Sentința civilă nr. 603/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)

SENTINȚA CIVILĂ NR.603/2011

Ședința publică din data de 24 octombrie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C. GREFIER : L. F.

S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.19 alin.2 teza a II a H.G. nr.2. invocată de petenta C. F. M. în cadrul dosarului nr. (...) al T. S., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - ÎN C. DE E. AL HG NR. 2., S. J. DE U. Z. și intervenientul M. M., F. ȘI P. S., având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 05 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei o precizare din partea petentei C. F. M..

În data de 24 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea reprezentantului ales al petentei C. F. M. și solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.

Curtea, în temeiul art. 52 C.pr.civ. încuviințează în principiu cererea de intervenție în interesul GUVERNUL ROMÂNIEI formulată de M. M., F. ȘI P. S.

și constatând că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C. proc. civ, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea privind excepția de nelegalitate invocată de de petenta C. F. M. în cadrul dosarului nr. (...) al T. S., în contradictoriu cu intimat GUVERNUL ROMÂNIEI - în calitate de emitent al HG NR. 2. și S. J. DE U. Z. și intervenient M. M., F. ȘI P. S., se solicită suspendarea cauzei ce constituie obiectul dosarului nr.10.(...) al T. S..

În motivele cererii se arată că HG nr.2. s-a emis în baza Legii salarizării nr.14/1991, dar încalcă și este în contradicție cu prevederile acestei legi, precum și cu prevederile Constituției din 1991 astfel:

A.6 (1) din Constituie stabilește egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminare.

A. din L. nr.14/1991 stabilește dreptul fiecărei persoane la un salariu în bani pentru munca prestată, salariul cuprinzând salariul de bază, adaosurile și sporurile.

Alineatul 3 din cuprinsul art.1 din lege stabilește că adaosurile și sporurile se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile în care se desfășoară munca și vechimea în muncă.

A. din L. 2/1991 privind cuantumul de funcții, publicată în monitor în data de (...), stabileste dreptul oricărei persoane de a cumula mai multe funcții și să primească salariul corepunzător fiecărei funcții.

De asemenea C. muncii - L. nr.19/1972, act normativ în vigoare la data adoptării actului normativ atacat, în art.19 lit.b recunoaște dreptul principal al persoanei încadrate-salariatului-la salarizare în raport cu cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, iar în cei din domeniul ocrotirii sănătății aveau drepturi și obligații suplimentare potrivit art.54-57 din lege.

Potrivit cap.II - remunerarea muncii din C. muncii, sistemul de remunerare trebuie să asigure o îmbinare armonioasă a intereselor persoanei cu interesele generale ale societății precum și obținerea unor venituri în raport cu contribuția concretă adusă de fiecare salariat.

Art.82 alin.2 din C. muncii stabilește cu valoare de principiu faptul că remunerarea se face după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii

„asigurându-se la munca egală remunerare egală";.

Art.88 din L. 10/1971 prevede că „persoanele beneficiază de sporuri la salariu în raport cu vechimea în muncă (în reglementarea veche acest spor având denumirea de vechime neîntreruptă în aceeași unitate).

Contrar celor menționate și chiar contrar celor menționate în expunerea de motive, prin hotărârea de G. adoptată s-a introdus un sistem de salarizare discriminator în caz de cumul de funcții pentru personalul medico-sanitar, care era încadrat la baza funcției în momentul ocupării celei de-a doua funcții, ceea ce face ca teza a II din cuprinsul art.19 alin.2 din HG 281/1992, ce are următorul conținut „salarizarea acestora- adică a personalului medico- sanitar angajat prin cumul de funcții - se face la nivelul gradației I a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute în statul de funcții";.

Consideră necesar a preciza faptul că funcția cumulată era identică cu funcția de bază, vizând un alt post vacant, ce impunea aceleași condiții de pregătire, vechime, sarcini de muncă și responsabilități identice funcției de bază ocupate de petent.

Deși salariatul își exercita sarcinile și la funcția cumulată în aceleași condiții de cantitate, calitate, importanța socială a muncii, prin utilizarea aceluiași bagaj de cunoștințe, aptitudini și experiența acumulată în timp, îndeplinind practic la funcția cumulată aceleași sarcini ca și la funcția de bază cu toate acestea, actul normativ atacat încalcă principiile menționate și obligă la plata salariului la nivelul funcției de bază în caz de cumul.

