Sentința civilă nr. 71/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 71/2011
Ședința camerei de consiliu din 4 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. AL H. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între
Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul Cluj, în soluționarea acțiunii formulate de creditoarea C. - D. R. DE D. ȘI P. C. în contradictoriu cu debitorul L. V., având ca obiect somație de plată.
Soluționarea conflictului de competență s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 22 alin 5 C.pr.civ.
CURTEA
Prin sentința nr. 11225 din (...) a Judecătoriei C.-N., s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul dispozițiilor OUG nr.1., privind pe creditoarea C. N. de A. și D. N. din R. S.A. prin D. R. de D. și P. C., în favoarea Tribunalului C..
Prin sentința civilă nr.4208 din 3 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și s-a declinat competența materiala de soluționare a cererii formulate de creditoarea C. SA în contradictoriu cu debitorul L. V., în favoarea
Judecătoriei C.-N..
Totodată, s-a constatat conflictul negativ de competență și s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare în favoarea Curții de A. C. ca instanță superioară instanțelor aflate în conflict.
În motivarea sentinței, s-a reținut că obiectul acțiunii este obligația de plată a taxei de drum instituită în baza OG nr. 15/2002 și OUG nr. 84/2003. Numai argumentul constând în faptul că C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. (C.) a fost constituită pentru a desfășura un serviciu public autonom de interes național, nu este de natură să atragă competența instanței de contencios.
În plus, tribunalul face trimitere la dispozițiile art. 8 din L. nr. 5. care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ precum și la dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, care asimilează actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice, motivând că în cauză nu este vorba de un contract, taxa fiind instituită prin lege.
S-a concluzionat că acțiunea formulată de reclamantă nu se include în definiția prevăzut la art. 8, iar art. 10 din L. nr. 5. reglementează doar delimitarea competențelor, după valoare, între tribunal și curtea de apel.
S-a mai motivat că nu există o dispoziție legală specială care să atribuie litigiile de genul celui promovat de reclamantă în competența instanțeide contencios administrativ, iar în lipsa unei obligații comerciale, litigiul poate fi calificat ca unul civil.
Un alt argument invocat de tribunal este și cel dedus din caracterul limitat al persoanelor care pot promova acțiunea în contencios administrativ.
Curtea, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Reclamanta C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. a chemat în judecată pârâtul L.
V., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 22,4 euro reprezentând debitrestant al tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri publice naționale din R. și
35,75 euro cu titlu de penalități de întârziere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 1..
Nici OG nr. 15/2002 și nici OUG nr. 84/2003 nu fac trimitere la L. nr. 5. pentru soluționarea litigiilor intervenite între C. și beneficiara serviciilor publice prestate de către aceasta.
În lipsa unor dispoziții exprese imperative în legile speciale, care să atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa litigiul promovat de C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. pentru recuperarea taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri, litigiul promovat de aceasta nu este supus, de drept, regulilor instituite de L. nr. 5.. Pentru a stabili dacă litigiul cade sub incidența L. nr. 5. trebuie analizate elementele acestei acțiuni prin raportare la acest act normativ, în vederea determinării naturii litigiului, ca și criteriu obiectiv principal în determinarea competenței după materie.
În ceea ce privește obiectul acțiunii în contencios administrativ, acesta este definit de art. 8 al L. nr. 5., și constă în solicitarea de a se anula în tot sau în parte actul administrativ unilateral, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Potrivit art. 8 alin 2, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Astfel, faptul că obiectul acțiunii este acela de realizare a dreptului, respectiv de a încasa „taxa"; de utilizare a rețelei naționale de drumuri nu conferă litigiului caracterul de „. administrativ"; numai pentru că art. 10 din L. nr. 5. se referă la litigii, care privesc „taxe";.
Așa cum a sesizat și tribunalul, art. 10 partajează competența între tribunale administrativ-fiscale și secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, asociind criteriul valorii la criteriul naturii litigiului. Stabilirea competenței după valoare trebuie să fie subsecventă stabilirii naturii litigiului.
Mai mult, în discuție este o taxă instituită prin lege, respectiv o obligație legală, iar simplul fapt că, în situația specifică a reclamantei, s-a ajuns la semnarea contractului nr. 28/(...), datorită însă modalității specifice de achitare a sumei cu acest titlu, nu conferă acestui act valențele subliniate de către judecătorie.
Dacă s-ar accepta o astfel de concluzie, s-ar ajunge în situația de a califica natura juridică a contractului numai în funcție de modul de stabilire al scadenței taxei, ceea ce este inadmisibil.
Din analiza și a celorlalte elemente ale acțiunii formulată de reclamantă, respectiv a părților și a cauzei, rezultă că litigiul nu se circumscrie contenciosului administrativ.
Referitor la părțile dintr-un litigiu de contencios administrativ, Curtea reține că acestea pot fi cele enumerate în art. 1 „Subiectele de sesizare a instanței"; din L. nr. 5..
C. nu se identifică cu nici unul dintre aceste subiecte enumerate în alin.
1-9 ale art. 1 din L. nr. 5..
Al treilea element al acțiunii civile, în general, și al acțiunii în contencios administrativ, în speță, este cauza, semnificând scopul pentru care este promovată acțiunea. Numai scopul în sine (valorificarea dreptului legitim de a încasa taxa legală de drum) nu conferă litigiului natura de contencios administrativ.
În consecință, în măsura în care celelalte două elemente (subiectele și obiectul) ale acțiunii promovate de reclamantă nu se circumscriu specificului contenciosului administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. f din L. nr. 5., acțiunea nu poate fi calificată ca fiind una de contencios administrativ, cu consecința stabilirii competenței instanței de contencios administrativ, respectiv tribunalului.
Faptul că reclamanta este înființată la serviciul public autonom de interes național și că serviciul public este definit în art. 2 lit. m din L. nr. 5. nu atrage competența instanței de contencios, întrucât așa cum s-a demonstrat, elementele acțiunii formulate nu corespund celor specifice unei acțiuni în contencios administrativ.
În consecință instanța apreciază că litigiul nu este unul de contencios administrativ, ci unul civil, de competența judecătoriei.
Drept consecință, Curtea potrivit art. 1 raportat la art. 2 alin 1 lit. a și b
Cod procedură civilă, întemeiat pe art. 21 Cod procedură civilă, văzând și prev. art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1., stabilește că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă material să soluționeze litigiul promovat de reclamanta C.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a luat în considerare și prev. art. 5 alin. 3 din OUG nr. 1., care delimitează imperativ sfera litigiilor date în competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ ce pot fi soluționate conform prevederilor acestei ordonanțe de urgență și care nu cuprinde și acțiunile derivând din aplicarea prev. art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D I S P U N E :
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de creditoarea C. SA prin D. R. D. ȘI P. C. cu sediul în C.-N. str D. nr. 128 județul C. în contradictoriu cu debitorul L. V. domiciliat în G., bl.E3, jud.C., în favoarea
Judecătoriei Turda.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER
S. AL H. A. B.
Red.A.H.S./A.C.
4 ex. - (...)
| ← Sentința civilă nr. 302/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1911/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
