Decizia civilă nr. 3039/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3039/2011
Ședința data de 07 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 55 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. P. A. ȘI D. R. M. și M. A. ȘI D. R., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul-pârât M. A. și D. R. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, în cuprinsul căreia se face referire la D. nr. 20/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U., prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de către P. G. privind interpretarea dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c) și d) din L. nr. 1..
Se constată că la data de (...) intimata-pârâtă D. pentru A. și D. R. M. a depus întâmpinare, prin fax, într-un singur exemplar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin sentința civilă nr. 57 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea promovată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâții D. P. A. și D. R. M. și M. A., P. si D. R. P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. „c"; și „d"; din L. nr. 1. modificată, privind Statutul funcționarilor publici, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil decalculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o încălcare a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008. Potrivit deciziei de mai sus, instanțele judecătorești nu au competență de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării vreunui drept prevăzut de lege, care în prezent nu este posibil de executare efectiv. În prezent nu este posibilă cuantificarea suplimentelor cerute de reclamanți, aceste atribuții exced competențelor instanțelor judecătorești. În cazul suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legea nu reglementează modalitatea de calcul, acesta urmând a se stabili odată cu adoptarea sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici. Invocarea procentului de 25% la toți salariați pentru fiecare funcționar public nu are temei legal. Drepturile pretinse nefiind individualizate și nici individualizabile nu se poate vorbi de restrângerea acestora și nici de vreo discriminare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. I. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor să calculeze și să-i acorde suplimentul postului și a treptei de salarizare începând cu data de (...) - până În data (...), perioadă în care a avut calitatea de funcționar public la P. L., jud. M.. În fapt, în perioada de referință, a beneficiat de drepturi salariale reprezentând salariul de bază, sporul de vechime (după caz) și indemnizație de conducere (după caz), fără a se fi acordat și suplimentul postului (în procent de 25% din salariul de bază) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (în procent de 25% din salariul de bază). Atât prin L. nr. 1. așa cum a fost modificată prin L. nr. 2. cât și prin L. nr. 1. republicată și renumerotată, este îndreptățit la aceste sporuri, fără nici o condiționare. Pârâtul intimat M. A. și D. R. a formulat întâmpinare solicitândrespingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la prevederile art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamantul solicită, în mod direct, obligarea pârâților la plata unor sume concrete, reprezentând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale. Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale sunt reglementate de legea generală privind funcționarii publici. Astfel potrivit Art. 3 din L.1.: (1) P. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariucompus din:a) salariul de bază;b) sporul pentru vechime în muncă;c) suplimentul postului;d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."; Deși norma legală incidentă este clară, în sensul că funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, se reține de către Curte că aceasta nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum. Rezultă astfel că pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din L. nr. 1., atribuțiece revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din L. nr.1.. Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din L. nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (D. nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a Î.C.C.J. pe anul 2007 - S. I, p.17-20). În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestuia ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că „instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative";.Prin urmare instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. D. menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații. În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare. De altfel , problema acordării drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost tranșată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție care , în recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 din L. nr. 1., prin D. nr. 20/(...) a stabilit că aceste drepturi nu pot fi acordate. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 55 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de B. I. împotriva sentinței civile nr. 55 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: S. O.
| ← Decizia civilă nr. 780/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5471/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