P. la baza funcției se face în cazul debutanților, ori în speța nu a fost această situație, salariatul având mulți ani ca vechime în funcție.

L. 14/1991 a salarizării și L. 2/1991 privind cumulul de funcții au fost abrogate expres prin actualul Cod al muncii aprobat prin L. 5.. În această situație, consideră că actul normativ în speță HG nr.2. nu poate supraviețui și să producă efecte juridice după abrogarea expresă a legii în executarea căreia s-a emis actul de executare.

HG nr.2. a fost abrogat expres prin noua lege a salarizării nr.330/2009, dar în acțiunea în pretenții reclamantul S. J. de U. S. solicită obligarea petentului la restituirea drepturilor salariale acordate necuvenit, respective cele acordate la cea de a doua funcție ocupată prin cumul și care s-a plătit de spital peste gradația I al funcției de bază invocând dispozițiile art.19 alin.2 din HG nr.2..

De asemenea și Decizia nr.6 din 22 aprilie 2009 a Curții de C. prin care s-a dispus recuperarea sumelor achitate în plus se întemeiază pe același text din HG.

În concluzie art.19 (2) teza a II-a din HG nr.2. este nelegal față de dispozițiile actelor normative indicate în excepția de nelegalitate ridicată, dar și în prezentele completări, instanța de fond fiind chemată să analizeze concordanța actului normativ inferior cu reglementările cu forța juridică superioară în executarea cărora a fost emis.

S. J. de U. Z. prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 9 iunie 2011consideră ca admisibilă excepția de nelegalitate învederând faptul că potrivit art.19 alin.2 din HG 2. persoanele care desfășoară activitate în aceeași unitate prin cumul de funcții, se salarizează la nivelul gradației I a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute în statul de funcții. P. salariului în acest fel nu era posibilă la data încheierii contractului, având în vedere faptul că nu mai existau gradații prevăzute de legislația în vigoare privind salarizarea personalului din unitățile sanitare și nici statele de funcții nu prevăd astfel de elemente ale funcțiilor contractuale.

Arată că L. 5. la art.35 alin.1 prevede că „orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcții, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea";.

Precizează că în această situație, prevederile art.19 alin.2 din HG 2. sunt contrare principiilor egalității de tratament și a echității salarizării angajaților, promovate de C. muncii. Consideră că prevederile contrare C.ui muncii trebuiau abrogate expres, însă aici se poate considera că este vorba de o abrogare tacită care se deduce din cuprinsul art.298 din C. muncii „ (1) prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003; (2) pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:....- orice alte dispoziții contrare";.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 10 iunie 2011 Guvernul României solicită respingerea ca nefondată a excepției de nelegalitate a art.19 alin.2 teza a II-a din H.G.2. invederând faptul că, aceasta este temeinică șilegală, fiind adoptată în temeiul Legii salarizării nr.14/1991, precizând faptul că hotărârea contestată a fost adoptată de E. prin însușirea proiectului inițiat de către Ministerul Finanțelor Publice și M. M. și P. S., organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în speță.

Arată că la elaborarea actului administrativ supus judecății, au fost respectate dispozițiile Decretului 16/1976 pentru aprobarea Metodologiciei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative, precum și cele cuprinse în HG 496/1991 cu privire la aplicarea legilor și a hotărârilor de G.

Mai arată faptul că, prezumția de legalitate care stă la baza întregului edificiu al forței juridice deosebite a actelor administrative, precum și a teoriei regimului juridic administrativ are un caracter relativ, actele administrative fiind supuse controlului de legalitate al instanțelor judecătorești.

