Sentința civilă nr. 671/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1*
Sentința Civilă Nr. 671/2011
Ședința de la 15 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea cererii formulată de petenta V. A. M. în contradictoriu cu intimații S. J. DE U. Z., intimat - emitent al actului administrativ GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea formulată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului, Guvernul României- înscrisuri reprezentând expunerea de motive care au stat la baza adoptării HG nr.281/1993, solicitând în cuprinsul înscrisului de însoțire, cerere de amânare a judecării cauzei în vederea comunicării excepției de nelegalitate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.4 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A ,
Reclamanta V. A. M. a invocat în baza art. 11 (4) din L. nr. 554/2004 nelegalitatea dispozițiilor art. 19 alin(2) teza a II-a din HG nr. 281/1993 publicate în monitorul nr.135/(...), intrate în vigoare cu data de 01 iunie
1993, abrogate în baza art. 48 din L. nr. 330/2009, care au următorul conținut: "P. vacante din unitătile de asistentă socială sau ocrotire a sănătătii și din cultură, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de persoane din aceeași unitate. Salarizarea acestora se va face la nivelul gradatiei 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale,prevăzute în statul de functii ". Solicită și să dispună anularea acestor dispoziții nelegale.
M.le de nelegalitate sunt următoarele:
Pârâtul S. J. de U. Z., prin cererea ce constituie obiectul dosarului susmenționat, aflat pe rolul T. S. a solicitat obligarea salariatului la restituirea drepturilor salariale acordate necuvenit, deoarece, în urma auditului financiar extern pentru anul 2008, Curtea de C. a constatat că în contractele individuale de muncă încheiate de S. cu salariații prin cumul de funcții, salariile trebuiau stabilite la nivelul minim al funcției cumulate înbaza art.19(2) teza a II-a din HG nr. 281/1993 . S-a considerat că sintagma nivelul minim din OUG nr. 115/ 2004 este sintagma echivalentă din prevederea citată, adică nivelul gradației 1 a funcției,gradului sau treptei profesionale din HG 281/1993.
Consideră că obligarea salariatului la restituirea sumelor cerute ar consfinți nu numai sclavia, discriminarea, exploatarea, expropriere a fără temei legal al pârâtului, dar și îmbogățirea fără just temei al reclamantului, deoarece se ajunge în situația ca pârâtul să fi efectuat o muncă fără plata echivalentului muncii sale și pregătirii sale prpfesionale și potrivit funției cumulate, ceea ce este interzis de arte 154-156 din legea nr. 5., de art. 4.1 -
4.2, art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,precum si ale art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție, fiind contrare și prevederilor arte 16 (1) (2), arte 41 , arte 42 (1) , arte 44 din constituție.
Inițiativa încheierii contractelor individuale de muncă pentru cumul de funcții a aparținut S.ui de U. Z. A. a stabilit drepturile salariale și le-a înscris în contractele individuale de muncă, corespunzător pregătirii profesionale a salariatului, nivelul de salarizare prevăzut în statul de functii pentru postul vacant ocupat prin cumul, care a reprezentat pretul muncii prestate, în afara programului de lucru la norma de bază si corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru la functia cumulată.
Potrivit dispozițiilor arte 108(2) din constituție, "hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor".
Ori, în speță, prevederile arte 19 (2) din HG nr. 281 din 1993 SUNT contrare dispozițiilor Constituției,Convenției Drepturilor Omului, ale Legii salarizării nr. 14/1991, Legii cumulului de functii nr. 2., C. M. aprobat prin L. nr. 1., OG nr. 1. pt. combaterea discriminării, ale legii nr. 5.-C. M., ale OUG nr. 115/2004 privind salarizare în sistemul sanitar.
Art 16 (1) din Constitutia din 1991 stabileste egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii, fara privilegii si fara discriminare.
Art.1 din L. nr. 1411991, stabileste dreptul fiecarei persoane la un salariu in bani pentru munca prestata, salariul cuprinzand salariul de baza,adaosurile si sporurile.
Alineatul 3 din cuprinsul art. 1 din lege stabileste ca adaosurile si sporurile se acorda in raport cu rezultatele obtinute, conditiile in care se desfasoara munca si Vechimea in munca.
Art. 1 din legea nr. 21/991 privind cumulul de functii, publicata in monitor in data de 08 ian.1991, stabileste dreptul" oricarei persoane" de a cumula mai multe functii si sa primeasca salariul corespunzator fiecarei functii.
De asemenea, codul muncii-L. nr. 1011972, act normativ in vigoare la data adoptarii actului normativ atacat, in art. 19 lit. B recunostea dreptul principal al persoanei incadrate-salariatului- la salarizare in raport cu cantitatea, calitatea si importanta sociala a muncii, iar in cei din domeniul ocrotirii sanatatii aveau drepturi si obligatii suplimentare potrivit art. 54- 57 din lege.
Potrivit cap.II-remunerarea muncii din C. M., sistemul de remunerare trebuie sa asigure o imbinare armonioasa a intereselor persoanei cu interesele genera le ale societatii, precum si obtinerea unor venituri in raport cu contributia concreta adusa de fiecare salariat.
Art. 82 (2) din C. M. stabileste cu valoare de principiu faptul ca remunerarea se face dupa cantitatea, calitatea si importanta sociala a muncii, asiguranduse la munca egala remunerare egala ".
Art. 88 din legea nr. 1. prevedea ca " persoanele beneficiaza de sporuri la S. in raport cu vechimea in munca ( in reglementarea veche acest spor avand denumirea de vechime neintrerupta in aceeasi unitate).
Contrar actelor normative mentionate si chiar contrar celor mentionate in Expunerea de M., prin H. de G. adoptata s-a introdus un sistem de salarizare discriminator in caz de cumul de funcții pentru personalul medico-sanitar, care era incadrat la baza functiei in momentul ocuparii celei de-a doua functii, ceea ce face ca teza a II din cuprinsul art.19 alin. 2 din HG nr. 281/1993, ce are urmatorul continut" salarizarea acestora -adica a personalului medico-sanitar angajat prin cumul de functii - se face la nivelul gradatiei 1 a functiei, gradului sau treptei profesionale, prevazute in statul de functii".
Considera necesar a preciza faptul ca functia cumulata era identica cu functia de baza, vizand un alt post vacant, ce impunea aceleasi conditii de: pregatire, vechime, sarcrini de munca, responsabilitati si salariu identice functiei de baza ocupate de petent. D. salariatul isi exercita sarcinile si la functia cumulata in aceeleasi conditii de cantitate, calitate, importanta sociala a muncii, prin utilizarea aceluiasi bagaj de cunostinte, aptitudini si experienta acumulata in timp, îndeplinind practic la functia cumulata aceleasi sarcini ca si la functia de baza, cu toate acestea, actul normativ atacat incalca principiile mentionate si obliga la plata salariului la nivelul functiei de baza, in caz de cumul, plata la baza functiei se face in cazul debutantilor, ori in speta nu a fost aceasta situatie, salariatul avand multi ani ca vechime in functie.
Mai mult, art. 22 din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, în alineatul 2 prevedea posibilitatea ocupării posturilor vacante prin cumul și de către persoane din aceeași unitate, ceea ce se coroborează perfect cu prevederea dreptului comun prevăzut de C. muncii.
Potrivit prevederii menționate, corespunzător pregătirii profesionale a petentului și postului cumulat funției de bază, în contract au fost stabilite salariul de bază și toate sporurile la care salariatul avea dreptul în conformitate cu C. muncii și cu L. salarizării în domeniul sanitar.
Dacă nu s-ar fi încheiat contractele pentru cumul de funție atunci salariatul avea dreptul la plata orelor suplimentare cu sporul corespunzător stabilit în codul muncii și în contractul colectiv de muncă, precum și cu sporul pentru munca pe timpul nopții.
Încheierea contractelor de cumul a profitat în principal S.ui J. de U. Z. care a fost scutit de plata acestor sporuri și a evitat producerea unor situatii grave în domeniul sanitar.
Începând cu 01 ianuarie 2005, salarizarea și drepturile personalului contractual din unitățile sanitare au fost stabilite potrivit OUG nr.
115/2004, care în cuprinsul art. 4 stabilește că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art. 8 (1) stabilește că sporul de vechime este calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, adică pe timpul orelor de muncă stabilite în contractul de muncă încheiat pentru cumul.
Începând cu aceasta dată, gradațiile și treptele de salarizare au dispărut atât din legea salarizării, cât și din statele de funcții.
L. nr. 14/1991 a salarizarii si L. nr. 2. privind cumulul de functii au fost abrogate expres prin actualul Cod al M. aprobat prin legea nr. 5.. In aceasta situatie consideram ca actul normativ, in speta HG nr. 281/1993 nupoate " supravietui" si sa produca efecte juridice dupa abrogarea expresa a legii in executarea careia s-a emis actul de executare.
HG nr. 281/1993 a fost abrogat expres prin noua lege a salarizarii nr.
330/2009,dar in actiunea in pretentii reclamantul S. J. de U. S. solicita obligarea petentului la restituirea drepturilor salariale acorda te necuvenit, respectiv cele acordate la cea de-a doua functie ocupata prin cumul si care s-a platit de spital peste gradatia 1 al functiei de baza invocand dispozitiile art. 19 (alin. 2 dinHG nr. 281/1993.
De asemenea si D. nr. 6 din 22 aprilie 2009 a Curtii de C. prin care s-a dispus recuperarea sumelor achitate in plus se intemeiaza pe acelasi text din HG.
Începând cu data de 01 martie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr.
5., potrivit art. 35 (1) codul muncii, orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Este evident faptul ca un cumul de funcții poate avea loc nu numai la angajatori diferiți, ci chiar și la același angajator, ceea ce în spetă s-a și întâmplat.
Prin actualul cod al muncii, legiuitorul a creat un regim de egalitate între toti angajatorii care vor trebui să-i acorde toate drepturile, nu numai pe cele salariale, deci si concediul de odihnă. Doctrina este în acest sens.
Potrivit C.ui M., art. 108, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispozitia angajatorului și îndeplinește sarcinile și atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca.
C. muncii, în alin. (3) al arte 22 stabilește cumulul de functii se efectuează în afara programului de la norma de bază. Din acțiunea pârâtului S. J. de U. Z. rezultă recunoașterea expresă a faptului că salariatul petent a lucrat numărul de ore potrivit celor 2 contracte individuale de muncă, sarcinilor atribuțiilor de serviciu și la nivelul pregătirii pentru funcția de bază pe care o deține la aceași unitate spitalicească.
Curtea reține că excepția de nelegalitate ca mijloc de apărare în procesul de contencios administrativ este admisibilă indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă. În acest sens există o jurisprudență constantă a ÎCCJ care a calificat drept admisibilă excepția de nelegalitate, indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă ( a se vedea deciziile 548/(...) pronunțate de I. s. com. cont. adm.și fisc., etc.).Această jurisprudență constantă a instanței cu cel mai înalt grad nu poate fi ignorată, iar respectarea ,recunoașterea ei de către o jurisdicție inferioară se înscrie în dezideratul asigurării unei practici unitare. O hotărâre care ar refuza reclamantei dreptul de a beneficia de dispozițiile art. 4 din L 554/2004 ar avea caracter singular și ar fi arbitrară. O astfel de soluție care s-ar îndepărta de la jurisprudența constantă a instanței supreme, ignorând mecanismele care au menirea de asigura coerența de practică a instanțelor judiciare. Ea ar avea ca efect privarea reclamantei de unul din drepturile sale procesuale, în timp ce altor persoane care s-au aflat într-o situație similară le-a fost recunoscut acest drept, iar exigențele art. 6 din Convenție nu ar fi respectate (a se vedea Cauza Ștefan și Ștef contra R. dată în (...))
S. J. de U. Z., prin cererea ce constituie obiectul dosarului nr.10.(...) aflat pe rolul T. S. , a solicitat obligarea pârâtei V. A. M. la restituirea drepturilor salariale acordate necuvenit, deoarece , în urma auditului financiar extern a pentru anul 2008, Curtea de C. a constatat că în contractele individuale de muncă incheiate de S. cu salariații prin cumul defuncții, salariile trebuiau să fie stabilite la nivelul minim al funcției cumulate in baza art. 19 (2) teza a II-a din HG nr. 281/1993. S-a considerat că sintagma nivelul minim din OUG nr. 115/ 2004 este sintagma echivalentă din prevederea citată, adică nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale din HG 281/1993.
Pârâta V. A. M. a invocat nelegalitatea dispozițiilor art. 19 alin.2 teza a
II-a din HG nr. 281/1993.
În urma efectuării controlului de audit financiar la S. J. S., prin D. nr.
