Sentința civilă nr. 449/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 449/2011
Ședința publică din data de 14 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. R. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., având ca obiect - refuz acordare drepturi conform L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), pârâta a depus la dosarul cauzei declarația autentificată a martorului O. L. V., depusă de reclamantul
D. R. la dosarul prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiar al L. nr.
1., în două exemplare.
Se constată că pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr. (...) reclamantul D. R. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M. a solicitat instanței anularea hotărârii nr.919 emisă la (...) de pârâta.
În motivare se susține că declarațiile martorilor date în fața notarului sunt elocvente în sensul refugierii familiei în perioada (...)-(...) din motive etnice. În aceea perioadă ungurii au izgonit persoanele din sat iar cele ce rămâneau în case le dădeau foc. Văzând ce se întâmplă familia s-a refugiat la M. B. și s-a reîntors când ungurii s-au retras din acea zonă, iar aceste aspecte sunt dovedite.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației în considerarea că în mod corect s-a apreciat de comisie că declarațiile martorilor nu sunt concludente. Din cuprinsul acestora nu rezultă împrejurările în care reclamantul s-a refugiat la câteva zile de la naștere și nici că martorii au fost refugiați în aceeași localitate cu reclamantul.
Analizând susținerile părților în raport cu probele administrate cu normele juridice incidente Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr.919 emisă la (...) de C. pentru aplicarea L. 189/2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D. R. reținându-se că situația solicitată nu este dovedită.
Potrivit prev. art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin L. nr. 1., beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile actului normativ evocat, persoana în cauză trebuie să facă dovada refugierii
(proprii sau a părinților în cazul copiilor) materializate în părăsirea domiciliului și a faptului că această părăsire este rezultatul persecuției etnice în perioada arătată.
Cu alte cuvinte, dovada persecuției, ca urmare a părăsirii domiciliului, este o condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1., dovadă ce poate fi făcută, în contextul normelor metodologice, prin acte oficiale și respectiv prin declarații de martori.
În speță declarațiile martorilor nu pot fi reținute în sensul normelor menționate. Astfel prin declarațiile autentice de la f.21-22 dosar martorii arată că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din comuna B. în M.
B. iar aceștia se cunosc pentru că au fost refugiați în aceea perioadă.
Audiată în instanță pentru lămurirea aspectelor legate de refugiu martora V. V. a arătat că, în perioada războiului, nu-și amintește exact când, s-a refugiat din fața trupelor de ocupație din localitatea de domiciliu spre pădure și apoi la M. B. S-a întâlnit în pădure cu familia reclamantului fără ca apoi să se mai regăsească și în loc. M. B.
Martorul Motioc I. relevă că întâlnirea cu familia reclamantului, în perioada refugiului, a avut loc tot în pădure, în 1945 regăsind-o în B.. Din declarații se observă că nici unul dintre martori nu poate să indice o perioadă exactă a refugiului în care s-au întâlnit cu familia reclamantului, întâlnirea din pădure nefiind încadrată temporal.
Pe de altă parte, martorii au declarat în mod expres că nu s-au întâlnit cu fam. D. în loc. M. B. astfel încât susținerile reclamantului apar ca nedovedite iar ipoteza normei prevăzute de art.1 din L. 1. neîntrunită.
Nici declarația autentică a numitului O. - L. V. nu este mai edificatoare deoarece acesta afirmă că are cunoștință despre refugiul familiei reclamantului deoarece a fost și el refugiat, fără însă nici o altă dezvoltare a afirmației și fără a localiza locul, intervalul de timp etc. în care s-a întâlnit cu aceasta.
Așa fiind față de cele arătate întemeiat pe art.1 din L. 1. raportat la art.1169 C., art.18 din L. 554/2004 Curtea va respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. R., domiciliat în loc. C. M. nr. 125/a împotriva pârâtei C. J. DE P. M., cu sediul în loc. B. - M., str. H. nr. 1A, jud. M., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. H. D. C.
Thred./M.H./ 4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4989/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4121/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
