu cu care reclamanții pot obține recunoașterea drepturilor, instituții/autorități chemate, de altfel, în judecată, prin acțiunea introductivă. Procedura administrativă a soluționării cererilor privind acordarea despăgubirilor este reglementată de T. VII al L. nr.245/2005, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de normele metodologice de punere în aplicare a acestor dispoziții, atât în ceea ce privește etapele ce trebuie urmate cât și autoritățile competente.
Față de cele arătate, apreciază ca nejustificată introducerea în cauză a G. R., astfel încât vă solicităm să dispuneți admiterea excepției și, în consecință, respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinare pârâta C. C. pentru S. D. a solicitat respingerea acțiunii
(f. 75-77).
A arătat că a pus în aplicare sentința civilă nr. 6. rămasă irevocabilă la data de (...) prin emiterea deciziei nr. 8109 din (...) decizie ce a fost comunicată reclamanților. A. poziție a fost evidențiată și în întâmpinarea depusă ulterior urmare a depunerii cereii precizatoare (f. 164-165).
La rândul său, pârâta C. N. D. chemată în judecată în nume propriu în calitate de conducător al autorității publice obligate în titlul executoriu a solicitat pe calea întâmpinării respingerea acțiunii (f. 84-87).
A invocat pe cale de întâmpinare lipsa calității procesuale pasive iar pe fond a susținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată evidențiind aceleași justificări și aceeași poziție procesuală cu aceea a pârâtei C. C. pentru S. D..
În fine, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice după ce a formulat cereri de comunicare a actelor procedurale a susținut cererea de suspendare a judecării cauzei fundamentată pe dispozițiile art. 1551 C.pr.civ.
Analizând cererea așa cum a fost precizată, Curtea reține următoarele:
Raportat la poziția procesuală exprimată de reclamantă în ultima precizare trecută în revistă în precedent reține că a rămas sesizată și deci învestită doar cu privire la cererea patrimonială vizând obligarea pârâților în solidar să plătească despăgubiri pentru întârzierea executării și realizării dreptului pretins de reclamantă, cererea din petitul nr. 1 din acțiunea introductivă nemaisusținându-se pe motivul că a rămas fără obiect.
Curtea reține că în executarea sentinței civile nr. 635/(...) pronunțată de
Curtea de A. C. în dos. nr. (...) rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.
2625/(...) pronunțată de Î.-S. a fost emisă de către pârâta C. C. pentru S. D. decizia nr. 8109 din 18 mai 2010 (f. 12-13) prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei V. E. și a soțului acesteia V. A., în prezent decedat, pentru suma totală de 294.192,87 RON, suma acordată reprezentând valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat sub nr. 3264/CC din care s-au dedus despăgubirile în cuantum de
540 ROL încasate în anul 1964, precum și cele în cuantum de 423 ROL, încasate în anul 1965, actualizate cu coeficientul de actualizare (f 12-13).
Această decizie nu a fost contestată de către cei în drept.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 55675/RJ din 30 septembrie
2010 reclamanții din acțiunea inițială au solicitat pârâtei C. C. pentru S. D. să revoce D. nr. 8109/18 mai 2010 și să emită o nouă decizie pe numele tuturor petiționarilor ținând seama de noua situație intervenită după decesul soțului reclamantei V. E. respectiv tatăl celorlalți reclamanți și de cotele de proprietate dobândite de aceștia ca urmare a dezbaterii succesorale finalizate cu certificatul de moștenitor nr. 75/(...) eliberat de BNP „. din C.-N. (f. 11).
Pe parcursul litigiului respectiv la circa 8 luni de la înregistrarea cererii prin D. nr. 9671 din 26 mai 2010 fost modificată decizia nr. 8109/(...) în sensul modificării art. 1 din acest act luându-se în considerare calitatea de succesori ai reclamanților conform certificatului de moștenitor după defunctul V. A. (f. 199).
Aceasta a fost și rațiunea pentru care reclamanții din acțiunea inițială nu au mai susținut cererea de aplicare a amenzii civile față de pârâta C. N. D. chemată în judecată în nume propriu în calitate de conducător al autorității publice obligate în titlul executoriu.
Din această perspectivă, Curtea reține că în ceea ce privește cererea de despăgubiri, raportat la punerea în executare a titlului executoriu sunt de făcut următoarele observații:
1. În ceea ce privește fundamentarea în drept a cererii de despăgubiri fără să fie precizat vreun temei legal, Curtea a reținut a fi aplicabile dispozițiile art. 25 rap la art. 24 alin. 2 din L. nr. 554/2004.
A. conform art. 24 alin. 2 din L. nr. 554/2004 în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere iar conform art. 25 alin. 1 din aceeași lege sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. H. se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
A. fiind, Curtea are în vedere că asupra cererii de despăgubire se poate pronunța atât față de autoritatea administrativ debitoare a obligației afirmată ca fiind neexecutată cât și față de conducătorul acesteia.
Într-o atare ipoteză persoana de drept public obligată prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu poate fi ținută la despăgubiri pentru întârzierea executării ulterior rămânându-i acestuia să se îndrepte împotriva persoanelor vinovate conform regulilor din materia acțiunii în regres.
