Sentința civilă nr. 49/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 49/2011
Ședința ă} de la 27 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana-M. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. O., împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, intervenient în interesul pârâtului fiind Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect suspendare executare act administrativ decizie recalculare pensie militară.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...) s-au depus la dosar, de către reclamant, concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin cererea de suspendare înregistrată la data de 07 decembrie 2010 și întemeiată pe dispozitiile art. 14 din L. nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul P. O. a solicitat instanței suspendarea efectelor H. de G. nr. 735/(...), publicată în M.Of.nr. 527/(...).
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că prin D. nr.
084296/(...), i-a fost admisă cererea de pensionare întemeiată pe dispozitiile D. 2. si, in consecință, a beneficiat de pensie militară de stat si pensie suplimentară.
A mai precizat reclamantul că prin decizia cu acelasi nr. din 9.l2.2004, s-a admis cererea sa de recalculare a pensiei, stabilindu-se, în conformitate cu art. 53 din L. nr. 164/2001, drepturi de pensie militară de stat, de care beneficiază si în prezent.
Sub acest aspect, reclamantul a învederat că prin H. nr. 735/(...), s-a prevăzut recalcularea pensiilor militare de stat, in urma căreia drepturile deja dobândite urmează să fie modificate în asa fel încât cuantumul pensiei urmând a fi redus.
În acest context, reclamantul consideră că hotărârea de guvern îl obligă să reformulez cereri de recalculare a pensiei, desi nu dorește acest lucru, urmând ca pe viitor pensia militară să fie calculată pe baza de documente doveditoare, ce vor fi depuse tot prin grija sa. In situatia neconformării acestor dispozitii legale, a opinat reclamantul, intră sub incidenta prevederilor art. 6 alin. 4 , potrivit cărora - "Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective".
În opinia reclamantului aceasta înseamnă că dacă nu depune actele solicitate, pensia îi va fi diminuată, cu toate ca la dosarul initial au fost depuse documente justificative, completate ulterior în anul 2004, cu ocazia cererii de reexaminare. In plus, este de mentionat faptul că militarii nu au avut niciodată cărti de muncă, iar pensiile lor au fost stabilite pe baza unor legi speciale - cum este si L. 164/2001, avându-se în vedere soldele lunare din ultimele perioade de activitate, la care se adaugă vechimea în muncă si ordinele militare detinute.
Considerând nul si nelegal acest act normativ, a formulat plângere prealabilă, conform art. 7 din legea contenciosului administrativ.
Apreciind că până la soluționarea plângerii prealabile, reclamantul a considerat că se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat fiind întrunite cerintele prev. de art. 14 din L. nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" și "paguba iminenta". În ce privește "cazul bine justificat": starea de fapt si de drept legata de emiterea hotărârii de guvern este de natură să creeze o îndoială serioasă in privinta legalității ei, ca act administrativ, întrucât încalcă dispozitii constitutionale si proceduri legislative. In privința "pagubei iminenta", definita ca fiind prejudiciu material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public, este si ea îndeplinită daca avem in vedere diminuările automate ale cuantumului pensiei, acordate la momentul respectiv, în conditii de legalitate.
M. ADMINISTRSAȚIEI ȘI I. a formulat cerere de intervenție în interesulpârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ cu caracter normativ contestat.
În argumentarea poziției sale, intervenientul a susținut că reclamantul nu face dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, în sensul dat acestora de lege.
Legiferând cu caracter de protecție textul art. 14 din L. nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a avut în vedere să-l apere pe particular împotriva unor pagube care cu greu ar putea fi acoperite, chiar și în condițiile în care actul administrativ ar fi anulat. Față de motivele invocate în susținerea cererii, s-a susținut că niciunul dintre acestea nu este de natură a demonstra caracterul iminent al așa-zisei pagube.
Cu privire la caracterul iminent, se apreciază, în dreptul comun, că se îndeplinește o astfel de condiție doar în momentul în care, consecințele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din H. nr. 7. "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de
5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
Astfel, având în vedere faptul că H. nr. 73512010 a intrat în vigoare la data de 28 iulie 210, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată vor intra în plată începând cu luna ianuarie 2011, se apreciază că, în speța nu poate fi pusă în discuție iminența unei pagube.
În acest sens, s-a precizat că analiza asupra existenței pagubei iminente impune aprecierea acestei condiții dintr-o dublă perspectivă: paguba trebuie să fie certă, actuală și exigibilă (cunoscută sub toate aspectele), și, de asemenea, să nu poată fi contestat caracterul iminent al acesteia.
Așadar, cererea de suspendare a executării actului administrativ normativ menționat mai sus este lipsită de substanță, prin prisma faptului că reclamantul nu a înțeles să arate natura și întinderea drepturilor care i-ar fi lezate prin emiterea actului administrativ atacat, și nici modul concret în care continutul acestuia ar putea aduce atingeri unui drept subiectiv sau interes legitim.
Raportat la acest aspect, s-a precizat faptul că, așa cum a reținut și
Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei Civile nr. 4620/2006 "potrivit Recomandării nr.R/89/8 a Comitetului de M. al C. E. privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede, ca principiu, posibilitatea celui care se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, in raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat, in prezenta unor argumente juridice valabile".
De fapt, reclamantul nu poate proba existența vreunei pagube semnificative iminente dificil de reparat și nici nu poate aduce argumente juridice valabile în sprijinul cererii sale dintr-un motiv foarte simplu: prevederile actului administrativ normativ în cauză nu aduc niciun fel de prejudicii persoanelor pe care le vizează, fapt pentru care nu pot exista nici sustineri serioase în favoarea admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ normativ atacat.
Așadar, în considerarea definiției date de legiuitor, este necesar a se demonstra caracterul previzibil al prejudiciului. ar, analizând argumentele aduse de către reciamant se constată că acest aspect nu poate fi demonstrat.
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, intervenientul a învederat că la o sumară cercetare a fondului, instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare nu poate reține elemente de vădită nelegalitate a actului administrativ atacat.
Instanța sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, analizând dacă există un caz bine justificat pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate trebuie să facă și aplicarea principiului proporționalității prin cântărirea intereselor părților.
Așadar, invocarea unor probleme ipotetice cauzate de aplicarea actului normativ contestat nu poate constitui un argument juridic valabil al pretențiilor reclamantului.
Prevederile H. nr. 7. sunt emise în executarea legii și cu respectarea acesteia astfel că, prin acțiunea lor, reclamantul nu este în măsură să indice textul de lege pe care acest act administrativ l-ar încălca.
De altfel, Curtea Constituțională prin D. nr. 873/(...) a constatat că dispozițiile art. 1 Iit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, astfel încât este evident faptul că nu putem vorbi despre o eventuală aparență de nelegalitate a actului a cărui suspendare se solicită.
În opinia intervenientului, în prezenta cauză, reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate raportate la prevederile L. nr. 1., act normativ în baza
și executarea căruia a fost emisă H. nr. 7., motive care să ducă la concluzia existenței unui caz bine justificat și a unui prejudiciu iminent pentru care instanța de judecată să suspende executarea acestui act.
Prin întâmpinare, pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a susținut că în moderonat reclamantul în criticile formulate se raportează exclusiv la dispozițiile L . nr. 1., fără a tine seama de normele de trimitere făcute la L. nr. 1., modificată și completată.
La adoptarea actului administrativ contestat E.ul avea obligația de a respecta, deopotrivă, și prevederile incidente ale acestui act normativ cu forță juridică superioară, fiind obligat să respecte principiul egalității de tratament între toți participanții la sistemul public de pensii, respectiv un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
De altfel, pârâtul a învederat că proceduri asemănătoare au fost stabilite anterior și prin dispozițiile H. G. nr. 1. privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile L. nr. 1..
Nu în ultimul rând, a menționat pârâtul, prin dispozițiile art. 5 alin. 4 din L. nr. 1. legiuitorul a stabilit:";În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială. la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective".
Din interpretarea acestui text de lege se subînțelege că determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective poate fi realizată doar în cazul în care nu pot fi dovedite de către solicitant venituri de natură salarială, evident, cu respectarea condițiilor stabilite de art. 1672 din L. nr. 1., modificată și completată. Pârâtul a apreciat că susținerile reclamantului sunt, însă, și contradictorii, arătându-se pe de o parte că Hotărârea G. nr. 7. îl "obligă" să depună cereri de recalculare și documente doveditoare, pentru ca apoi să critice determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective. Însă, ceea ce se impune a fi observat, în esență, este faptul că aceste variante sunt stabilite exclusiv de legiuitor prin dispozițiile L. nr. 1., iar nu de E., așa cum eronat se arată în motivarea cererii de suspendare a actului administrativ. În concluzie, pârâtul apreciază că susținerile reclamantului sunt nefondate, nefiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat pentru a fi dispusă suspendarea executării H. G. nr. 7.. Referitor la iminenta pagubei, pârâtul a arătat că deși avea obligația motivării cererii de suspendare a executării actului administrativ și cu privire la existența unor pagube iminente care s-ar produce în patrimoniul reclamantului, ca urmare a aplicării dispozițiilor H. G. nr. 7., acestea nu sunt dovedite. Astfel, reclamantul face afirmații neprobate privind producerea unor pagube importante, arătând că în situația în care nu depune cerere de recalculare și documente doveditoare se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective. În acest context, pârâtul a învederat că dispozițiile H. G. nr. 7. nu au caracter individual, astfel încât nu pot fi discriminatorii în privința reclamantului, aceste reglementări neprevăzând vreo dispoziție de excepție care s-ar aplica numai anumitor categorii de cetățeni, ci ele se aplică tuturor cetățenilor aflați în aceeași situație, în deplin acord cu prevederile art. 16 din Constituție. Pe de altă parte, recalcularea pensiilor stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, precum și determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, este prevăzută chiar de L. nr. 1., nefiind stabilită primar prin dispozițiile actului administrativ contestat. De asemenea, raționamentul reclamantului pornește eronat de la o premisa nejustificată că nu ar exista posibilitatea depunerii cererilor de recalculare pe baza documentelor doveditoare menționate de lege. Totodată, iminența pagubei nu poate fi susținută în raport cu dispozițiile art. 4 alin. l lit.a) din L. nr. 1. și ale art. 10 alin. 2 din Hotărârea G. nr. 7.. Prin urmare, pârâtul a apreciat că reclamantul nici nu avea cum să probeze producerea vreunui prejudiciu ca urmare directă a executării dispozițiilor actului administrativ contestat, interpretarea acestuia privind modalitatea de aplicare în concret a acestor prevederi nefiind suficientă pentru a constitui temei al suspendării executării H. G. nr. 7.. Dat fiind faptul că cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenientul Ministerul Administrației și Internelor întrunește exigențele impuse de prevederile art.52 din C.proc.civ. aceasta a fost încuviințată în principiu potrivit încheierii ședinței publice din 20 ianuarie 2011. Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele: În cazul special al Hotărârilor G. este stabilit cu valoare de principiu că acestea sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, în virtutea dispozițiilor art. 108 alin. 2 din Constituția R., bucurându-se de prezumția de legalitate. Prin L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art.7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Este bine cunoscut faptul că, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede (exemplu art. 123 alin. final din Constituție) sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege. În cauza de față dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art.14 alin.1 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 în conformitate cu care „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond";. Instanța constată că reclamantul a depus în anexa cererii de chemare în judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 12 din L. contenciosului administrativ, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adresându-seemitentului actului cu solicitarea de revocare a H. nr. 7., invocând mai multe motive de nelegalitate a acesteia. Rațiunea legiferării obligativității formulării plângerii prealabile, anterior sesizării instanței rezidă din împrejurarea că, emitentul actului are posibilitatea revocării acestuia, situație în care o acțiune în justiție ar apărea ca lipsită de interes. Î. emitentul actului nu a procedat la revocarea acestuia, respingând plângerea prealabilă, potrivit adresei nr. 15A/10918/CA/14 decembrie 2010 (fila 37 dosar) reclamantul a uzat de dispozițiile legale ale art. 14 alin.1 din L. contenciosului administrativ solicitând astfel suspendarea executării actului administrativ. Dispozițiile art. 14 alin.1 din L. nr. 554/2004 prevăd obligația îndeplinirii cumulative a două condiții pentru a justifica admiterea unei cereri de suspendare: „. bine justificat"; și „prevenirea unei pagube iminente";, ce se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține faptul că reclamantul prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, fiind arătate și diligențele depuse de reclamant și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar instanța apreciază că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat. Din acest punct de vedere, dispoziția cuprinsă în actul normativ incident în cauză (art.14 alin.1 din L. nr.554/2004) răspunde recomandărilor Comitetului de M. din cadrul C. E., pentru că prevede atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice. (aceasta este de altfel relevată în mod unitar de practica instanței supreme în pronunțarea deciziilor având ca obiect analiza cererilor de suspendare a actelor administrative în temeiul art. 14 alin.1 din L. nr. 554/2004, spre exemplificare D. nr.1445 din (...) a ICCJ). Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Or, pornind de la rațiunile de ordin pur teoretic, la cazul concret dedus judecății instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada existenței unui caz bine justificat. În concret acesta critică HG nr. 7. arătând că actul administrativ cuprinde dispoziții care exced celor ale L. nr. 1., menționând în acest sens obligația depunerii cererilor de recalculare a pensiilor, precum și a documentelor doveditoare privind veniturile realizate (spre exemplificare prevederile art.10 alin.2, ale art. 2 alin.3 și 4 , art.6 alin.2 și respectiv art.6 alin.4 din HG nr. 7.). Este mai presus de orice îndoială că întreaga procedură de stabilire , plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculatese realizează în temeiul unei legi organice, act normativ cu forță juridică superioară a cărei executare o organizează - în speță L. nr. 1. (prevederile art.3 alin.1 și art.7 alin.1) care face trimitere la dispozițiile L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare întregul proces de recalculare a pensiilor este supus normelor cuprinse în cele două legi amintite așa încât este de menționat că inclusiv prevederile art. 161, art. 164 și art. 167 alin.2 ale L. nr.1. modificată se vor aplica tuturor beneficiarilor. Potrivit acestor din urmă dispoziții legiuitorul a stabilit condițiile în care, pentru anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare și care nu sunt înregistrate în carnetul de muncă ca drepturi salariale, asiguratul să poată prezenta acte doveditoare ale acestora, iar în caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se salariul minim pe țară. Iată deci că în ipoteza reglementată de legiuitor, beneficiarul poate prezenta acte doveditoare, ceea ce duce la concluzia unei obligații facultative stabilită în sarcina acestuia iar nu una imperativă. Cu totul alta este situația reclamantului vizat în mod direct de prevederile art.10 alin.1, art. 2 alin.3 și 4 , art.6 alin.2 din HG nr. 7.. Dispozițiile art. 10 alin.2 din actul normativ sus arătat prevăd obligativitatea depunerii de către beneficiari a cererilor de recalculare a pensiilor. Apoi dispozițiile art.2 alin.3 și 4 și respectiv art.6 alin.2 din HG 7., obligă beneficiarii drepturilor la recalcularea pensiei (reclamantul) „să solicite"; și „să depună documente doveditoare"; privind veniturile pe care le-au realizat. Sancțiunea neîndeplinirii acestor „obligații"; constă în determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din respectivele perioade (art.6 alin.4 din HG nr. 7.). Revenind la actul primar care reglementează stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor respectiv L. nr. 1., la o analiză în aparență a acesteia se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige particularul să depună cerere de recalcularea pensiei, să solicite și să depună documente doveditoare privind veniturile realizate sau în baza căreia să fie obligat să suporte vreo consecință ca urmare a neefectuării demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor nici dispozițiile L. nr. 1. nu impun o asemenea obligativitate ci implică o facultate a beneficiarilor de a-și dovedi în situațiile acolo prezentate cu acte doveditoare stagiile de cotizare. Aceste elemente sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și a argumenta pe deplin „. bine justificat";. Cât privește cea de-a condiție ce trebuie dovedită - cu privire la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, instanța apreciază că și aceasta este întrunită în cazul dedus judecății pentru următoarele argumente: Pornind de la definiția dată „pagubei iminente"; de către art.2 lit.ș din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța reține că necesitatea suspendării actului administrativ în litigiu se impune pentru evitarea acesteia. După cum s-a arătat mai sus este de principiu faptul că recalcularea pensiilor stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, precum și determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, este prevăzută de legea organică - L. nr. 1.. Dispozițiile actului administrativ contestat fiind date în executarea acestei legi fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajuluimediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective. Starea de fapt prezentată este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. De altfel, Curtea E. a D. O. a statuat în hotărârea BUCHEN contra Cehiei că noțiunea de „. ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate. În consonanță cu aceste statuări s-a mai reținut că există o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., determinată de încălcarea caracterului rezonabil, previzibil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale (a se vedea Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, Cauza Moskal contra Poliniei, 2009). Cât privește caracterul iminent al pagubei, acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art. 1 a HG nr. 7., potrivit cărora „pensiile prevăzute la art.1 lit.a și b din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri";. Cum HG 7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată au intrat în plată începând cu luna ianuarie 2011, pensia primită de reclamant fiind în cuantum de 1444 lei în luna ianuarie 2011, față de 3279 lei în noiembrie 2010 (fila 12 dosar), instanța apreciază că se justifică susținerea reclamantului privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept instanța reține pe de o parte că la nivel de aparență actul administrativ normativ supus suspendării nu îndeplinește condițiile de fond și formă ale actului ce se impunea a fi emis, iar iminența prejudiciului este previzibilă, așa încât sunt întrunite condițiile prev. de art. 14 alin.1 din L. nr. 554/2004 privind suspendarea actului, motiv pentru care acțiunea reclamantului urmează a fi admisă. Dată fiind soluția pronunțată, cererea de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, va fi respinsă ca neîntemeiată, în considerarea acelorași dispozițiile legale amintite. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. { F. |H O T Ă R Ă Ș T E} : Admite cererea formulată de reclamantul P. O., domiciliat în B. M., str. 22 D. nr. 8, jud. Maramureș împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B. P-ța V., nr. 1, sector 1. Suspendă efectele H. nr. 7., pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor șiale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor până la pronunțarea instanței de fond. Respinge cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca nefondată. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, GREFIER, ANA-M. T. M. T. Red.A.M.T. Dact.H.C./5 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 5433/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5502/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
