Sentința civilă nr. 637/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 637/2011
Ședința ata de 02 N. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T. A. și T. E. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) reclamanții T. A., T. E. în contradictoriu cu ANAF - D. G. a F. P. C. a solicitat instanței anularea deciziei de soluționare a contestației nr.280/(...) a D. G. a F. P. și a deciziei nr.281/(...) a D. G. a F. P. , anularea deciziilor de impunere nr.27512/1/(...) emise pe numele reclamanților și a raportului de inspecție nr.27512/(...) întocmite de D. G. a F. P. C., obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că actele de inspecție fiscală au fost întocmite cu nerespectarea normelor fiscale.
Astfel în dezvoltare se arată că potrivit art.31, art.99 C.pr.fiscală inspecția se efectuează de către organul fiscal competent material și teritorial în raport de criteriul domiciliului fiscal al contribuabilului. În speță ținând seama de domiciliul fiscal competența revenea Administrația F. P. C. nu direcției și ca atare deciziile și raportul fiscal sunt nelegale în integralitatea lor.
Tot astfel se arată că potrivit art.104 alin.1 C.pr.fiscală durata maximă a inspecției este de 3 luni. A. termen este destinat să ofere contribuabilului o dublă protecție: pe de o parte existența unui termen limită permite contribuabilului să refuze prezenta organelor fiscale în spații după expirarea termenului, pe de altă parte organele fiscale sunt obligate să dea dovada de operativitate limitând cuantumul obligațiilor pe care le-ar putea datora contribuabilul .
Depășirea duratei pentru efectuarea inspecției este valabilă și în privința reclamantei pentru care avizul s-a emis la (...) iar inspecția s-a încheiat la (...).
Sancțiunea depășirii duratei legale a inspecției este în mod evident nulitatea raportului de inspecție fiscală.
Se mai arată de reclamanți că potrivit art.98 alin.3 C.pr.fiscală inspecția se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru careexistă obligația depunerii declarațiilor. În cazul lor pentru o inspecție efectuată în anul 2010 aceștia ani erau 2007, 2008 și 2009. Ori așa cum rezultă din conținutul raportului de inspecție perioada pentru care s-a efectuat inspecția este (...) - (...). Raportat la starea de fapt și conținutul documentelor întocmite de organele fiscale în opinia reclamanților se arată ar trebui reținute următoarele: prevederile art.98 alin.3 C.pr.civ. au fost încălcate inspecția fiind nelegală pentru anii 2005 - 2006 inspectorii nu au invocat normele menționate și nu au probat existența nici uneia din situațiile prevăzute de norme pentru a justifica o eventuală extindere a perioadei inspecției de la perioada de trei ani la o perioadă de cinci ani iar sancțiunea efectuării inspecției pentru o altă perioadă este nulitatea raportului.
Totodată arată reclamanții potrivit art.43 C.pr.fiscală orice act administrativ trebuie motivat iar raportul de inspecție fiscală nu este motivat. Astfel organul de inspecție nu a motivat sub nici o formă alegatia potrivit căreia reclamanții ar desfășura activități economice și care este temeiul avut în vedere. Aceasta deficiență este rezultatul faptului că organul fiscal aplică în speță dispozițiile codului fiscal de la (...) unor situații din 2008 nesocotind principiul constituțional al nerectroacativității legii. A.e argumente deși menționate în contestație nu au fost analizate de organul fiscal.
Mai arată reclamanții că potrivit art.9, art.42 alin.2 lit.c C.pr.fiscală înainte de luarea unei decizii este necesară ascultarea contribuabilului și apoi înscrierea mențiunilor privind audierea .In cauza nu s-a procedat ca atare la ascultare și nici nu au fost făcute mențiuni .
