Decizia civilă nr. 2697/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2697/2011
Ședința publică de la 17 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta M. T. împotriva sentinței civile nr. 4597 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU P. S. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta M. T. personal, asistată de avocat Z. C., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 14 iunie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantei, care arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studiul întâmpinării și nu are alte cereri de formulat. Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare. Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii în contencios administrativ formulate de reclamantă, pentru motivele prezentate în scris. Subliniază faptul că reținerea instanței de fond potrivit căreia pârâta și-a îndeplinit obligația de a comunica A. situația posturilor reduse se impune a fi înlăturată, având în vedere faptul că adresa nr. 1014 din (...) este ulterioară datei de 23 decembrie 2009 când a fost emisă decizia de concediere, fiind un înscris constituit pro causa și conține erori cu privire la încadrarea reclamantei la data disponibilizării. După cum rezultă din înscrisul de la fila 117 dosar fond, cuprinzând situația nominală a posturilor preluate, la poziția 11 figurează reclamanta, cu încadrarea la acel moment de consilier principal treapta I, post care nu a fost redus, conform comunicării către A. Se mai arată că motivarea sentinței T.ui M. conține la pagina 1 o eroare cu privire la numele reclamantei. Mai arată reprezentantul reclamantei că transferul acesteia la cerere nu are nici o relevanță asupra legalității sau nelegalității deciziei atacate, deîncetare a raporturilor de muncă. Fără relevanță în cauză sunt și concluziile din întâmpinare referitoare la criteriile din contractul colectiv de muncă. În concluzie, recursul declarat este fondat și solicită admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr.4597 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins acțiunea promovată de reclamanta M. T., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. S. M.. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 31/(...) emisă de A. J. pentru P. S. M. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei în conformitate cu prevederile art. 3, art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și ale art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Reclamantei i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile începând cu (...) în sensul prevederilor art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999. Criteriile avute în vedere pentru a proceda la încetarea raportului de serviciu au fost cele prevăzute la art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009, criterii care i-au fost aduse la cunoștință reclamantei și care reies din conținutul deciziei a cărei anulare se solicită. Potrivit art. 6 alin. 6 la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, se vor avea în vedre următoarele criterii minimale: a) dacă sunt îndeplinite condițiile de pensionare, prevăzute de lege; b) calificativul obținut la ultima evaluare a performanțelor profesionale individuale, realizată în condițiile legii; c) existența unor sancțiuni disciplinare, aplicate în condițiile legii; d) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii de întreținere; e) dacă măsura ar afecta 2 soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul mic; f) măsura să afecteze în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii de familie, precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensioare; g) alte criterii stabilite de legi speciale, dacă este cazul. La emiterea deciziei au fost avute în vedere criteriile minimale prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009, respectiv cel cuprins la lit. d conform căruia măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere. În contextul normelor imperative enunțate, este lipsit de relevanță faptul că reclamanta nu a fost sancționată disciplinar pe de o parte, iar pe de altă parte în ceea ce privește situația materială a acesteia statutul funcționarilor publici nu obligă pârâta la efectuarea unei anchete sociale. În prezent prin D. nr. 57/(...) a Comunei Groși (fila 24) reclamanta este numită, prin transfer la cerere, în funcția publică de consilier în cadrul acestei instituții. Din cuprinsul adresei nr. 1014/(...) (fila 22) reiese că pârâta și-a îndeplinit obligația de a comunica A. N. a F. P. situația posturilor reduse, sens în care a solicitat a i se comunica lista posturilor vacante, reclamanta având posibilitatea de a o cunoaște în condițiile în care și-a desfășurat activitatea la compartimentul resurse umane. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. T. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli dejudecată. Recurenta apreciază că sentința atacată este nelegală, instanța de fond în mod greșit reținând faptul că la emiterea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu au fost avute în vedere criteriile minimale prevăzute de art.6 alin.6 din Legea ner.329/2009. Arată că prin răspunsul pe care l-a primit la plângerea prealabilă depusă, se menționează criteriile care au fost avute în vedere la emiterea deciziei atacate, ca fiind cele prevăzute în art.6 alin.6 din Legea 329/2009. În opinia sa, acestea sunt criterii generale, iar unitatea în cuprinsul deciziei de încetare a raportului de serviciu, trebuia să facă explicit mențiunea criteriului sau criteriilor care au condus la luarea acestei hotărâri. În acest sens, consideră că decizia atacată nu este motivată. Reținerea instanței potrivit căreia pârâta și-a îndeplinit obligația de a comunica A. N. a F. P. situația posturilor reduse, aspect care rezultă din adresa nr.1014/(...), urmează a fi înlăturată deoarece aceasta este ulterioară datei de (...) când s-a emis decizia de concediere și nu reprezintă decât un înscris constituit pro causa de către intimată, fiind puțin probabil că la data de (...) să se fi emis de către intimată 1014 acte, fiind depus urmare a invocării acestei nelegalități de către reclamantă. Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerearecursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin decizia atacată s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu și eliberarea recurentei din funcția publică deținută, aceea de consilier principal, treapta 1 de salarizare. Decizia nr. 31/(...) menționează în preambulul său numai actele normative în temeiul cărora autoritatea a decis eliberarea recurentei din funcția publică pe care aceasta o exercita. Autoritatea publică emitentă a decis adoptarea acestei măsuri raportându-se la prevederile art. 3 și 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009 precum și la prev. art. 99 din Legea nr. 188/1999. Art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009 evocă criteriile minimale ce trebuie avute în vedere la aplicare măsurii de încetare a raporturilor de muncă. În cuprinsul deciziei, autoritatea nu a determinat în mod clar care a fost criteriul la care s-a raportat atunci când a decis încetarea raporturilor de serviciu și eliberarea recurentei din funcția publică deținută. Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității actelor administrative potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ. Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, cum este cazul în speță. Decizia atacată face referire generic la prev. art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009, situație care contravine și art. 31 alin. 2 din Constituție, în sensul că nu asigură informarea corectă a recurentei cu privire la problema de interes personal analizată. Prin urmare, în materia motivării actelor administrative prin care se suprimă drepturi, generic spus în cazul actelor defavorabile particularului, motivarea este necesară și ea trebuie să fie intrinsecă. Decizia autorității de a proceda la eliberarea recurentei din funcția publică deținută nu este motivată. Rațiunile pentru care emitentul actului a ales soluția criticată de recurentă nu sunt cuprinse în conținutul acestuia. Obligația de motivare joacă un rol deosebit,în special, în cadrul controlului puterii discreționare . Exigența motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea lui. A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Aceste elemente nu sunt însă prezente în decizia nr. 31/2009, motiv pentru care acest act administrativ este unul nelegal. Lipsa de transparență a autorității în determinarea criteriilor care au stat la baza aplicării măsurii de încetare a raporturilor de muncă se impune a fi sancționată. Numai printr-o detalierea a acestor motive, autoritatea se putea justifica obiectiv și se putea apăra eficient împotriva acuzațiilor referitoare la adoptarea deciziei cu exces de putere. Așa fiind, în temeiul art. 312 C.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul promovat de recurentă va fi admis, iar sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș va fi modificată în sensul că anulării deciziei nr. 31 din (...) prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu. T., se va dispune reintegrarea reclamantei M. T. începând cu data de 22 ianuarie 2010 în funcția publică ocupată anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate cu rata inflației începând cu 22 ianuarie 2010. Culpa procesuală a pârâtei fiind dovedită,în baza art. 274 C.proc. civ aceasta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de către M. T. împotriva sentinței civile nr. 4.597 din 16 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că anulează decizia nr. 31 din (...) prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu și dispune reintegrarea reclamantei M. T. începând cu data de 22 ianuarie 2010 în funcția publică ocupată anterior și obligă pârâta la plata drepturilor salariale indexate cu rata inflației începând cu 22 ianuarie 2010. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. G. A. N. S. AL H. M. I. I. A. B. În concediu de odihnă În concediu de odihnă S emnează vicepreședintele Semnează Prim-G.ul C . de A. C. C. de A. C. A. A. I. M.LENA T.red.S.AL H/A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.P. M.
| ← Decizia civilă nr. 12/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1455/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
