Sentința civilă nr. 89/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 89/2011
Ședința publică de la 10 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. A. S. S., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
I. Prin contestația înregistrată pe rolul J. H. la data de 27 aprilie 2010 sub nr. (...) reclamanta SC A. S. SRL I. C. jud. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.-D. C. să se anuleze raportul de inspecție fiscală nr. 12280/(...) și Decizia de impunere nr. 425/(...).
Prin sentința civilă nr. 456 din (...) pronunțată de Judecătoria Huedin în dos. nr. (...) în urma admiterii excepției invocată de pârâtă necompetenței materiale a acestei instanțe s-a declinat competența în favoarea T.ui C. secția de contencios administrativ și fiscal, pe considerentul că litigiul are ca obiect contestarea unor acte administrativ-fiscale sens în care devin incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 lit. d) C.pr.civ. reținând că pentru stabilirea competenței în favoarea tribunalului s-a avut în vedere și cuantumul impozitelor și taxelor stabilite de organele fiscale din cadrul D. a jud. C. și că nu este competentă Curtea de A. C. așa cum greșit se susține în răspunsul la întâmpinare depus de contestatoare.
II. Prin sentința civilă nr.3851 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui C., a fost admisă excepția necompetenței materiale a T.ui C.
A fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. S. SRL în contradictoriu cu pârâta
A. N. de A. F. - D. G. a F. P. C., în favoarea C. de A. C.
Pentru a hotărî astfel, această insatnță a reținut că reclamanta a contestat Raportul de inspecție fiscală nr.12280/(...) și Decizia de impunere nr.425/(...), precum și cuantumul obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa în valoare de 541.516 lei, așa cum a precizat prin A. nr.18245/(...) înregistrată la D. G. a F. P. a județului C.
Raportat la solicitarea reclamantei și la art.3 pct.4 C.proc.civ. coroborat cu art.10 alin.1 teza a doua din Legea nr.554/2004, potrivit căruia litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datoriivamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, competența de soluționare a cererii în primă instanță revine curții de apel, iar în speță C. de A. C.
În lumina considerentelor expuse și în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1, art.158 alin.1, art.159 pct.3 raportate la art.3 pct.4 C.proc.civ. coroborat cu art.10 alin.1 teza a doua din Legea nr.554/2004, instanța a admis excepția necompetenței materiale a T.ui C. și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată reclamanta SC A. S. SRL în contradictoriu cu pârâta A. N. de A. F. - D. G. a F. P. C. în favoarea C. de A. C.
Urmare declinatorului de competență cauza a fost înregistrată cu același nr. de dosar la data de 14 decembrie 2010 pe rolul C. de A. C.
Prin încheierea din 3 februarie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. s-a dispus conexarea dos. nr. (...) la prezentul dosar și reunirea acestor cauze în unul singur în dos. nr. (...).
S-a reținut că în dos. nr. (...) reclamanta a înregistrat contestația împotriva deciziei nr. 104 din (...) emisă de aceeași pârâtă D. C. în soluționarea contestației formulată pe cale administrativă împotriva actelor administrativ fiscale care au făcut obiectul dos. nr. (...) înregistrat inițial la
Judecătoria Huedin.
Analizând contestația reclamantei SC A. S. SRL, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din practicaua încheierii de amânare a pronunțării din 3 februarie 2010 în temeiul art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. verificându-se competența generală, materială și teritorială, Curtea a reținut din oficiu excepția necompetențeri materiale a instanței în rezolvarea prezentului litigiu de contencios fiscal. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Astfel, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Examinând aceste norme legale, Curtea reține că secția de contencios administrativ fiscal a curții de apel este competentă material să judece în primă instanță litigiul fiscal doar în ipoteza în care acesta privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Astfel, criteriul în funcție de care trebuie stabilită competența materială este dat de valoarea creanțelor fiscale principale și accesorii contestate de reclamant. În speță, însă criteriul în funcție de care trebuie stabilită competența materială nu trebuie luat neapărat în funcție de valoarea creanțelor fiscale contestate de reclamantă deoarece așa cum rezultă din actele administrativ fiscale aceasta este mult superioară valorii pe care organele fiscale au stabilit-o prin actele administrativ fiscale. A accepta stabilirea competenței materiale în funcție de contestarea unei valori superioare sumei stabilite de organul fiscal prin actele administrative contestate înseamnă a recunoaște reclamantei ca prin acest tertip să stabilească competența unei instanțe în afara limitelor prevăzute de lege. Și este așa, deoarece conform art. 206 alin. 1 C.pr. fisc. obiectul contestației formulată pe cale administrativă îl poate constitui numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Cum actul administrativ fiscal, recte decizia de impunere stabilește obligația de plată în sarcina reclamantei la suma de 142.653 lei reprezentând: diferență suplimentară TVA în sumă de 58.856 lei și accesorii în sumă de 83.797 lei aferente diferenței suplimentare TVA, se poate conchide că această valoare poate fi avută în vedere la stabilirea competenței materiale a instanțelor judecătorești și nu suma de 541.516 lei contestată de reclamantă care nu are acoperire în actele fiscale contestate. Din această perspectivă, Curtea are în vedere că suma de 142.653 lei stabilită de organele fiscale în sarcina reclamantei, care face obiectul deciziei de impunere nr. 425/(...) și a deciziei nr. 104 din (...) adoptată de organul de soluționare a contestațiilor din cadrul D. C., este inferioară sumei de 500.000 lei și ca atare atrage conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 competența materială a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în cazul de față conform art. 10 alin. 3 din aceeași lege a T.ui C. Față de cele ce preced, în baza constatărilor de mai sus și a dispozițiilor legale invocate și analizate în precedent, Curtea va dispune declinarea competenței de soluționare a contestației formulată de reclamanta S. A. S. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. C., în favoarea T.ui C., instanța de contencios administrativ și fiscal. Având în vedere dispozițiile art. 20 pct.2 și art. 21 și art. 22 C.pr.civ. se va constata ivit conflictul negativ de competență între prezenta instanță și T.ui C., instanța de contencios administrativ și fiscal și ca o consecință se va sesiza Î. Curtea de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului prin regulator de competență. De asemenea, în baza acelorași dispoziții legale, se va suspenda din oficiu orice altă procedură în prezenta cauză, până la pronunțarea regulatorului de competență. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII { F. |HOTĂRĂȘTE} Declină competența de soluționare a contestației formulată de reclamanta S. A. S. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. C., în favoarea T.ui C., instanța de contencios administrativ și fiscal. Constată ivit conflictul negativ de competență între Curtea de A. C. și Tribunalul Cluj și sesizează Î. Curtea de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului prin regulator de competență. Suspendă din oficiu orice altă procedură în prezenta cauză, până la pronunțarea regulatorului de competență. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2011. PREȘEDINTE, GREFIER L. U. M. T. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 49/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
