Sentința civilă nr. 563/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 563/2011
Ședința ata de 12 O. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. R. ODE, în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., având ca obiect - litigiu privind regimul străinilor.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...), apoi pentru data de (...) și ulterior pentru termenul din (...)
C.
Constată că prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) reclamantul A. R. Ode în contradictoriu cu O. Român pentru I. - S. pentru I. al J. C. a solicitat instanței anularea deciziei de returnare nr.1526019 din (...); obligarea pârâtului la acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul R. în temeiul art.103 lit.f din OUG nr.194/2002.
În susținerea celor solicitate reclamatul arată că este asociat unic și administrator al S.C. Bazar Bass SRL, societate cu sediul în comuna S. și cu punct de lucru în C.-N. iar începând cu 2010 desfășoară activități în R.. Pe parcursul demersurilor începerii activității comerciale a avut o viață solidă, prieteni și o relație stabilă cu o fata în prezent făcând demersuri în vederea căsătoriei cu aceasta.
În acest context decizia de returnare este nelegală. Astfel au fost încălcate dispozițiile OUG nr.194/2002, art.92 alin.1 lit.c și e potrivit cărora îndepărtarea de pe teritoriul R. este interzisă atunci când străinul este căsătorit cu un cetățean român iar căsătoria nu este de conveniență și există temeiuri justificate că viața celui ce urmează a fi îndepărtat este pusă în pericol ori că acesta va fi supus torturilor, tratamentelor rele sau degradabile în statul în care urmează să fie trimis. Ori, fiind din Irak ar fi supus în statul de origine din nou unor persecuții politice în prezent fiind de notorietate conflictele rezultate în urma schimbării regimului. În aceste condiții ar fi pe deplin aplicabilă norma evocată art.92 alin.1 din OUG nr.194/2002.
Cât privește măsura tolerării arată reclamantul că în mod netemeinic se arată de pârât că nu se încadrează în niciuna din situația de tolerare câtă vreme este intens materializată și cunoscută situația cu care se confruntă țara de origine iar pe de altă parte nu se are în vedere situația personală constând în aceea că are afaceri în R.. A solicitat tolerare până la eliberarea vizei întrucâtdorește să formuleze cerere pentru o viză în scopul desfasurarii activității comerciale.
Prin precizările ulterioare reclamantul arată că este beneficiar de protecție subsidiară acordată de statul B. iar în acest context beneficiază de drepturile conferite de directiva ,de a călători atât pe teritoriul B. cât și pe teritoriul statelor membre ale Uniunii fără a necesita viza. Potrivit dispozițiilor OUG nr.194/2002 art.11 alin.2 străinilor care nu au obligația obținerii vizei pentru a intra în R. li se permite accesul pe teritoriul statului român și pot să rămână până la 90 de zile în decurs de șase luni începând cu ziua primei intrări în țară. Măsura returnării a fost dispusă reținându-se că în data de (...) a expirat dreptul de ședere în scopul tranzitului invocându-se decizia nr.582/2008/CE. Legislația europeană invocată se referă la un regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe bazat pe recunoașterea unilaterală de către B., C. și R. a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora în scopul tranzitării pe teritoriile lor. Ca atare directiva se referă la resortisanții țărilor terțe care au obligația de a obține viza de intrare sau de tranzit în situația în care se deține viza uniforma, o viză de lungă ședere sau un permis de ședere eliberat de un stat membru al uniunii care aplică integral acquis-ul Schenghen ori un document similar eliberat de C. un stat membru al uniunii în care nu se aplică integral acquis-ul Schenghen. Conform aceluiași act normativ european B., C. și R. pot recunoaște documente ca fiind echivalente cu vizele lor naționale în scopul tranzitului numai în cazul în care perioada în care resortiantul unui țări terțe tranzitează teritoriul lor nu depășește cinci zile. Ori în atare situație ar fi trebuit să dețină o viză valabilă pentru un stat din spațiul Schenghen situație în care ar fi avut dreptul de a tranzita teritoriul R. în maxim cinci zile fiind totodată posesorul unui document de călătorie din afara uniunii. Prin urmare acest regim nu este aplicabil situației de față deoarece nu este posesorul unui act de identitate pentru străini și a unui document de călătorie eliberat de statul B., stat al uniunii, de unde reiese că nu are nevoie de viza pentru a intra și tranzita teritoriul R. aspect care rezultă și din faptul că a intrat și ieșit în și din R. fără viză de mai multe ori călătorind chiar și în Ungaria fără viză. În însăși decizia atacată oficiul invocând prevederile art.11 alin.2 din OUG nr.194/2002, încadrează juridic situația străinilor care nu au obligația obținerii vizei de a intra în R. permițându-li -se totodată șederea până la 90 de zile în decurs de 6 luni de la data intrării în țară ca mai apoi să invoce fără nicio legătură legislația europeană menționată mai sus.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare O. pentru I. - S. de I. al J. C. a solicitat respingerea contestației în considerarea că actul a fost dat în condițiile reglementate de acte normative în vigoare; argumentele aduse de petent nu au legătură cu cauza, fiind simple intenții nematerializate ce nu sunt de natură să genereze drepturi și aplicații. Desfășurarea de activități comerciale în condițiile în care regimul călătoriilor este definit ca fiind de tranzit contravin obligațiilor străinilor instituite inclusiv de OUG nr.56/2007.
Referitor la cererea privind tolerare pe teritoriu arată pârâtul că este inadmisibilă o solicitare direct în fața instanței de judecată. Situațiile legale prevăzute de art. 103 din OUG nr.194/2002 nu sunt negociabile în sensul că solicitantul trebuie să se regăsească efectiv între unul din cazurile respective și să facă dovada în acest sens.
Analizând susținerile părților în raport de actele dosarului C. reține următoarele:
La data de (...) a fost emisă decizia de returnare nr.1526019 în considerarea faptului că șederea reclamantului a devenit ilegală respectiv acestatrebuia să părăsească teritoriul până la data de (...) când a expirat dreptul de a tranzita R. stabilit de decizia CE nr.582/2008 a P. E. și C. UE.
Actul normativ evocat cu privire la regimul simplificat de control la frontierele externe prin art.1 statuează că B. și R. pot recunoaște unilateral ca fiind relevante cu vizele lor naționale în scopul tranzitului documentele menționate la articolul 2 și 3 precum și cele menționate la articolul 4 eliberate de aceste două state membre resortisanților țărilor terțe supuși obligației de a deține viza în temeiul Regulamentului CE nr.539/2001.
Art.2 din același act prevede că R. și B. pot considera ca fiind echivalente cu vizele lor naționale în scopul tranzitului următoarele documente eliberate de statele membre care aplică integral regimul acquis-ul Schenghen indiferent de naționalitatea titularilor (1) o viză uniformă menționată la art.10 din Convenția de punere în aplicare a acordului; (III) un permis de ședere.
Tot astfel prin art.4 se prevede că „în plus R. și B. pot de asemenea să recunoască vizele naționale de scurtă ședere, vizele de lungă ședere și permisele de ședere eliberate de fiecare dintre ele ca fiind echivalente cu vizele lor naționale în scopul tranzitului.
Regulamentul CE nr.539/2001 de stabilire a listei țărilor ai căror resortisanți trebuie să dețină viza pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre menționează printre atare state: Egipt , India, Iran , Irak, Libia, s.a.
Totodată prin OUG nr.194/2002 art.4 se prevede că pe timpul șederii în R. străinii sunt obligați să respecte legislația română, să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz de a rămâne pe teritoriu, să nu rămână pe teritoriul R. peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din R. până la expirarea acestei perioade.
Același act normativ prevede prin art.22 că viza de tranzit este viza care permite unui străin să tranziteze teritoriul R. iar viza de tranzit poate fi eliberată pentru unul, două sau mai multe tranzituri fără ca durata fiecărui tranzit să depășească 5 zile.
Reiese din normele enunțate că resortisanții țărilor terțe înscrise în lista anexă a regulamentului trebuie să dețină viza, ca se recunosc ca echivalente cu vizele naționale în scopul tranzitului documentele eliberate de statele membre, respectiv regimul călătoriei pe teritoriu statului membru ce recunoaște documentul echivalent va fi de tranzit iar durata nu poate depăși termenul stabilit de legislație.
În cauză reclamantul este posesorul unui document atribuit în B. echivalent vizei naționale în scopul tranzitului, tranzit a cărui durată în condițiile legislației nu poate depăși 5 zile. Actele dosarului -referatul ce a stat la baza deciziei atacate atestă că a fost depășit termenul determinat de documentul deținut acest aspect nefiind contestat de reclamant. Prin urmare fiind depășit termenul nu se poate susține că reținerile autorității privind șederea ar fi greșite.
Se susține însă de reclamant că are o afacere și că estimează că în viitor să se căsătorească. Atare susțineri nu pot fi reținute ca motive în măsură să justifice nelegalitatea deciziei deoarece nu se deține o viză în scopul desfășurării activității comerciale sau reintegrării familiei, viza deținută este cea recunoscută echivalent în scopul tranzitului.Ori în condițiile unui atare vize șederea nu poate depăși termenul reglementat de lege.
În plus chiar dacă s-ar trece peste cele arătate nu trebuie trecut neobservat că potrivit referatului perioada în care s-a intrat și stat pe teritoriul R.
- necontestat de altfel de reclamant este de 137 zile ,deci mai mult decât termenul invocat de reclamant ca fiind recunoscut cetățenilor statelor membresau rezidenților pe termen lung. Ca atare susținerile reclamantului că decizia prin care s-a considerat șederea ilegală ar fi netemeinică și nelegală sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Cât privește solicitarea vizând tolerarea se reține că în condițiile actului normativ invocat prin actul atacat și a legii contenciosului instanța este în măsură să supună controlului de legalitatea actul emis de autoritate în sensul tolerarii ,sa verifice și să stabilească dacă aprecierile autorității în luarea măsurii sunt restrictive și arbitrare,cat si dacă refuzul autorității de a solutiona cererea de acordarea tolerării este sau nu justificat. Cu alte cuvinte persoana în cauză trebuie să solicite mai întâi autorității tolerarea iar în cazul în care se refuză soluționarea cererii sau măsura dispusă prin actul adoptat este considerată vătămătoare cel în cauză se poate adresa instanței pentru verificarea refuzului. În lipsa unui demers adresat autorității cererea formulata direct in instanța este inadmisibilă. Ori câtă vreme în cauză reclamantul nu s-a adresat autorității cererea privind obligarea pârâtului este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.
Asadar fata de cele aratate in temeiul art.18 din Legea 554/2004 curtea va da o solutie de respingere conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect anularea deciziei de returnare formulată de reclamantul A. R. ODE în contradictoriu cu O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C..
Respinge ca inadmisibil petitul privind obligarea pârâtului la acordare tolerare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 3445/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 407/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
