Sentința civilă nr. 645/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
S. CIVILĂ Nr. 645/2011
Ședința la 04 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. M. A. D. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN P. I. DIN C. M. A. ȘI I., S. P. I. AL J. C., reprezentant legal MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
Se constată că la data de 3 noiembrie 2011 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de pârâtul O. Român pentru I. al județului C.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin contestația formulată la data de 29 iunie 2011 și înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul S. M. A. D. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN P. I., S. P. I. AL J. C., a solicitat anularea D. de returnare nr. 1529154 din data de (...) emisă de O. ROMAN P. I., S. pentru imigrări al județului C. și obligarea pârâtei la acordarea regimului de ședere temporară în scop de studii la UMF C., în calitate de medic rezident.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că D. de returnare nr.
1529154 din data de (...) a fost emisă de O. Roman pentru I. în considerarea faptului că șederea sa ar fi devenit ilegală la data de (...), fără însă a se specifica motivele pentru care reclamantului i-a încetat dreptul de ședere pe teritoriul R. chiar la data pronunțării Sentinței 2. a C. de A. C. in dosar nr. (...) prin care decizia de returnare anterioară, emisă de ORI C. la data de (...) a fost anulată.
Cu atât mai lipsită de o aparență de legalitate sub aspectul formal al motivării apare decizia atacata cu cât nu se face niciun fel de referire la solicitările reclamantului de reglementare a regimului dreptului de ședere, la caracterul fondat sau nu al acestora, si oricum, în vădită contradicție cu dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a statuat o altă realitate juridică decât cea avută în vedere de pârâtă.
La o simpla lectura a deciziei contestate rezulta fără putința de tăgada faptul ca autoritatea de resort nu a produs prin însuși actul administrativ emis o motivare concretă, pertinentă si convingătoare de natura a asigura o informare reală, corectă si completă a reclamantului cu privire la motivele care au stat la baza emiterii actului administrativ.
Mai susține reclamantul că cetățeanului străin care se află permanent sau temporar sub jurisdicția unui stat membru bucurându-se de regimul național al străinilor îi sunt de asemenea opozabile exigentele dreptului la o buna administrație reglementat de R. C. de M. ai C. E. (2007)7 privind buna administrație si exigentele ce rezulta din art.41 din Carta Drepturilor
Fundamentale ale Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptată la 12 decembrie 2007 la S.
Deși dispozițiile Legii contenciosului administrativ cu care se completează normele OUG 194/2002 nu conțin prevederi exprese cu privire la cerința motivării actelor administrative, pentru a preveni arbitrariul organelor administrative si pentru a asigura un acces real la justiția de contencios administrativ a persoanelor, pentru a se asigura premisele corecte ale unui control de legalitate si oportunitate efectiv si concret a actelor administrative, cerința motivării concrete, corecte si complete a actelor administrative apare ca obligatorie si necesară.
Or, asa cum rezultă din cuprinsul deciziei atacate, autoritatea de resort nu a oferit o motivare efectivă de natura a permite subsemnatului o corecta informare asupra considerentelor si argumentelor de fapt care au stat la baza adoptării măsurii dispuse, cu atât mai mult cu cât aceasta din urma decizie nu face altceva decât să facă trimitere la o dată ce coincide cu data pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a dispus anularea unei decizii emise anterior de ORI C. - (...)- decizie a ORI prin care practic i s-a revocat reclamantului un drept de ședere pentru studii pe teritoriul R. pe motivul că, urmare a exmatriculării, nu mai are calitatea de cetățean străin venit la studii în R.
Atât decizia cât si măsura revocării au fost apreciate ca nelegale de instanță în mod irevocabil, drept pentru care din momentul pronunțării acestei decizii, nu poate fi vorba decât de recunoașterea unor drepturi ale reclamantului în privinta regimului de sedere, nicidecum de un caracter nelegal al șederii reclamantului în tară. Considerente de fapt ce au determinat autoritatea pârâtă a dispune în sensul stabilit prin decizia ce face obiectul prezentei contestații nu se regăsesc nici în partea introductivă a actului, nici in corpul acestuia, aspect ce afectează legalitatea deciziei atacate.
Pe de altă parte, a apreciat reclamantul că modalitatea prin care autoritatea pârâtă a înțeles sa tranșeze problema regimului juridic al dreptului său de ședere pe teritoriul R. se circumscrie unei proceduri nelegale. Mai întâi, prin D. emisa la (...) s-a dispus returnarea reclamantului de pe teritoriul R., consecință a revocării dreptului de ședere temporară în scop de studii, deoarece ar fi fost exmatriculat, drept pentru care nu mai are calitatea de student venit la studii în R. A. nelegalitătii acestei etape de procedura s-a pronunțat irevocabil C. de A. in dos nr. 1161133/2010 prin S. 2., astfel încât, prin anularea în întregime a deciziei nr. 2589321/(...) s-a statuat totodată si asupra revocării de către emitentul deciziei a dreptului de ședere temporară de care s-a făcut vorbire în corpul deciziei anulate.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, in pofida solicitării reclamantului de reglementare a regimului șederii pe teritoriul R. având în vedere si dispozițiile sentinței civile arătate mai sus, ORI C. a înțeles să emită o nouă decizie de returnare în care face vorbire de faptul că dreptul reclamantului de
ședere ar fi devenit ilegal începând cu data pronunțării sentinței civile nr. 2. fără niciun fel de legătură - cu o eventuală exmatriculare ori nouă revocare a dreptului de ședere, despre care reclamantul nu a fost înștiințat prin niciun fel. Or, șederea reclamantului nu putea deveni ilegală la data de (...), data la care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost anulată o decizie prin care anterior i s-a revocat acest drept, cu consecința restabilirii caracterului legitim al dreptului de ședere al reclamantului, drept preexistent nesupus unei alte revocări ulterioare. La data de (...) nu s-a revocat nici de către instanță si nici de către ORI C. un drept de ședere al reclamantului pe teritoriul R., ci dimpotrivă, s-a recunoscut legitimitatea dreptului de ședere preexistent urmare a anularii unei decizii emise în mod nelegal de către ORI C.
Nelegalitatea pe fond a deciziei contestate privește, în esență, si faptul că reclamantul îndeplinește toate condițiile prevazute de lege pentru a obține acordarea si în continuare a regimul de ședere solicitat în scop de studii, astfel după cum a învederat si autorității pârâte, fapt ce ar fi impus acordarea în continuare a acestui drept, nicidecum obligarea reclamantului la părăsirea teritoriului R.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 84 si urm. din OUG nr.
194/2002.
Pârâtul M. ADMINISTRAȚEI ȘI I. - O. ROMÂN P. I. - DIRECȚIA MIGRAȚIE - S.pentru I. al județului C. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitatrespingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În primul rând, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității celui de-al treilea petit din cererea introductivă, întrucât se solicită în mod direct instanței să dispună obligarea O. Român pentru I., prin formațiunea sa teritorială, să prelungească dreptul de ședere al reclamantului în R., atribuție ce intră în competența exclusivă a O. Român pentru I..
În continuare, s-a arătat că la data de 25 mai 2010 reclamantul a fost exmatriculat din cadrul Universității de M. și F. "I. H." din C.-N., iar până în prezent această instituție de învățământ nu l-a mai acceptat la studii. A. în vedere condiția specială prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. a) pct. (i) din O.U.G. nr.
194/2002, pârâtul a apreciat că dorința reclamantului de a i se prelungi dreptul de ședere în R. în scop de studii nu are suport legal.
În aceste condiții, aprobarea emisă reclamantului de către ministerul de resort prin care i s-a acordat inițial posibilitatea generală și virtuală de a face studii în R. este lipsită de eficiență.
În fapt, se arată că reclamantul a fost beneficiarul unui drept de ședere în
R. acordat în scop de studii, fiind inițial acceptat de către U. în calitate de medic rezident, iar la momentul revocării dreptului său de ședere era în anul III de studii, deși taxele sale de școlarizare nu mai erau achitate din semestrul 2 al anului II de studii, programat pentru perioada februarie 2009 - ianuarie 2010.
Datorită neachitării taxelor de studii și pentru lipsa de la programul de pregătire, la data de (...) reclamantul a fost exmatriculat, fapt care a generat logic măsura revocării dreptului de ședere în R.
La data de 19 aprilie 2011 C. de A. C. a pronunțat sentința civilă cu nr.
257, prin care a dispus anularea D. de returnare de pe teritoriul R. emisă reclamantului ca urmare a revocării dreptului acestuia de ședere în R., drept care lăsat neatins ar fi subzistat până la data de 01 august 2010.
Respectarea de către S. pentru I. al județului C. a prevederilor legale a fost considerată un abuz de către prima instanță, în condițiile în care această autoritate publică nu avea acces la corespondența dintre U. și unitatea bancară a I.N.G. B. și nu avea cum să aprecieze realitatea sau fictivitatea unui presupus transfer bancar. În urma verificărilor efectuate s-a confirmat că la momentul pseudo-transferului bancar reclamantul nu avea disponibil bănesc în cont.
La data de 26 mai 2011, U. și-a menținut poziția și a comunicat pârâtului prin scrisoarea nr. 11614/(...) faptul că reclamantul rămâne exmatriculat, iar conducerea universității i-a respins cererea de reînmatriculare la studii de rezidentiat.
Practic, reclamantul nu mai este acceptat la studii, nu mai are calitatea de cetățean străin înscris la studii, fapt pentru care un drept de ședere acordat în scop de studii este ilegal.
În aceste condiții, orice pretenție vizând obținerea unui drept de ședere în
R. în scop de studii, în actuală situația este total nerealistă.
Acesta este și motivul principal pentru care petiția menționată de reclamant a fost tratată cu un refuz categoric, oricum maniera aleasă pentrusolicitarea unui drept de ședere fiind foarte originală și neconformă cu prevederile legale incidente.
În privința calificării șederii cetățeanului străin ca ilegală, pârâtul a făcut următoarele precizări:
De la data contestării D. de returnare nr. 2589312/(...) până la data pronunțării instanței - 19 aprilie 2011, cetățeanul străin a fost plasat de legiuitor într-o zonă de siguranță, ferită de intervenția autorităților, prin efectul automat al suspendării deciziei respective. A., șederea sa în R. nu a putut fi considerată ilegală, deoarece se afla sub protecția legii.
Din data de 19 aprilie însă, D. respectivă fiind anulată, cetățeanul străin nu a mai beneficiat de restul de termen până la împlinirea celor 30 zile obținute prin efectul suspendării D. și nici nu avea un drept de ședere în R., astfel încât șederea efectivă a reclamantului în R. a devenit direct ilegală.
Acest paradox se explică prin faptul că chiar dacă D. de returnare nr.
2589312/(...) a fost anulată, reclamantul nu mai putea fi repus în dreptul său de ședere revocat anterior, deoarece acel drept expira la data de 01 august 2010.
Năzuința reclamantului de a obține translatarea diferenței de durată în timp calculată din data de 08 iunie 2011 (data revocării acelui drept de ședere în R.) până în data de 01 august 2010 este nerealistă, o asemenea operațiune neavând nici un suport legal. Oricum, reclamantul a beneficiat de protecția legii române și a stat efectiv pe teritoriul R. mult mai mult decât data de 01 august
2010, având în vedere și poziția U. care nu mai este dispusă să îl reînmatriculeze.
A., s-a apreciat că șederea ilegală a reclamantului a început să curgă odată cu data pronunțării primei instanțe, adică din data de 19 aprilie 2011, prima zi de ședere ilegală pe teritoriul R. fiind încheiată în ziua următoare, adică la data de 20 aprilie 2011.
În concluzie, a apreciat pârâtul, condițiile de formă și de fond ale actului administrativ au fost respectate, actul a fost comunicat personal reclamantului, condițiile generale de valabilitate sunt îndeplinite, astfel încât acțiunea reclamantului este neîntemeiată și parțial inadmisibilă, fapt pentru care solicită respingerea ca atare.
Analizând cererea dedusă judecății, C. reține următoarele:
Reclamantul S. M. A. D. a beneficiat de un permis de ședere temporară, în scop de studii, valabil în perioada (...)-(...) (f. 5 dosar acvirat nr. (...) al C. de A. C. ) La data de (...), pârâtul ORI- S. jud. C. a emis D. de returnare de pe teritoriul R. nr. 2589312 ( f. 4 dosar acvirat ) prin care reclamantul a fost încunoștințat că i s-a revocat dreptul de ședere temporară deoarece a fost exmatriculat și nu mai avea calitatea de cetățean străin venit la studii în R. T. acesta era obligat să părăsească teritoriul R. în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință de decizie.
Această decizie a fost anulată prin sentința civilă nr. 257/(...) a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr.(...), fără a se stabili în mod corelativ vreo obligație în sarcina autorității publice pârâte.
Din lectura considerentelor acestei sentințe reiese că instanța a apreciat că măsura de îndepărtare a reclamantului de pe teritoriul R. nu reprezintă o măsură necesară și proporțională raportat la scopul pentru care reclamantul a venit în R. și la împrejurarea că acesta a efectuat toate demersurile pentru transferul taxelor de școlarizare, iar incidentul bancar intervenit nu i-a fost comunicat pentru a-l putea remedia. Cât privește taxa de școlarizare, a reținut că reclamantul s-a prezentat la data de (...) la ING B. unde a completat un ordin de plată prin care ordona plata sumei de 960 euro din contul său în contul beneficiarul UMF C. N., ordin care a fost depus în dosarul personal al reclamantului. U. bancară a acceptat ordinul de plată, dar ulterior a precizat că nu a putut efectua transferul deoarece nu exista disponibil suficient în contul reclamantului.
La data de 5 mai 2011 ( f. 67 ), reclamantul a înregistrat la sediul pârâtului o cerere prin care a solicitat clarificarea regimului său legal de ședere raportat la efectele sentinței civile nr. 2. a C. de A. C., în sensul acordării/prelungirii dreptului de ședere în scop de studii.
După efectuarea unor verificări în evidențele UMF C. N., pârâtul a emis o nouă decizie de returnare de pe teritoriul R. nr. 1529154 din (...) pe numele reclamantului în motivarea căreia s-au invocat dispozițiile art. 82 alin. 3 lit. a pct. i coroborat cu art. 11 alin.1 din OUG nr. 194/2002, reținându-se că șederea reclamantului pe teritoriul R. a devenit ilegală începând cu data de (...) și trebuia să părăsească teritoriul R. începând cu data de (...).
C. reține că potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 3 lit. a pct. i din OUG
194/2002 „D. de returnare dă posibilitatea străinului a cărui ședere a devenit ilegală să părăsească țara neînsoțit în termen de 15 zile";, iar conform art.11 al.1 din OUG 194/2002, cetățenii străini aflați temporar în mod legal în R. pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau prin permisul de ședere.
Prin contestația dedusă judecății, reclamantul a solicitat în primul rând anularea deciziei de returnare, iar în al doilea rând, obligarea pârâtei la acordarea regimului de ședere temporară în scop de studii la UMF C., în calitate de medic rezident.
În susținerea nelegalității deciziei de returnare s-a invocat o neregularitate de ordin formal, și anume nemotivarea actului administrativ contestat, și chestiuni legate de netemeinicia deciziei derivând din efectele pe care le-a produs sentința civilă nr. 257/(...) a C. de A. C. asupra statutului său de străin.
Cât privește prima critică de nelegalitate, C. admite că autoritatea publică emitentă a prezentat în mod lapidar în cuprinsul deciziei de returnare temeiul de fapt care a condus la adoptarea acesteia, însă actele premergătoare ce au stat la baza emiterii sale, respectiv referatul din (...) întocmit de funcționarii din cadrul S.ui pentru I. al județului C. ( f. 39 ) și adresa nr. 11614 din (...) a UMF C. N. ( f.
71 ) au contribuit la o motivare implicită a actului administrativ contestat și au permis reclamantului să declanșeze un controlul de legalitate pertinent.
Tot în sprijinul acestei teze mai trebuie adăugat și faptul că decizia de returnare a fost comunicată reclamantului, iar actele premergătoare se află la dosarul cauzei, astfel că se poate prezuma că sunt cunoscute de reclamant.
De asemenea, se mai observă că pe parcursul derulării procesului, pârâtul, autor al actului contestat, a adus lămuriri pertinente instanței de judecată, cu respectarea principiilor contradictorialității și oralității, spre a se edifica asupra contextului factual ce a condus la emiterea celei de a doua decizii de returnare. De asemenea, reclamantului i s-au solicitat explicații verbale și probe în apărare pentru a combate afirmațiile autorității.
C. ține să sublinieze faptul că situația dedusă judecății este sensibil diferită de cea existentă în cauza Lupșa împotriva R. în care C. Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că statul român a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 7 la C. prin aceea că autoritățile române nu i-au oferit reclamantului nici cel mai mic indiciu referitor la faptele ce i se reproșau și care au determinat îndepărtarea sa de pe teritoriul R. P. a concluziona în acest sens, C. a reținut că reclamantul nu s-a bucurat nici în fața autorităților administrative și nici în fața curții de apel de nivelul minim de protecție împotriva arbitrariului autorităților, acesta fiind îndepărtat din țară pe baza unei ordonanțe a P.ui în care se consemna că S. Român de I. deținea "indicii temeinice că desfășoară activități de natură să pună în pericol siguranța națională". Această ordonanță nu a fost comunicată reclamantului, P. nu a furnizat curții de apel nicio precizare referitoare la faptele reproșate reclamantului, iar curtea de apel s-a limitat la o analiză pur formală a actului contestat fără a administra nicio probă care să probeze că reclamantulprezenta într-adevăr un pericol pentru siguranța națională sau pentru ordinea publică.
Comparând situația prezentată mai sus cu cea a reclamantului, C. apreciază că acesta a fost informat în mod corespunzător și rezonabil asupra temeiurilor care au determinat emiterea deciziei de returnare, așa încât va respinge critica referitoare la nemotivarea deciziei contestate.
Referitor la temeinicia deciziei de returnare, C. trebuie să lămurească două chestiuni și anume: care sunt efectele produse de sentința civilă nr. 257/(...) a C. de A. C. asupra statutului de străin al reclamantului, iar pe de altă parte dacă șederea reclamantului pe teritoriul R. a devenit sau nu ilegală ulterior pronunțării acestei sentințe.
Prin sentința civilă nr. 257/(...), C. de A. C. a anulat D. de returnare de pe teritoriul R. nr. 2589312 din (...) prin care s-a revocat dreptul de ședere al reclamantului și i s-a pus în vedere să părăsească R. în termen de 30 de zile. I. nu a stabilit nicio obligație complementară în sarcina ORI și nici nu a recunoscut în mod explicit vreun drept de ședere în favoarea reclamantului, în scop de studii.
De asemenea în considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a fost exmatriculat de la studiile de rezidențiat, la data de (...), pentru neplata taxelor de școlarizare.
Motivul determinant în adoptarea deciziei de anulare a deciziei de returnare a constat în încălcarea principiului proporționalității de către autoritatea publică în luarea deciziei de îndepărtare a reclamantului din țară raportat la scopul pentru care i s-a recunoscut, inițial, reclamantului dreptul de ședere și la conduita acestuia. C. nu a statuat nici un moment asupra nelegalității măsurii de exmatriculare și nici nu a ajuns la o concluzie contrară în privința neplății taxei de școlarizare pentru a doua parte anului II de rezidențiat.
În acest context este evident că măsura instanței de anulare a D. de returnare nr. 2589312 din (...) a lipsit de efecte juridice măsura de revocare a dreptului de ședere temporară al reclamantului în R. și obligația stabilită în sarcina acestuia de a părăsi teritoriul R. în 30 de zile de la data comunicării deciziei de returnare. F. de considerentele și dispozitivul hotărârii nu se poate susține în nici un caz că instanța i-a recunoscut reclamantului un drept originar de ședere în R., cu începere de la data pronunțării sentinței așa cum acesta pretinde în mod eronat prin contestația formulată.
Problema care se pune în continuare privește însă natura dreptului de
ședere de care beneficia reclamantul la momentul emiterii primei decizii de returnare.
Așa cum rezultă atât din cuprinsul D. de returnare nr. 2589312 din (...) cât și din permisul de ședere seria RO 0213107 emis pe numele reclamantului, acesta beneficia la (...) de un drept de ședere temporară, iar nu de un drept de ședere permanentă. În concret, reclamantul era în posesia unui permis de ședere temporară cu valabilitate din (...) până în (...). Acest drept de ședere temporară a fost revocat la data de (...), însă efectele revocării au fost anihilate prin pronunțarea sentinței civile nr. 257/(...) a C. de A. C. Î. doar efectele deciziei de returnare care cuprindea măsura revocării dreptului de ședere temporară, C. a repus în vigoare doar dreptul de ședere temporară valabil până în (...), nerecunoscând reclamantului un drept de ședere pentru un interval de timp subsecvent acestei date.
Prin contestația formulată reclamantul speculează că sentința civilă nr.
257/(...) a C. de A. C. i-ar fi recunoscut un drept de ședere sine die fără a aduce vreun argument de drept în susținerea acestei teze sau a se referi la o statuarea expresă în acest sens emanând din hotărârea curții de apel.
Prin urmare, C. nu va interpreta efectele sentinței civile nr. 257/(...) a C. de A. C. în sensul dorit de reclamant ci în sensul recunoașterii valabilitățiidreptului reclamantului de ședere temporară până în (...), termen stabilit de către autoritatea administrativă cu ocazia emiterii permisului de ședere.
Chestiunea următoare ce se impune a fi clarificată vizează stabilirea momentului de la care șederea reclamantului pe teritoriul R. a devenit ilegală.
Dacă s-ar face abstracție de dispozițiile art. 84 alin. 3 din OUG nr.
194/2002, șederea reclamantului pe teritoriul R. ar fi devenit ilegală începând cu data de 2 august 2010, respectiv din ziua următoare celei în care îi expira permisul de ședere temporară. Dat fiind că la această dată contestația formulată împotriva primei decizii de returnare era în curs de judecată, șederea reclamantului pe teritoriul R. a fost legală și ulterior acestui moment ca urmare a efectului suspensiv al contestației formulate, recunoscut de art. art. 84 alin. 3 din OUG nr. 194/2002. Acest caracter se păstrează până la momentul soluționării irevocabile a contestației care în situația de față a avut loc la data de (...).
Din această perspectivă, concluzia pârâtului referitoare la caracterul nelegal al șederii reclamantului pe teritoriul R. ulterior datei de (...) este corectă și se impune a fi menținută.
Întrucât reclamantul nu a adresat O. Român de I. în intervalul (...) - (...) nicio cerere de acordare/prelungire a dreptului de ședere temporară, în scop de studii, care să i se fi aprobat, măsura de îndepărtare din țară luată de autoritatea competentă la 22 iunie 2011 pe motiv că șederea sa a devenit ilegală începând cu (...) apare ca fiind una proporțională și necesară într-o societate democratică.
De altfel, se poate observa că reclamantul nu a inițiat în acest interval de timp niciun demers pentru a-și reglementa statutul de străin pe teritoriul R., ci a rămas într-o totală pasivitate, complăcându-se să fie acceptat pe teritoriul R. doar ca efect al suspendării de drept a măsurilor dispuse prin prima decizie de returnare. P. solicitare de clarificare a regimului său juridic a fost înregistrată la
5 mai 2011, după ce șederea sa a devenit ilegală.
P. toate aceste considerente, raportat la prevederile art.11 al.1 din OUG
194/2002, C. va respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul S. M. A. D. împotriva deciziei de returnare nr. 1529 din (...) emisă de intimatul O.
ROMAN P. I. - S. P. I. AL J. C.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de recunoaștere a unui drept de ședere temporară pe teritoriul R., în scop de studii, C. va înlătura în primul rând apărarea pârâtului referitoare la inadmisibilitatea acestui capăt de cerere.
P. a decide în acest sens C. a pornit de la premisa că solicitarea de clarificare a regimului juridic a reclamantului, înregistrată la sediul pârâtului la 5 mai 2011, prin conținutul său, are natura juridică a unei cereri de acordare/prelungire a dreptului de ședere temporară pe teritoriul R., chiar dacă pârâtul a refuzat să-i confere astfel de valențe. C. dacă reclamantul nu a utilizat tipizatul de cerere utilizat în practica administrativă a pârâtului, acesta din urmă avea obligația să o califice ca atare și să pună în vedere reclamantului să suplinească viciile formale, iar ulterior să o analizeze pe fond.
Această cerere a primit din partea pârâtului un răspuns negativ implicit dedus din emiterea celei de a două decizii de returnare la data de (...). Această decizie de returnare este rezultatul soluționării nefavorabile a cererii de prelungire a dreptului de ședere.
De aceea în acord cu prevederile art. 1 alin. 1, art. 2 alin.2 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/22004, C. îi revină obligația de a verifica în ce măsură dreptul pretins de reclamant a fost sau nu vătămat iar pentru ipoteza afirmativă să oblige administrația la recunoașterea acestui drept și la emiterea actului administrativ corespunzător pentru a se da satisfacție deplină titularului dreptului.
Prin această verificare C. nu se substituie administrației și nu se pronunță în locul acesteia, ci verifică dacă refuzul implicit de recunoaștere a dreptului reclamantului de ședere temporară pe teritoriul R. este sau nu justificat.
Verificând pe fond cererea reclamantului, C. reține că dispozițiile legale relevante în materia prelungirii dreptului de ședere temporară a străinilor, în scop de studii, se regăsesc în art. 58 alin. 1 din OUG nr. 194/2002. Acest text de lege prevede condițiile speciale pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de studii și stabilește că studenții sau elevii străini intrați în R. pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, pentru perioade succesive de până la un an, dacă:
- sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat sau particulară, acreditată potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat;
- dovedesc că și-au achitat taxele de studii
- fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere.
În fapt reclamantul a fost înscris la specializarea postuniversitară în domeniul Anestezie - Terapie Intensivă la data de (...) la F. de M. din cadrul
Universității de M. și F. I. H. din C. N..
Prin actele premergătoare emiterii celei de a doua decizii de returnare se reproșează reclamantului că începând cu data de (...) acesta nu este înmatriculat la vreo formă de învățământ în R., fiind exmatriculat de F. de M. din cadrul UMF C. N..
Această situație corespunde datelor comunicate de către D. S. S. din C. UMF C. N. care prin adresa nr. 11614 din (...)1 aduce la cunoștință autorității pârâte că în conformitate cu Hotărârea Biroului de Senat din (...) reclamantul a fost exmatriculat de la studii pentru absentarea de la programul de pregătire și neplata taxelor de școlarizare. R. i s-a respins de asemenea și cererea de reînmatriculare la studii de rezidențiat, astfel că începând cu data de (...) nu mai îndeplinește condiția de a fi înscris la studii la o instituție de învățământ de stat sau particulară, acreditată potrivit legii, forma învățământ de zi.
Această stare a lucrurilor a fost recunoscută de reclamant cu ocazia interogatoriului luat din oficiu de către instanță.
Nefiind îndeplinită această cerință esențială pentru recunoașterea dreptului de ședere temporară în scop de studii, orice pretenție a reclamantului de prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de studii apare ca nefondată și prin urmare refuzul pârâtului de soluționare favorabilă a cererii de acordare/prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de studii apare justificat.
P. aceste considerente, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 58 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, C. va respinge cererea reclamantului de recunoaștere a unui drept de ședere temporară pe teritoriul R., în scop de studii.
În temeiul Ordinului MJ nr. 772/2009 C. va acorda suma de 46,3 lei doamnei Adam Sorana L., reprezentând plata serviciului de interpret efectuat în prezenta cauză, potrivit decontului existent la dosarul cauzei.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII R espinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul S. M. A. D., cu reședința în R., mun.C.-N., str. Parâng, nr. 13, apt. 40, jud. C., în contradictoriu cu intimatul O. ROMAN P. I. - S. P. I. AL J. C., cu sediul în municipiul C.-N., str. Alexandru V. V., nr. 53-55, C. I. M., Parcarea Roșie-Demisol-Zona C, împotriva deciziei de returnare nr. 1529 din (...) emisă de intimat.
Respinge cererea reclamantului de recunoaștere a unui drept de ședere temporară pe teritoriul R., în scop de studii.
Dispune acordarea sumei de 46,3 lei doamnei Adam Sorana L., reprezentând plata serviciului de interpret efectuat în prezenta cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./4 ex./
| ← Decizia civilă nr. 5062/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1881/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