6/(...) a Camerei de C. S., s-a decis, printre altele: dispunerea măsurii reținerii sumelor încasate pentru nerespectarea prevederilor legale cu privire la ocuparea unor posturi prin cumul de funcții de către personalul din cadrul unității, precum și a salarizării acestora, stabilirea întinderii prejudiciilor create prin plata unor drepturi salariale ce nu se pot acorda în cazul cumulului de funcții și luarea măsurilor pentru recuperarea acestora. Această măsură s-a dispus, ca urmare a constatării, prin procesul verbal încheiat la data de (...) la pct. B 6, a faptului că un număr de 20 de persoane încadrate în S. J. S., printre care se numără și petenta, au ocupat prin cumul de funcții la funcția de bază a sarcinilor unui alt post aflat în statul de funcții al unității la aceeași secție/sector, încheindu-se pentru aceștia contracte individuale de muncă pe durată determinată cu fracțiune de normă sau normă întreagă. M.le de nelegalitate reținute de Curtea de C. privitoare la întocmirea celui de-al doilea contract individual de muncă pe durată determinată cu timp parțial al petentei au vizat următoarele aspecte: postul ocupat prin cumul de funcții nu era vacant și nici nu a fost scos la concurs, nefiind respectate prevederile art.22 alin. 2 din OUG nr.ll5/2004 și încălcarea prevederilor art.19 alin.2 din HG nr. 281/1993 întrucât a fost acordat un al doilea spor de vechime, raportat la timpul parțial de lucru, deși petenta beneficia deja de acest spor pentru norma de bază; în concluzie, stabilirea salariului de bază trebuia să se facă la nivelul de bază al postului prin cumul, și nu la nivelul echivalent al postului ocupat în condiții normale.
În ceea ce privește salarizarea petentei, în situația dată, sediul materiei este H.G. nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, care, la art. 19 alin. 2 prevedea: ... "P. vacante din unitățile de asistență socială sau de ocrotire a sănătății și din cultură, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate. Salarizarea acestora se face la nivelul gradației l a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute în statul de funcții. P. vacante ocupate în condițiile de mai sus se comunică lunar la direcțiile de munca și protecție socială".
Aceste dispoziții legale imperative reprezentau voința legiuitorului în privința salarizării în situația cumulului de funcții pentru domeniile specifice reglementate (asistență socială, ocrotire a sănătății și cultură) .
Instanța investită cu o excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ cu actele normative cu forță juridică superioară ce reglementează raporturile juridice supuse judecății în litigiul de fond în cadrul căruia s-a ridicat excepția. Pe de altă parte legalitatea actului se analizează în raport cu normele legale în vigoare la data emiterii
/adoptării lui( a se vedea I. s. com. cont. adm. și fisc. D. nr.3580/2007).
Astfel:
Art.16 (1) din Constituie stabilește egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminare.
Art.1 din L. nr.14/1991 reglementa dreptul fiecărei persoane la un salariu în bani pentru munca prestată, salariul cuprinzând salariul de bază,adaosurile și sporurile.Alineatul 3 din cuprinsul art.1 din lege prevedea că adaosurile și sporurile se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile în care se desfășoară munca și vechimea în muncă.
Art.1 din L. 2. privind cuantumul de funcții, publicată în monitor în data de (...), recunoștea dreptul oricărei persoane de a cumula mai multe funcții și de a primi salariul corespunzător fiecărei funcții.
De asemenea C. muncii - L. nr.19/1972, act normativ în vigoare la data adoptării actului normativ atacat, în art.19 lit.b recunoștea dreptul principal al persoanei încadrate -salariatului- la salarizare în raport cu cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, iar în cei din domeniul ocrotirii sănătății aveau drepturi și obligații suplimentare potrivit art.54-57 din lege.
Potrivit cap.II - remunerarea muncii din C. muncii, sistemul de remunerare trebuie să asigure o îmbinare armonioasă a intereselor persoanei cu interesele generale ale societății precum și obținerea unor venituri în raport cu contribuția concretă adusă de fiecare salariat.
Art.82 alin.2 din C. muncii stabilește cu valoare de principiu faptul că remunerarea se face după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii „asigurându-se la munca egală remunerare egală";.
Art.88 din L. 10/1971 prevedea că „persoanele beneficiază de sporuri la salariu în raport cu vechimea în muncă (în reglementarea veche acest spor având denumirea de vechime neîntreruptă în aceeași unitate).
Contrar celor menționate și chiar contrar celor menționate în expunerea de motive, prin hotărârea de G. adoptată s-a introdus un sistem de salarizare discriminator în caz de cumul de funcții pentru personalul medico-sanitar, care era încadrat la baza funcției în momentul ocupării celei de-a doua funcții, ceea ce face ca teza a II din cuprinsul art.19 alin.2 din HG
281/1992, ce are următorul conținut „salarizarea acestora- adică a personalului medico-sanitar angajat prin cumul de funcții - se face la nivelul gradației I a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute în statul de funcții";, să contravină normelor cu forță juridică superioară.
Funcția cumulată era identică cu funcția de bază, vizând un alt post vacant, ce impunea aceleași condiții de pregătire, vechime, sarcini de muncă și responsabilități identice funcției de bază ocupate de petent.
D. salariatul își exercita sarcinile și la funcția cumulată în aceleași condiții de cantitate, calitate, importanța socială a muncii, prin utilizarea aceluiași bagaj de cunoștințe, aptitudini și experiența acumulată în timp, îndeplinind practic la funcția cumulată aceleași sarcini ca și la funcția de bază cu toate acestea, actul normativ atacat încalcă principiile menționate și obligă la plata salariului la nivelul funcției de bază în caz de cumul.
Plata la nivelul funcției de bază se face în cazul debutanților, or în speța nu a fost această situație, salariatul având mai mulți ani de vechime în funcție.
L. 14/1991 a salarizării și L. 2. privind cumulul de funcții au fost abrogate expres prin actualul Cod al muncii aprobat prin L. 5.. HG nr.
281/1993 s-a adoptat în vedere organizării și aplicării legii 14/1991.
H. guvernului este actul normativ emis de puterea executivă care conține norme juridice referitoare la organizarea executării legilor, respectiv măsuri concrete de punere în aplicare a legilor emise de P. în cele mai diverse domenii.
Pentru a produce efecte juridice ele trebuie să subordoneze legii, să nu conțină dispoziții contrare acestora, să respecte ierarhia forței juridice a actelor normative de stat, să nu conțină dispoziții contrare Constituției.
Art.16 (1) din Constituie stabilește egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminare.
Nu exista nicio rațiune obiectivă și rezonabilă pentru instituirea tratamentului discriminatoriu în privința celor două categorii profesionale avute în vedere de art.19 alin.2 din HG 281/1993 .
Autoritatea nu a dovedit și afirmat scopul legitim al acestei reglementări diferențiate( pentru conceptul de scop legitim în jurisprudența CEDO a se vede cauza Addulaziz, Cabales și Balkandali c. Regatului Unit) și faptul că la baza acestui tratament discriminatoriu se află interesul general (pentru conceptul de interes general în jurisprudența CEDO a se vedea cauza Marckx c. Belgiei). De asemenea, nu a probat nici că o asemenea deosebire de tratament ar avea la bază un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și „scopul vizat";( pe care reglementarea deficitară nu l-a lăsat să se întrevadă).
Teza a II-a din cuprinsul alin.2 al art.19 din HG 281/1993 stabilește o măsură discriminatorie față de teza I din același act normativ, întrucât în cazul profesorilor, pentru ipoteza cumulului, salarizarea se făcea corespunzător funcției didactice îndeplinite, vechimii recunoscute în învățământ și gradului didactic obținut. Or, cele două categorii se aflau în situații analoage (pentru abordarea jurisprudențială a acestei noțiuni a se vedea cauza Van der Mussele c. Belgiei).
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 4 din L. nr.
554/2004 va admite excepția de nelegalitate formulată de V. A. M. dom. în mun. Z., str. M. nr. 20, și în consecință va constata nelegalitatea art.19 alin.2 teza a II-a din HG nr.281/1993.
PENTRU ACESTE M.
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite excepția de nelegalitate formulată de V. A. M. dom. în mun. Z., str. M. nr. 20, și în consecință :
- constată nelegalitatea art.19 alin.2 teza a II-a din HG nr.281/1993.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, (...).
PREȘEDINTE GREFIER D. P. M. N. TÂR
Red. D.P. dact. GC
6 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 2785/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1018/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