Cu privire la deficiențele de fond arată reclamanții că în perioada preaderarii dispozițiile ce trebuiau avute în vedere erau dispozițiile art.127
C.fiscal. Norma arătată prevede că reprezintă o activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în sensul obținerii de venituri cu caracter de continuitate . Totuși legislația română permitea în această perioadă excluderea expresă din sfera activităților economice a locuințelor proprietate personală efectuate de către persoane fizice sau a altor bunuri folosite de către acestea pentru scopuri personale conform art.1511 pct.2 din normele metodologice. În aceste condiții practic toate vânzările de locuine sau terenuri proprietate personală efectuate de persoane fizice în perioada 2004- 2006 sunt excluse din rândul activităților economice menționate de art.127 alin.2 C.fiscal. A.e lucruri conduc și la concluzia că persoanele fizice care au efectuat asemenea livrări de bunuri în perioada 2004-2006 nu aveau calitatea de persoane impozabile și prin urmare nu aveau obligația de a se înregistra ca plătitori de TVA și nici obligația de a colecta T. Regulile destinate determinării persoanelor impozabile din legislația națională arată reclamanții nu au cunoscut modificări semnificative în perioada 2007-2009 ulterioară aderării la uniune. T. art.127 C.fiscal a rămas neschimbat fiind adusă doar o minimă modificare normelor metodologice. De la (...) legislația națională în materie de TVA a dobândit noi valențe în sensul că forma actuală a art.127 C.fiscal și a normelor metodologice corespondente permite oricărui contribuabil să cunoască și să înțeleagă în cea mai mare parte condițiile în care legea consideră că există activitatea economică cu obligații consecutive de înregistrare ca plătitor TVA și colectare TVA pentru tranzacții. Astfel, pentru prima dată s-a introdus un art.127 alin.21 C.fiscal în sensul căruia „situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt aplicate prin norme. A. text este un text accesibil și previzibil care notifică contribuabilii asupra existenței unui set de regulidestinat să le regleze compartimentul fiscal din punct de vedere al TVA în cazul în care efectuează tranzacții de acest tip. Evaluând normele metodologice corespondente art.1521 pct.3 se pot observa următoarele: a) pentru prima dată prin trimitere la Curtea de Justiție E. se explică faptul că noțiunea de activitate economică este una extrem de largă incluzând practic orice tip de tranzacții indiferent de forma juridică datorită faptului că trebuie respectat principiul neutralității; b) în ceea ce privește vânzarea terenurilor și construcțiilor normele prevăd expres faptul că nu constituie activități economice următoarele: vânzare locuințe proprietate personală (construcții cu terenul aferent utilizate în scop de locuință inclusiv case de vacanță) sau a altor bunuri folosite de persoane fizice în scop personal …,c) în cazul construirii de bunuri imobile în considerarea jurisprudenței Rompelman s-a precizat faptul că activitatea economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică intenționează să realizeze o activitate de construire de imobile în vederea vânzării și poate fi probată prin raportare la anumite elemente obiective, de pildă faptul că persoana fizică începe să efectueze cheltuieli și/sau să facă investiții pregătitoare menținerii activității economice; de) pentru situația vânzărilor de terenuri și construcții anterior achiziționate în scopul (re) vânzării normele metodologice oferă explicații. În principiu regulile sunt : activitatea nu are caracter de continuitate dacă se realizează o singură tranzacție anual, dacă persoana fizică în cauză nu derulează deja construcția unui bun mobil în vederea vânzării nici o tranzacție nu va mai putea fi considerată ocazională. De asemenea arată reclamanții că trebuie observat că toate inspecțiile fiscale în materie de TVA aferentă tranzacțiilor de bunuri mobile au fost demarate de efectuarea după data de (...) deci după publicarea normelor fiscale imperative. Cu toate acestea inspectorii au tendința de a aplica reguli așa cum se întâmplă și în speța unor situații juridice din perioada 2005-2009. Tot astfel arată reclamanții că vânzarea terenurilor și construcțiilor de către persoane impozabile constituie din punct de vedere al TVA livrări de bunuri și prin urmare orice persoane ce efectuează o atare operațiune are obligația de a colecta TVA iar pe de altă parte există și operațiuni scutite de T. În condițiile incidenței dispozițiilor fiscale în vigoare în anul 2007 art.141 alin.2 lit.f și normele metodologice elementele ce trebuie avute în vedere sunt următoarele: potrivit regulii descrise în prima fază din art.142 alin.2 lit.f livrarea de către orice persoană a unei contribuții a unei părți din construcție și a terenului pe care este construită precum și livrarea oricărui teren erau scutite de T. C. celei de a doua faze din art.141 de la această regulă există și excepții: constituie operațiune impozabilă livrarea unei construcții noi a unei părți dintr-o construcție nouă sau a unui teren construibil, efectuată de o persoană impozabilă. Aplicarea excepției necesită o scurtă analiză: este considerată construcție nouă acea construcție care a fost livrată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări sau utilizări a construcției sau a unei părți ; sunt operațiuni impozabile doar livrările de construcții noi sau terenuri construibile efectuate de persoane impozabile și nu livrări cu caracter ocazional, persoana impozabilă să-și fi exercitat sau să fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial pentru achiziția, transformarea sau construcția unui imobil. Dispozițiile art.141 și normele metodologice au suferit modificări în principal fiind eliminată condiția referitoare la exercitarea sau posibilitatea exercitării dreptului de deducere al TVA, excepția se aplică numai persoanelor impozabileîn sensul art.127 C.civ. prin urmare arată reclamanții pentru determinarea sferei operațiunilor impozabile era esențial a se determina ce înseamnă teren construibil din perspectiva codului fiscal și a dispozițiilor legii fondului funciar în condițiile în care Legea nr.350/2011 nu defineștenotiunea.În sfera noțiunii teren construibil ar putea fi incluse doar terenurile situate în intravilan întrucât potrivit legii cosntrucțiile pot fi amplasate doar pe terenurile situate în intravilan; iar terenurile ce nu sunt situate în intravilan pot deveni construibile după scoaterea lor din circuitul agricol. Prin urmare în lipsa unor precizări expuse doar acele terenuri situate în intravilanul localităților pentru care s-a oferit dreptul de a construi printr-o autorizație ar putea fi incluse în sfera noțiunii de terenuri construibile. Mai arată reclamanții că legislația în materie de TVA nu respectă principiul securității juridice în perioada 2007-2009. Astfel formularea din normele metodologice care ar trebui să expliciteze textul codului fiscal nu oferă contribuabilul nici cea mai mică idee asupra a ceea ce înseamnă obținerea de venituri cu caracter de continuitate în concepția legiuitorului român sau a legiuitorului comunitar. T. art.127 C.fiscal nu este cert, previzibil prin lecturarea căruia să se cunoască exact consecințele financiare și întinderea obligațiilor. În plus nu au fost luate măsuri pentru a se asigura interpretarea și o informare corespunzatoare cu privire la legislația în materie de TVA și nici pentru asigurarea traducerii și publicității directivelor. Consecințele unei atare stări de lucruri au fost subliniate de Curtea de Justiție E. prin hotărârea pronunțată la (...) iar acestea sunt valabile și în cauză în sensul inopozabilității deciziei particularilor Pe de altă parte se arată obținerea de venituri cu caracter de continuitate trebuia înscrisă expres de legiuitor așa cum s-a procedat în cazul altor categorii similare. Așa cum rezultă din prevederile codului fiscal în vigoare la data efectuării operațiunilor în discuție, operațiunile efectuate nu intrau în sfera de impozitare iar bunurile înstrăinate au fost folosite pentru scopuri personale fiind evident că nu s-a realizat o activitate economică în sensul prevederilor cunoscute la acel moment. În privința normelor metodologice arată reclamanții că trebuie reținut faptul că textul constituțional instituie regula potrivit căreia impozitele și taxele ca și venituri la buget nu se pot reglementa decât prin acte normative emise de către parlament. per a contrario este interzis ca taxele și impozitele să fie reglementate prin acte normative care nu emană de la parlament. T. obligației de plată a TVA nu îl poate reprezenta pct.3 alin.1 și 5 din norme deoarece aceste texte adaugă nepermis la textul art.127 alin.2 din Codul fiscal extinzand fără temei dincolo de intenția legiuitorului domeniul activității generatoare de obligația de plată de T. În acest fel au fost încălcate dispozițiile art.1 teza a-II-a și ale art.5 C.fiscal art.139 Constituție ce statuează că impozitele și taxele și orice alte venituri se stabilesc numai prin lege. Cu privire la reținerile cotei TVA arată reclamanții că reținerile organelor fiscale sunt greșite deoarece nu aveau calitatea de persoană impozabilă , contractele nu prevedeau TVA ,există obligația organului fiscal de a lua în considerare prețul ,fiind inclusiv TVA nu să majoreze prețul tranzacției iar în condițiile în care erau îndeplinite cerințele pentru aplicarea TVA cota era de 5%. Faptul generator a intervenit la data la care au fost îndeplinite formalitățile pentru transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător adică anul 2009 și nu data la care a fost formulată declarația notarială.legea. Prin urmare concluzionează reclamanții organele fiscale au aplicat eronat Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata D. G. a F. P. C. a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că normele procedurale fiscale menționează expres că numai lipsa uneia din elementele actului administrativ fiscal referitoare la nume, prenume, calitatea persoanei împuterniciți…cu excepția prevăzută la art.43 alin.3 atrage nulitatea. Prin urmare se arată în speță sunt aplicabile dispozițiile de drept comun care stipulează că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin acestea s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anulare. În speță reclamanții nu au dovedit o vătămare prin depășirea duratei sau a dreptului de apărare întrucât au exercitat calea de atac. Tot astfel se arată că au fost omise dispozițiile regulamentului de organizare și funcționare în contextul în care în structura administrativă nu există activitate de inspecție fiscală aceasta fiind constituită numai la nivelul direcției generale a finanțelor publice județene. Totodată arată intimata că în privința prevederilor nu se pune problema retroactivității , ca reclamanții au desfășurat activități cu caracter de continuitate ce sunt supuse taxei. Analizând susținerile părților Curtea reține următoarele: În urma controlului ce a avut ca obiectiv modul de declarare , determinare și virare TVA aferent activităților desfășurate organele de control fiscal au reținut că reclamanții au efectuat tranzacții imobiliare începând din ianuarie 2007 ce au depășit plafonul de scutire TVA și respectiv au desfășurat activități economice cu caracter de continuitate - constând în vânzarea de apartamente - pentru care aveau obligația de a solicita înregistrarea ca plătitor de TVA, de a colecta și vira T. Față de cele reținute în considerarea că valorificarea repetată a unui număr de 112 apartamente este o activitate continuă și reprezintă o operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu dispozițiile fiscale s-au stabilit în sarcina reclamanților obligații fiscale de plătit și majorări aferente sens în care au fost emise acte de impunere. Cele statuate au fost contestate însă contestațiile au fost respinse prin deciziile nr.280 și 281 din (...). Nemulțumiți fiind reclamanții s-au adresat instanței în considerarea că reținerile organelor fiscale sunt greșite deoarece nu au fost înregistrați ca și comercianți; nu există până în (...) o bază legală de înregistrare ca și contribuabili plata TVA, persoanelor fizice ce efectuează tranzacții nu sunt supuse controlului, prin modificările aduse persoana fizică nu avea obligația să depusă declarații de venit s.a. Față de cele susținute organele fiscale au susținut în esență că pentru activitățile efectuate era necesară înregistrarea aceste activități au caracter de continuitate și deci sunt operațiuni supuse taxei. Plecând de la cele relevate de părți problemele ce trebuiesc lămurite sunt acelea dacă reclamanții se pot circumscrie sferei persoanelor impozabile și dacă operațiunile desfășurate sunt supuse taxei pe valoarea adăugată. Persoana impozabilă în condițiile normelor fiscale este orice persoană care desfășoară de o manieră independenta și indiferent de loc activități de natura celor prevăzute la alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități potrivit art.127 C.fiscal. În sensul normei activitățile economice cuprind activitățile producătorilor ,comercianților sau prestatorilor de serviciiinclusiv activitățile extracative, agricole și activitățile profesiilor liberare sau asimilate. Tot astfel constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Persoana impozabilă din punct de vedere a taxei pe valoarea adăugată este persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică potrivit art.125 alin.1 pct.18 din același act normativ. O persoană fizică devine persoană impozabilă în sensul titlului VI privind TVA din Codul fiscal dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prevăzute de art.127 alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. În sensul celor menționate de art.126 alin.2 C.fiscal normele metodologice explicitează că nu are caracter de continuitate obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale. Ulterior prin modificările intervenite prevederile pct.3 alin.1 titlul VI din același act normativ se arată că în sensul art.127 obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art.127 alin.2 din Codul fiscal. Actele dosarului relevă că reclamanții în perioada 2007 și următoarea au procedat la înstrăinarea unor imobile mai exact au încheiat un număr mare de tranzacții.Ori în această situație nu se poate contesta caracterul repetat, de continuitate al activității. Evident susțin reclamanții că vânzarea nu intra în categoria activităților economice în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate respectiv nu este o activitate comercială. Susținerile nu pot fi primite deoarece numărul mare de tranzacții într-o perioadă îndelungată de desfășurare nu se relevă a fi activități în chip accidental. Activitățile