Prin cererea de intervenție înregistrată la data de (...) intervenientul

M. M., F. și P. S. a solicitat respingerea excepției.

Cererea de intervenție a fost justificată de calitatea M. M., F. și P. S., aceea de contrasemnatar al actului normativ atacat, respectiv, H. G. nr. 2. cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare. În același timp s-a evidențiat faptul că sfera de activitate reglementată de actul normativ în cauză se circumscrie domeniilor de competență din sfera de activitate a M. M., F. și P. S., acestea fiind stipulate în mod concret și limitativ potrivit prevederilor art. l din H. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M. M., F. și P. S., cu modificările și completări le ulterioare, respectiv domeniile muncii, familiei și protecției sociale. De asemenea, potrivit art.3 alin. (1) pct. 1 și 3 din același act normativ, în exercitarea funcțiilor sale, M. M., F. și P. S. are ca atribuții principale: _ identificarea, elaborarea și promovarea de politicipublice și acte normative în domeniul muncii, familiei și protecției sociale, în deplină concordanță cu prevederile Programului de guvernare și cu obligațiile R. ce decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene, pentru domeniul său de activitate: avizarea proiectelor de acte normative elaborate de ministere și de organe ale administrației publice centrale, pentru domeniul său de activitate;

Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu fiind comunicată părților.

Analiza cererilor și excepțiilor invocate relevă următoarele :

Excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de intervenient din perspectiva principiul neretroactivității în timp a legii civile, prevăzut de art. 1 Cod civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția R. relevând că în virtutea principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituția R., în situația dată controlul legalității prevederilor Hotărârii G. nr. 2. nu este posibil din perspectiva dispozițiilor art.4 al Legii contenciosului administrativ va fi analizată prioritar .

L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a intrat în vigoare la data de 7 ianuarie 2005, motiv pentru care ea se aplica numai actelor administrative adoptate după aceasta data, ceea ce nu este cazul Hotărârii de G. în cauză, care a intrat în vigoare în anul 1993.

Prin urmare, invocarea excepției de nelegalitate a prevederilor art.19 alin(2) din HG nr.(...) este inadmisibila în raport cu data adoptarii acestui act normativ. Prin urmare, în actuala reglementare a art. 4 alin. 1 din L. nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate nu poate fi utilizată în situații care vizează un act administrativ cu caracter normativ, respectiv în cazul Hotărârii G. nr. 2..

Excepția de nelegalitate este admisibilă indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă potrivit jurisprudenței constante a ÎCCJ .

S. J. de U. Z., prin cererea ce constituie obiectul dosarului nr.10.(...) aflat pe rolul T. S. , a solicitat obligarea pârâtei C. F. M. la restituirea drepturilor salariale acordate necuvenit, deoarece , în urma auditului financiar extern a pentru anul 2008, Curtea de C. a constatat că în contractele individuale de muncă incheiate de S. cu salariații prin cumul de funcții, salariile trebuiau să fie stabilite la nivelul minim al funcției cumulate in baza art. 19 (2) teza a II-a din HG nr. 2.. S-a considerat că sintagma nivelul minim din OUG nr. 115/ 2004 este sintagma echivalentă din prevederea citată, adică nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale din HG 2..

Analizând excepția de nelegalitate prin prisma motivelor invocate șiprevederilor legale relevante, instanța constată următoarele:

Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de C. și Justiție în materie, cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate, instanța trebuie să verifice dacă actul administrativ îndeplinește cumulativ anumite cerințe de legalitate, printre care cea potrivit căreia conținutul actului administrativ trebuie să fie conform cu conținutul legii în temeiul și în executarea căreia este emis și cu actele normative cu forță juridică superioară.

Rezultă din această condiție că verificarea legalității se face prin raportare la litera și spiritul normelor legale cu forță juridică superioară care sunt în vigoare la data emiterii actului contestat și nu prin raportare la evenimente legislative ulterioare. De altfel, în acest sens sunt și prevederile art.4 alin.2 teza finală din L. 554/2004.

În speță, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a art.19 alin.2 din HG 2., apreciind că instituie o discriminare raportat la prevederile, expres indicate, ale art.5 alin.1 din C. muncii în vigoare în prezent.

Instanța reține că actul administrativ cu caracter normativ ce face obiectul excepției de nelegalitate a fost emis în anul 1993, mult anterior adoptării Legii 5., care, deci, nu poate fi avută în vedere în analiza de față.

Revine exclusiv instanței învestite cu fondul litigiului competența de a determina atât aplicarea dispoziției respective la situația de fapt ce va fi reținută, cât și interpretarea sa inclusiv prin raportare la actele normative adoptate ulterior.

Analiza excepției de nelegalitate se va realiza și în raport de precizările formulate de titularul excepției .

Este unanim admis că pentru ca un act administrativ să fie legal, trebuie Îndeplinite cumulativ următoarele condiții actul administrativ să fie emis În conformitate cu litera și spiritul Constituției;. actul administrativ să fie emis În litera și spiritul legilor și a ordonanțelor actul administrativ să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administrației publice care sunt superioare organului administrativ emitent actul administrativ să fie emis de organul administrativ numai În limitele competenței sale, actul administrativ să fie emis În forma și cu procedura prevăzute de lege .

Analizarea legalității actului administrativ trebuie realizată prin verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor enumerate și nu poate fi realizată prin relaționare cu alte raporturi juridice existente între beneficiarul actului administrativ și persoana care afirmă că prin aplicarea dispozițiilor actului administrativ ar putea fi vătămată de actul pe care aceasta îl apreciază ca fiind nelegal .

Instanța investită cu o excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ cu actele normative cu forță juridică superioară ce reglementează raporturile juridice supuse judecății în litigiul de fond în cadrul căruia s-a ridicat excepția. Pe de altă parte legalitatea actului se analizează în raport cu normele legale în vigoare la data emiterii :

Primordial petenta a invocat raportul de subordonare în releție cu norma constituțională în A.6 (1) din Constituie stabilește egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminare.

Subsecvent s-a invocat lipsa de conformitate cu norma imediat supraordonată A. din L. nr.14/1991 care reglementa dreptul fiecărei persoane la un salariu în bani pentru munca prestată, salariul cuprinzând salariul de bază, adaosurile și sporurile. Alineatul 3 din cuprinsul art.1 din lege prevedea că adaosurile și sporurile se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile în care se desfășoară munca și vechimea în muncă.

Nelegalitatea a fost raportatăși la A. din L. 2/1991 privind cumulul de funcții, care recunoștea dreptul oricărei persoane de a cumula mai multe funcții și de a primi salariul corespunzător fiecărei funcții.

De asemenea s-a susținut și incongruența cu C. muncii - L. nr.19/1972, act normativ în vigoare la data adoptării actului normativ atacat, care în art.19 lit.b recunoștea dreptul principal al persoanei încadrate - salariatului- la salarizare în raport cu cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii.

Art.82 alin.2 din C. muncii stabilea cu valoare de principiu faptul că remunerarea se face după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii

„asigurându-se la munca egală remunerare egală";.

Art.88 din L. 10/1971 prevedea că „persoanele beneficiază de sporuri la salariu în raport cu vechimea în muncă.

Petenta a mai precizat contrar celor menționate și chiar contrar celor menționate în expunerea de motive, prin hotărârea de G. adoptată s-a introdus un sistem de salarizare discriminator în caz de cumul de funcții pentru personalul medico-sanitar, care era încadrat la baza funcției în momentul ocupării celei de-a doua funcții, ceea ce face ca teza a II din cuprinsul art.19 alin.2 din HG 281/1992, ce are următorul conținut

„salarizarea acestora- adică a personalului medico-sanitar angajat prin cumul de funcții - se face la nivelul gradației I a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute în statul de funcții";, să contravină normelor cu forță juridică superioară.

Funcția cumulată era identică cu funcția de bază, vizând un alt post vacant, ce impunea aceleași condiții de pregătire, vechime, sarcini de muncă și responsabilități identice funcției de bază ocupate de petent.

P. la nivelul funcției de bază se face în cazul debutanților, or în speța nu a fost această situație, salariatul având mai mulți ani de vechime în funcție.

Aserțiunile petentei vizând discriminarea vor fi înlăturate reținându-se că existența inegalității de tratament este evident o condiție a discriminării dat fiind că este imposibil să se discute despre discriminare atunci când o persoană nu este pusă într-o situație dezavantajoasă față de altul.

Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat .

Estimarea caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată poate fi realizată doar în raport de dispozițiile legale speciale.

În cadrul relațiilor de munca funcționează principiul egalității de tratament fata de toți salariații și angajatorii și orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenența ori activitate sindicala, este interzisă.

Constituie discriminare directa actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile enunțate anterior , care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.

Constituie discriminare indirecta actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute , dar care produc efectele unei discriminări directe.

Orice salariat care prestează o munca beneficiază de condiții de munca adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în munca, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.

Interpretarea dispozițiilor din C. muncii , invocat în justificarea demersului judiciar de către petentă în sensul că în baza acestui text legal trebuie asigurată o retribuție egală pentru muncă și pregătire egală nu se poate realiza fără coroborarea cu dispozițiile legilor speciale .

Nu se poate susține cu temei că nu există nici o justificare în baza căreia prin dispozițiile legale enunțate s-au stabilit criterii distincte pentru salarizare întrucât în chiar cuprinsul actului a cărui nelegalitate se invocă este menționat un prim motiv , respectiv cel al statului postului declarat vacant .

O altă distincție , care nu se bazează pe criterii subiective ci pe unele obiective este cea a între funcția de bază și cea pentru postul declarat vacant care contrar celor susținute de petentă nu presupune că funcția cumulată este identică cu funcția de bază, întrucât vizează un alt post vacant, ce impune condiții de pregătire, vechime, sarcini de muncă și responsabilități diferite de funcția de bază ocupate de persoana interesată. .

Aserțiunile petentei vizând împrejurarea că deși salariatul își exercita sarcinile și la funcția cumulată în aceleași condiții de cantitate, calitate, importanța socială a muncii, prin utilizarea aceluiași bagaj de cunoștințe, aptitudini și experiența acumulată în timp, îndeplinind practic la funcția cumulată aceleași sarcini ca și la funcția de bază cu toate acestea, nu pot fi reținute ca motiv de nelegalitate întrucât în fapt din textul actului a cărui nelegalitate se invocă nu se poate reține o astfel de cerință .

Contrar celor afirmate textul din primul aliniat face trimitere la un post vacant salarizat la nivelul gradatiei 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute in statul de funcții, iar în ceea ce priveste alin 2 reia aceeași sintagmă astfel că susținerile petentei apar ca fiind nefunamentate .

Alegațiile referitoare la existența unei discriminări în raport de alte categorii profesionale avute în vedere de art.19 din HG 2. nu sunt reale mențiunea din textul indicat fiind în sensul în care , cadrele didactice urmează a fi salarizate corespunzător funcției didactice îndeplinite .

Remunerarea se face după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii „asigurându-se la munca egală remunerare egală";,afirmație apreciată ca fiind corectă dar care vizează persoane diferite care îndeplinesc aceeași activitate și nu o persoană anume care îndeplinește două activități distincte prin cumulul a două funcții ,care nu presupun apriori aceleași condiții de exercitare cum susține petenta ,nefiind astfel incongruentă dispoziția nici prin raportare la codul muncii.

Verificarea legalității actului administrativ unilateral atacat relevă că analizarea aspectului dacă actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale de rang superior , respectiv în concret a prevederilor invocate de petentă confirmă că actul a fost emis cu respectarea acestora pentru considenntele evidențiate.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.4 alin.2 din L.

554/2004, instanța va respinge excepția de nelegalitate a prevederilor art.19 alin.2 din HG 2. și, pe cale de consecință, potrivit art.55 C.proc.civ., va admite cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.19 alin.2 teza a II a H.G. nr.2. invocată de petenta C. F. M. ,domiciliată în Z. ,str SF V. nr 28 bl 16 sc A ap 20 ,județul S. în cadrul dosarului nr. (...) al T. S., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în sector 1 ,B.,P. V.nr 1 - ÎN C. DE E. AL HG NR. 2., S. J. DE U. Z. , cusediulîn Z., str S. B. nr 67 , județul S. și admite cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului Guvernul României de intervenientul M. M., F. ȘI P. S.,cu sediul în B., str, Dem I D. ,nr

2-4,sector 1 .

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F.

Red.A.C./S.M.D.

4ex./(...)

← Sentința civilă nr. 568/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 3952/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Sentința civilă nr. 603/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 603/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal