Sentința civilă nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 52/2011

Ședința publică de la 28 I. 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N.

GREFIER A. B.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. M. împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 1. - hotărârea nr.

27048/(...) emisă de C. C.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat

C. L. I. în substituirea avocatului titular Codrean Dan C. pentru reclamantă și martorii B. A. și B. I., lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezentul termen de judecată a fost acordat în vederea administrării probei testimoniale.

Curtea procedează la audierea martorilor B. A., identificat prin B. seria BD nr. 0., CNP 1. și B. I., identificat prin CI seria KX nr.6., CNP 1., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la filele 44 și 45 din dosar.

Reprezentantul reclamantei arată că nu are alte cereri de formulat.

Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea hotărârii nr. 27048 din (...) emisă de pârâtă, obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 iulie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. aprobată prin L. nr.1. cu modificările ulterioare, începând cu luna martie 2010.

Solicită de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative depuse la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

{ F. | }C U R T E A :

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 15 noiembrie 2010, reclamanta T. M. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 27.048 din data de (...) emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 16 iulie 1943 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O. nr. 1. și L. nr. 1., deoarece familia sa s-a refugiat din motive etnice, imediat după cedarea Ardealului de N., ca urmare a D. de la V. din localitatea V. în localitatea N. din Ungaria.

În motivarea contestației reclamanta a mai arătat că persecuția etnică la care a fost supusă familia sa, a condus la părăsirea casei părintești în cursul lunii decembrie a anului 1942, familia sa refugiindu-se în Nyiriad, localitate aflată sub administrația autorităților maghiare, iar în timpul refugiului s-a născut reclamanta la data de 16 iulie 1943, astfel că este îndreptățită la recunoașterea statului de refugiat, iar respingerea cererii sale de către pârâtă nu are nici un suport juridic.

În argumentarea poziției sale, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., O. nr. 1., L. nr. 554/2004 Hotărârea de modificare a normelor metodologice de aplicare a O. nr. 1. și art. 112 C.pr.civ.

Pârâta C. J. DE P. C., deși legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar prin care să își exprime poziția procesuală.

Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. 81.086, reclamanta T. M. a solicitat pârâtei C. J. de P. C. recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de L. nr. 1., depunând în probațiune acte de stare civilă, precum și declarațiile martorilor B. A. și B. I., autentificate la notarul public.

Prin hotărârea nr. 27.048 din data de (...), pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din L. nr. 1.. (f.5)

Analizând dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., Curtea constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit

Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din L. nr. 1. și copiii minori ai persoanelor refugiate - în înțelesul legii - născute în refugiu, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori. Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.

Conform art. 100 C.fam. copilul minor locuiește la părinții săi.

Totodată, în titlul O. nr. 1., așa cum a fost modificat prin L. nr. 1., se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la (...) până la (...) din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către S. R. În același context, trebuie privit și termenul de „. instaurate"; întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea S. R.

Utilizarea termenilor „persoană, cetățean român";, în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul S. Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrateîn continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din O. nr. 1..

Sub acest aspect mențiunea făcută de către pârâtă că reclamanta s-a refugiat în Ungaria este nefondată.

De asemenea, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O. nr. 1. se poate realiza în condițiile definite de art. 6 ind. 1 al aceluiași act normativ, respectiv cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Rezultă din cuprinsul adresei nr. C/3553 din (...) a Direcției Județene C. al Arhivelor Naționale că nu deține documentele referitoare la calitatea de refugiat a reclamantei și a familiei acesteia.

Fiind dovedită imposibilitatea probațiunii prin înscrisuri cu caracter oficial, dând eficiență principiului rolului activ al instanței, Curtea în temeiul art. 129 alin. 4-6 C.pr.civ., prin încheierea din data de 17 decembrie 2010 a dispus audierea martorilor ale căror declarații autentificate au fost depuse la dosar de către reclamantă, pentru a se lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu.

În temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ., sub prestare de jurământ, Curtea, la termenul de azi, a procedat la audierea B. A. și B. I. (f.46,47), care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantei în localitatea N. din Ungaria, precum și împrejurarea că reîntoarcerea din refugiu a avut loc în primăvara anului

1945.

Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarația martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei și relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.

Mai mult, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin, partial, de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 1., fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei, iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 a I.C.C.J.). Astfel, martorul B. A. a obținut hotărârea nr.

22.035 din data de (...) prin care i s-a recunoscut statut de refugiat si drepturile corelative.

Drept urmare, în temeiul art. 18 din L. nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 27.048 din (...) emisă de pârâtă și va obliga pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 iulie

1942 (data nașterii reclamantei) - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. nr. 1. aprobată prin L. nr. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2010.

Pentru a pronunta această soluție, instanta are în vedere faptul că potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor O. nr. 1., asa cum au fost modificate prin H. nr. 2., ,,in cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora";, iar în cazul concret dedus judecății cererea a fost introdusa la data de 17 februarie 2010.

Pentru identitate de rațiune, același termen trebuie respectat si în situația în care drepturile sunt dobândite în urma admiterii plângerii decătre instanța judecătorească legal investita si anulării cererii Casei

Județene de P. care refuză inițial acordarea drepturilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. M., cu domiciliul procesual ales în C.-N., str. Cometei, nr. 8, apt. 3, jud. C., împotriva pârâtei C. J. DE P. C., cu sediul în C.-N., str. G. C., nr. 2, jud. C. și în consecință:

Dispune anularea hotărârii nr. 27.048 din (...) emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 iulie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. nr. 1. aprobată prin L. nr. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2010.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G.-A. N. A. B.

Red.G.A.N. dact.L.L.C./4 ex./(...).

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal