Decizia civilă nr. 3201/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3201/2011
Ședința de la 14 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. S.-A. împotriva sentinței civile nr. 388 din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții P. C. B. și C. B. PRIN P., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - anulare decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta personal, identificată cu CI seria XB, nr. 2. emis de S. B., lipsind pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la al doilea termen de judecată, reurs, termen acordat în vederea angajării unui apărător.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 105, 106 și art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Față de amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, solicitată la termenul anterior, recurenta arată că a fost în imposibilitate financiară de a-și asigura apărarea, astfel încât, pentru acest termen de judecată, înțelege să-și reprezinte singură interesele. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului. Recurenta personal solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței nr. 388/2010 pronunțată de T. B.-N., modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive, cu consecința anulării dispoziției de imputare emisă de P. comunei B., ca nelegală și acordarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 750 lei, reprezentând onorariu avocațial pentru fond și recurs. Apreciază că nu există egalitate de tratament în sensul că însuși completul care a pronunțat hotărârea recurată, a revenit asupra poziției sale, soluționând favorabil cauze identice, admițând contestațiile formulate de colegii funcționari publici împotriva Deciziilor de imputare, emise în condiții similare. Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin sentința civilă nr. 3. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ intentată de reclamanta S. S.-A. în contradictoriu cu pârâții P. C. B., C. B. PRIN P. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin dispoziția nr.272 din ll.l2.2009 emisă de P. comunei B., J.-N., s-a stabilit la art.l că „ se impută sumele acordate necuvenit în cursul anului 2008, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. comunei B., care au fost constatate de Curtea de Conturi a României - C. de C. a J.-N., prin decizia nr.22/2009, conform A. la prezenta, anexă care face parte integrantă din prezenta dispoziție. In anexa la această dispoziție (f.7) este menționată la poz.l3 reclamanta S. S. A., căreia i se impută o sumă totală de 4.335 lei, cu menționarea sumelor din fiecare lună a anului 2008, pe care trebuie să le restituie conform dispoziției de imputare, fiind acordate necuvenit în cursul anului 2008. In preambulul dispoziției de imputare au fost invocate actele de control, respectiv procesul verbal al C. de C. - C. de C. a jud.B.-N. înregistrat sub nr. 3293/(...), decizia nr.22 din 06.l0.2009 a Directorului C. de C. a J.-N. și referatul întocmit de inspectorul în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei B. înregistrat sub nr. 4l05/ll.l2.2009, iar în drept s-au invocat disp.art.84 lit.b și art.85 alin.l din L.l88/l999 privind statutul funcționarilor publici, rep., cu modificările și completările ulterioare și art. 272 alin.l , 274 și 275 din L.53/2003, Codul muncii, precum și art.68 alin.l și art.ll5 alin.l din L.2l5/200l privind administrația publică locală, rep. Sub aspect formal, tribunalul a constatat că decizia de imputare atacată a fost emisă în condițiile legii, și se apreciază că nu subzistă motivele de nulitate invocate, chiar dacă tabelul anexă la dispoziția de imputare, nu este semnat de emitent, întrucât în dispoziția de imputare, care este semnată și parafată legal, se face mențiunea că această anexă face parte integrantă din dispoziție iar, pe de altă parte, sumele ce i-au fost imputate reclamantei sunt defalcate pe fiecare lună din anul 2008, cu menționarea și a sumei totale imputate pe tot anul. Coroborând acest tabel cu procesul verbal de control întocmit de C. de conturi a jud.B.-N. (f.36-40), se concluzionează că suma imputată reprezintă sporuri la salariile de bază și indemnizații, acordate fără bază legală pentru anul 2008, respectiv spor de fidelitate, spor de mobilitate de l0 % , spor de l0 % pentru relații cu publicul, prima de P., suma pentru ținută și prima de vacanță , așa cum s-a constatat la C. B din procesul verbal de constatare, iar prin decizia nr.22/6.l0.2009 la pct.3 s-a dispus recalcularea pentru exercițiul financiar al anului 2008 a drepturilor salariale acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei B. și Școlii generale (reclamantul fiind funcționar public), prin eliminarea sporurilor și sumelor menționate. Deși examinarea temeiniciei și legalității actelor de control nu face obiectul prezentului litigiu, tribunalul a reținut că sporurile și drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul colectiv de muncă cu încălcarea disp.art.l2 alin.l din L.l30/l996 privind contractul colectiv de muncă, în care se precizează că prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale iar, pe de altă parte, hotărârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul colectiv privind raporturile de serviciu (Hot.nr.3/3l.0l.2007, f. 25-33 ), nu are suport legal în ce privește acordarea unor sporuri suplimentare întrucât consiliul local, prin atribuțiile conferite de L. a administrației publice locale nu are competența de a hotărî drepturi salariale pentru personalul din administrația publică locală. Pentru aceste considerente, văzând și disp.art. 85 alin.2 din L.l88/l999 rep., rap.la art.l alin.l, art.l0 alin.l și art.l8 din Legea contenciosuluiadministrativ, nr. 554/2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înregistrată în prezentul dosar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. S.-A. solicitândadmiterea acestuia și în consecință: - modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii introductive în modalitatea formulată, anulând D. de imputare nr. 272/(...) emisă de P. comunei B., ca nelegală și netemeinică, ori constatând existența unor motive de nulitate absolută să se constate nulitatea absolută a acesteia. Cu cheltuieli de judecată. Apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele considerente: Astfel, instanța s-a limitat să concluzioneze doar "sub aspect formal" că dispoziția de imputare atacată a fost emisă în condițiile legii și să aprecieze că nu ar exista motivele de nulitate invocate "chiar dacă tabelul anexă la dispoziția de imputare, nu este semnat de emitent", fără însă să analizeze actul atacat și respectiv pretinsa anexă "pe fond" prin prisma motivelor de nulitate sau măcar de natură a atrage nelegalitatea actului, motive invocate în cuprinsul cererii, dar și prin prisma condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un act administrativ generator de consecințe juridice. A invocat prin cerere că tabelul tehnoredactat ce i s-a comunicat cuprinzând diferite sume defalcate pe luni, chiar dacă conține mențiunea scrisă de mână) .Anexă la D. nr. 272/(...)" și include și numele reclamantei, în lipsa semnăturii și parafei emitentului dispoziției și a specificației asupra naturii cifrelor menționate și respectiv ce reprezintă ele, nu este nicidecum de natură să se subscrie exigențelor legale, nici măcar "sub aspect formal" ale unei dispoziții de imputare și nici ale unei creanțe certe, lichide și exigibile, neavând astfel caracterul unui act apt de a produce consecințe juridice. Actul administrativ se caracterizează prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voință care generează, modifică sau sting drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, ori pentru a produce consecințele urmărite el trebuie să îndeplinească condiții de fond și formă, în lipsa cărora sancțiunea este nulitatea ori nelegalitatea actului. Deși Legea 188/1999 nu conține definiția deciziei/dispoziției de imputare, este în afara oricărei discuții că respectivul act de natură administrativă trebuie să cuprindă cel puțin 3 elemente intriseci unui titlu executoriu: numele și prenumele funcționarului public, suma "ce i s-a acordat necuvenit", aceasta din urmă atât în ceea ce privește întinderea ei cât și natura sa și evident semnătura celui în drept a o emite. Or, lipsa celor trei elemente esențiale și obligatorii pe care trebuie să le conțină o dispoziție de imputare, ca act juridic de natură administrativă, subscris raporturilor de serviciu ale funcționarului public, de natură să producă consecințe juridice, este fără doar și poate, de natură a atrage nulitatea absolută a actului, în contextul în care actul contestat nu se subscrie nici măcar exigențelor unei creanțe certe, lichide și exigibile, în sensul definiției dată de art.379 C., de natură să atragă, dacă nu nulitatea acestuia, măcar nelegalitatea și netemeinicia sa. D. 272/(...) este doar un act cu caracter generic, cu trimitere la imputarea sumelor, făcând trimitere la persoanele "beneficiare" și suma „imputară";" doar prin sintagma "conform A. la prezenta, anexă care face parte integrantă din prezenta dispoziție", însă, pretinsa anexă în discuție nu este conformă cu exigențele impuse de conținutul deciziei și dispozițiile legale incidente. Ea nu poate fi apreciată nici măcar ca operațiune administrativă anterioară ori concomitentă cu D. de imputare, în lipsa semnăturii și parafei persoanei care și-o asumă și nici măcar ca un act intern al persoanei juridice, capabil de a produce consecințe juridice. Ori, în acest context, hotărârea pronuntată este lipsită de temei legal, fiind dată astfel" cu Încălcarea sau aplicarea greșită a legii ". În același context apreciază că instanța a procedat și "coroborând acest tabel cu procesul verbal de control întocmit de C. de conturi a jud. B.-N." (subl. n.), urmare căreia a concluzionat tot fără temei legal ( dar și neîntemeiat)" că suma imputată reprezintă sporuri la salariile de bază și indemnizații, acordate fără bază legală pentru anul 2008 , respectiv spor de fidelitate, spor de mobilitate de 10%, spor de 10% pentru relații cu publicul, prima de P., suma pentru ținută și prima de vacanță, așa cum s-a constatat la C. B din procesul verbal de constatare, iar prin decizia nr. 22/(...) la pct. 3 s-a dispus recalcularea ... " A arătat în cuprinsul cererii sale și pârâta nu a contestat aceasta, că actele care stau la baza emiterii Dispoziției atacate, menționate în preambulul acesteia și la care instanta face trimitere în fundamentarea solutiei sale cu care a coroborat înscrisul tabel anexă - act nelegal- pentru a-i conferi, fără nici o justificare legală, eficiență juridică, acte emise de Curtea de C., nu-i sunt opozabile, atâta vreme cât nu i-au fost comunicate și nu a avut/nu are posibilitatea legală a atacării lor, această posibilitate fiindu-i conferită prin R. din (...), aprobat prin H. P. C. de C. nr.1/2009 ( în vigoare atât la data emiterii actului contestat cât și pe parcursul soluționării cauzei la fond), doar entitătii controlate, iar faptul neatacării lor de către emitentul dispoziției nu-i este nici opozabil și nici imputabil. Oricum, ele nu sunt de natură să se substituie condițiilor de fond și formă pe care trebuie să le conțină dispoziția de imputare, respectiv un titlu executoriu în baza căruia să fie obligată la restituirea vreunor sume pretins încasate pe nedrept. Pe de altă parte, instanța de judecată în loc să se pronunțe asupra apărărilor reclamantei de fond referitor la temeinicia încasării tuturor drepturilor mele salariale, a analizat, totuși, și a concluzionat în sensul nelegalității acordului colectiv și a hotărârii de consiliu local de aprobare a lui, astfel că "a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut" motivarea instanței cuprinzând totodată "motive străine de natura pricinii" . Din analiza atribuțiilor și competențelor stabilite de legiuitor în favoarea C. de C. și organelor sale de auditare care procedează la efectuarea controalelor nu rezultă dreptul acestora de a declara în mod unilateral ca nelegale acte juridice încheiate de terțe persoane. Acest atribut aparține instanțelor judecătorești sau altor organe cu activitate jurisdicțională, însă doar în condițiile prevăzute de lege. Or, în măsura în care organele de auditare ar fi apreciat că actele administrative sau de altă natură care au constituit temei al acordării unor drepturi sunt nelegale, aveau posibilitatea ca pe cale de acțiune, evident în contradictoriu cu părțile semnatare ori emitente, să solicite instanței competente constatarea nulității ori nelegalității lor și doar în cazul constatării nulității de către instanță să dispună cu privire la caracterul nelegal și prejudiciator al unui drept negociat (partea interesată având posibilitate a de a renegocia drepturile respective), însă nu pot, nicidecum,în mod unilateral să le declare nelegale. Neprocedând în acest mod este evident că însăși actul care stă la baza emiterii deciziei de imputare nu este fundamentat pe criterii de legalitate, iar pe cale de consecință nici actul atacat nu poate fi considerat legal. Aceeași posibilitate o avea și P. comunei B., respectiv formuleze o acțiune în constatarea nulității unor clauze din Acordul colectiv, în măsura în care ar fi apreciat asupra nulității acestora. Actele juridice invocate de părțile unui litigiu, pentru justificarea drepturilor conferite părților prin acestea, nu sunt vădit nelegale ( în sensul că prin acestea s-ar încălca în mod evident și fără putință de tăgadă ordinea de drept, ar avea o cauză imorală sau un scop ilicit), pentru ca o instanță de judecată să poată fi îndreptățită a invoca din oficiu nulitatea unui act juridic. Așadar, instanța trebuia să soluționeze litigiul doar prin prisma a ceea ce a fost investită, în raport de prevederile instituite de conținutul art. 24 din Lege 130/1996 și astfel să rețină ca valabile și necontestate legal actele juridice pe care le-am invocat în susținerea temeiniciei drepturilor de natură salarială ori asimilate acestora, pe care le-a încasat în cursul anului 2008, tocmai în baza lor și chiar a dispozițiilor emise de pârât în aplicarea actelor juridice menționate. Dacă instanța ar fi procedat în sensul menționat și în conformitate cu dispozițiile legale menționate, pronunțându-se doar în raport cu obiectul sesizării (acțiunii), apreciază că soluția ar fi fost cu totul alta decât cea pronunțată. In același context anexează extrase de pe aplicația E. - noul portal just.ro referitor la soluționarea dosarelor: (...), referitor la dl. M. T. I. nr. (...) referitor la dl. M. C. L. și respectiv nr. (...) referitor la d-na B. H. și (...), referitor la d-na M. M., toate ale Secției Comerciale, de contencios administrativ și fiscal din cadrul T.ui B.-N., în care alte 3 complete de judecată din cadrul aceleași secții s-au pronunțat în sensul admiterii acțiunilor similare ale altor colegi funcționari publici din cadrul aceleași instituții Primăria comunei B., formulate împotriva aceleași Dispoziții de imputare nr. 272/(...). Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele: Sub aspectul criticilor privind încălcarea dispozițiilor legale care consacră cerința formalității actului administrativ, Curtea reține următoarele: Actul administrativ unilateral legal întocmit presupune îndeplinirea unor condiții de fond și formă specifice speciei din care face parte. În speță, Curtea reține că autoritatea pârâtă, P. C. B. jud. B.-N. a emis D. nr. 272 din (...) în vederea recuperării sumei de 4.335 lei de la reclamantă așa cum rezultă din Tabelul anexă la D. Curtea reține că suma a fost imputată reclamantei pentru recuperarea unor sume drepturi salariale nelegal acordate așa cum rezultă din procesul- verbal de constatare al C. de C. a jud. B.-N. încheiat la data de 25 septembrie 2009 și decizia nr. 22/2009 a aceleași autorități. Criticile privind nelegalitatea formală a dispoziției de imputare sunt întemeiate. Astfel, conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice între altele pentru situația prevăzută la art. 84 lit. b) (pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată. D. de imputare reprezintă astfel actul administrativ unilateral cu caracter individual emis de conducătorul autorității sau instituției publice pentru recuperarea de la funcționarul public vizat a sumelor de bani primite necuvenit și care nu au fost restituite în termenul prevăzut de lege. Din această perspectivă, dispoziția de imputare trebuie să îndeplinească condițiile specifice de formă și de fond ale actului administrativ individual. Astfel, dispoziția de imputare trebuie să arate temeiul legal și factual al emiterii actului, să individualizeze suma de plată, să individualizeze exact funcționarul public care urmează să i se impute. În speță, se constată că dispoziția de imputare a avut la bază cele două acte întocmite de organele de control ale C. de C. a jud. B.-N. care nu au fost comunicate recurentei pentru a-i fi opozabile. Dincolo de aceasta, nici în dispoziția de imputare și nici în pretinsul tabel anexă la aceasta nu este individualizată suma de plată, cu atât mai mult cu cât în actele de control ale C. de C. rezultă cu titlu general că în baza acordului/contractului colectiv de muncă la nivelul anului 2008 s-au acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul primăriei și școlii generale din localitate diverse sporuri, îndemnizații și sume care exced cadrului legal. Se conchide că s-au efectuat plăți fără bază legală în sumă de 86.332 lei din care sporuri, prime și alte sume achitate angajaților în valoare de 46.828 lei și sume achitate în plus bugetului consolidat în valoare de 39.504 lei. De asemenea s-a reținut că s-au achitat din bugetul primăriei, spor de fidelitate cuprins între 5% - 25% din salariul de bază pentru fiecare salariat, în funcție de vechime în muncă în instituție, spor de 10% din salariul de bază pentru personalul care desfășoară lucrul sistematic cu publicul, spor de mobilitate în procent de 10% din salariul de bază pentru personalul care desfășoară și activități în teren (casier și referenții cu atribuții în activitatea de asistență socială și alte asemenea sume evidențiate ca atare în decizia nr. 22/2009 a C. de C. a jud. B.-N.. Curtea observă din cele ce precedă că unele sporuri vizează toate categoriile de personal cum ar fi sporul de fidelitate și contravaloarea unei ținute decente iar alte sporuri vizează numai anumite categorii de personal cum ar pentru relații cu publicul, sporul de mobilitate și sporul pentru activitatea în teren. Curtea reține că în tabelul anexă la dispoziție nu se arată explicit care sume de bani au fost plătite nelegal reclamantei, în ce au constat acestea și care este temeiul legal al restituirii, cu atât mai mult cu cât actele de control nu au fost comunicate cu recurenta. Se mai observă că nici pe parcursul derulării procesului în cele două cicluri procesuale pârâtul, autor al actului contestat, nu a adus lămuriri pertinente instanțelor judecătorești spre a se edifica asupra realității acestora cu atât mai mult cu cât tabelul anexă privește mai multe persoane nu este semnat și autentificat prin ștampila instituției publice, simpla mențiune din antet că este anexă la dispoziția de imputare nefiind suficientă din punct de vedere formal pentru a se aprecia că acest tabel face parte integrantă din structura și conținutul actului administrativ contestat. Instanța apreciază că fundamentarea în fapt și în drept a actelor administrative de autoritate emise în temeiul atribuțiilor legale conferite organelor administrației publice, este o componentă esențială în aprecierea legalității acestora, prezumție în temeiul căreia astfel de acte se bucură de putere executorie. Prin Rezoluția Comitetului de M. ai C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative. În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate, în principiul IV din Rezoluție fiind inserată obligația de prezentare a motivelor care stau la baza actului. De asemenea, potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 721 C. pr. civ., dispozițiile Codului de procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice. Așadar, în privința conținutului motivării, art. 261 C. pr. civ. impune ca hotărârea să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; cel puțin aceste elemente trebuie aplicate și în cazul motivării actului administrativ. Procesul de deliberare al administrației nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza emiterii actului sunt într-adevăr expuse, într-o manieră concretă, de organul administrativ. Așa fiind, Curtea reține că sub aspect formal dispoziția de imputare nu conține elementele necesare antamate mai sus pentru a se putea efectua un control judecătoresc eficace. Este evident că fără posibilitatea realizării unui control formal și validarea actului din această perspectivă, un control judecătoresc de fond asupra raportului de funcție publică privind obligație efectivă de plată a sumei imputate apare de prisos. Din această perspectivă și cu această motivare, Curtea apreciază că recursul reclamantei este fondat, sens în care în temeiul art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 29 și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței atacate, care va fi modificată în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată. Drept consecință, în temeiul art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va anula D. nr. 272/(...) emisă de pârâtul P. comunei B., în ceea ce o privește pe reclamantă. Dat fiind soluția din recurs, cum intimatul a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. va fi obligat să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial, această sumă fiind considerată proporțională cu complexitatea și valoarea obiectului cauzei, precum și cu munca prestată de avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S. S.-A. împotriva sentinței civile nr. 3. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantei și dispune anularea dispoziției de impunere nr. 272/(...) emisă de pârâtul P. C. B. Obligă pârâții P. C. B. ȘI C. B. să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: I. U.
| ← Decizia civilă nr. 802/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 20/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