se relevă a fi desfășurate în mod continuu într-un scop de profit. Ori o atare activitate este una comercială iar aceasta a fost deseori statuată de jurisprudența instanței în contextul soluționării conflictelor de competență. De altfel nu trebuie omis că în jurisprudența Curții de Justiție E. - cauzele conexate 180/10 - hotărârea din (...) s-a statuat că dacă persoana ia măsuri active prin utilizarea unor mijloace similare celor adoptate de un producător ,de un comerciant sau prestator de servicii această persoană trebuie considerată că exercită o activitate economică. Prin urmare în condițiile în care reclamanții au utilizat mijloace similare celor adoptate de comercianți - prin tranzacții continue de vânzare - aceștia exercită activitate economică și ca atare activitatea este supusă taxei. Susțin însă reclamanții că operațiunile desfășurate nu intră în sfera de aplicare a taxei. Potrivit Codului fiscal în sfera de aplicare a taxei se includ operațiuni care îndeplinesc cumulativ mai multe condiții și anume: constituie livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata, livrarea se realizează de o persoană impozabilă astfel cum este definită de art.127 alin.1iar livrarea bunurilor rezultă din una din activitățile economice prevăzute la art.127 alin.2. Ori reclamanții așa cum s-a relevat mai sus au realizat activitate economică în sensul normelor fiscale și cele statuate în jurisprudența CJUE. În plus au și calitatea de persoane impozabile așa cum rezultă din dispozițiile art.153 din Legea nr.571/2007. Potrivit normei menționate orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislația privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite. În speță în perioada supusă verificării reclamanții au efectuat tranzacții ce au depășit plafonul cerut de normele fiscale, astfel că aveau obligația să solicite înregistrarea ca plătitori de TVA potrivit art.152 alin.3. Potrivit acestei norme sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri declarat sau realizată este inferioară plafonului de 200.000 lei denumit în continuare plafon de scutire dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. În acest context al normei și veniturilor realizate din tranzacții reclamanții aveau obligația înregistrării ca plătitor de taxă în regim normal în termen de 10 zile de la depășirea plafonului obligație care nu a fost îndeplinită. Cum obligația nu a fost îndeplinită în mod corect organele de inspecție au stabilit obligații suplimentare aferente tranzacțiilor. Legat de aceasta susțin reclamanții că organele fiscale nu au determinat corect T.Susținerile nu pot fi reținute întrucât probele nu au relevat o atare situație reclamanții renunțând la expertiza încuviințată în cauză. Cât privește majorările se reține că potrivit art.119 C.fiscal pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată se datorează majorări iar potrivit art.120 din același act normativ majorările se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate iar nivelul majorărilor este de 0,1% pentru fiecare zi și poate fi modificat prin legi bugetare anuale. Reclamanții au susținut că majorările sunt calculate greșit însă nu au oferit un mod de calcul și au renunțat la expertiza. Ori în condițiile date în lipsa unor probe susținerile sunt nefondate și vor fi respinse. Nici susținerile că organele fiscale nu aveau competența de a efectua controlul , că actele sunt lovite de nulitate nu pot fi reținute în condițiile în care o atare activitate este atributul compartimentelor din cadrul direcției iar o cerință cerută actului potrivit art.46 C.fiscalnu se releva a fi fost neindeplinita. În plus nici celelalte susțineri nu pot fi primite întrucât posibilitatea de a fi ascultați și a se apara a fost asigurată prin demersul inițiat în fața instanței,iar necunoașterea legii nu poate constitui motiv de exonerare a obligației. În fine nici restul susținerilor nu pot fi primite câtă vreme in materie ficala termenul nu este cel comun de trei ani ci de cinci ani, legea fiscală prevede obligativitatea înregistrării în condițiile depășirii plafonului ca persoana impozabilă cat și obligația plății taxei pe valoarea adăugată pentru livrări/vânzări prin mijloace similare celor adoptate de comercianți, iar livrările vizează perioada ianuarie 2007 - decembrie 2009. Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile Legii nr.571/2003, OUG nr.92/2003 instanța va respinge acțiunea formulată. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge cererea formulată de reclamanții T. A. și T. E. cu domiciliul în C.-N. str. N.C. nr.25, ap.13, jud. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în C.-N. P. A. Inacu nr.19, jud. C.. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C. Red.F.T./S.M.D. 4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2865/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 194/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