Din această perspectivă, Curtea reține că subiecte ale raportului juridic procesual pot fi creditorul obligației, persoana pretins vătămată prin întârzierea executării titlului, debitorul obligației, autoritatea publică obligată prin titlu, și conducătorul acesteia.
A. fiind, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. N. D. chemată în judecată în nume propriu în calitate de conducător al autorității publice obligate în titlul executoriu nu este întemeiată și conform art. 137 alin.
1 C.pr.civ. se va respinge.
Tot astfel, Curtea va reține că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are și nici nu poate avea calitate procesuală pasivă raportat la dispozițiile legale precitate sens în care conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ. se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și se va respinge acțiunea reclamantei față de acest pârât.
Cât privește apărările formulate de Guvernul României, Curtea reține că din întreg demersul inițial și ulterior nu s-a întrevăzut voința reclamanților și apoi a reclamantei V. E. de a chema în judecată personal și în nume propriu Guvernul României, acesta fiind trecut în acțiunea inițială ca antet la pârâtei C. C. pentru S. D..
A. fiind, Guvernul României nu are nicio calitate pertinent justificată de reclamantă în cauza de față încât acțiunea nu se va soluționa în contradictoriu cu acesta.
Pe fond, Curtea reține că reclamanta a plecat de la premisa neexecutării corecte integrale și eficace a titlului executoriu reprezentat de sentința civile nr. 635/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr. (...) rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2625/(...) pronunțată de Î.-S.
Curtea reține că pârâta C. C. pentru S. D. a pus în executare sentința, integral și eficace, și în limitele soluției stabilite în titlul executoriu.
Împrejurarea că pe anterior și pe parcursul litigiului nu a fost adusă la cunoștința instanței ori mai apoi pârâtei împrejurarea că titularul notificării în persoana lui V. A. a decedat nu poate fi imputat pârâtelor.
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor emis sub nr. 75 din 7 iulie
2003 de către BNP asociați „. din C.-N. (f. 16) V. A. , a decedat la data de 30 martie 2003 certificatul de moștenitor fiind eliberat la data de 7 iulie 2003 cu mult timp înainte să se finalizeze procedura administrativă de soluționare a notificării și să se finalizeze litigiul urmare căruia s-a emis decizia nr. 8109 din
18 mai 2010.
Din această perspectivă între executarea sentinței și neîncunoștiințarea pârâtei despre această împrejurarea nu există nici un raport de cauzalitate.
Altfel spus, ipoteza textului art. 24 alin. 2 din legea nr. 554/2004 nu este prezentă în speță, încât cererea de acordare a despăgubirilor fundamentată în drept pe dispozițiile art. 25 alin. 1 din aceeași lege nu este întemeiată.
2. Dintr-o altă perspectivă, dacă am pleca de la absența răspunsului la cererea de rectificare a deciziei înregistrată la data de 30 septembrie 2010 și s- ar fundamenta acțiunea pe dispozițiile art. 18 alin. 3 din legea nr. 554/2004, niciodată însă susținute explicit de reclamantă, acțiunea în despăgubiri s-ar privi la fel neîntemeiată.
Despăgubirile solicitate în perioada anterioară împliniri termenului de 30 de zile de la data înregistrării cererii de modificare nu pot fi admisibile deoarece nu există o premisă juridică a acordării lor.
Și este așa, deoarece, prin premisă, reclamanta putea ataca doar refuzul de soluționare a cererii de modificare a deciziei inițiale deci de recunoaștere a dreptului de a fi incluși în decizie și moștenitorii defunctului V. A..
Dar despre acest fapt, în lipsă de alte probe pertinente, pârâta a fost înștiințată abia la data de 30 septembrie 2010.
Cu toate că a trecut aproximativ 8 luni de la data înregistrării cererii și cu toate că reclamanta a stăruit în soluționarea cererii în acest interval nu se poate reține o culpă lata autorității publice având în vedere situația obiectivă în care aceasta și-a desfășurat activitatea, având pe rol în ședințele C. numeroase dosare și pe de altă parte culpa reclamantei care nu a informat-o pe pârâtă.
Nu în ultimul rând nu s-a dovedit în cauză, chiar dacă s-ar putea reține o conduită ilicită a autorității publice pârâte, care este raportul de cauzalitate între depășirea termenului de 30 de zile de soluționare a cererii de modificare și pretinsul prejudiciu evocat de reclamantă.
Drepturile personale ale reclamantei nu au fost afectate de modificarea deciziei și nici aceasta nu a dovedit în ce manieră ar fi fost asanată starea de nevoie descrisă de martorul audiat în cauză (f. 206-207) dacă pârâta ar fi pășit la soluționarea cererii în termenul legal.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 24 și 25 rap. la art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 3 din legea nr. 554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
1. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. C. și ca o consecință:
Respinge cererea de contencios administrativ formulată de reclamanta V. E. așa cum a fost precizată la data de (...).
2. Respinge ca neîntemeiată cererea de contencios administrativ așa cum a fost precizată de reclamanta V. E. la data de (...) în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D., D. C. N., în calitate de conducător al acestei autorități publice.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 iulie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
7 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 815/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1223/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
