Decizia nr. 01/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA din 01 N. 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător M. B.
G. M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1.125 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul B. G., privind și pe A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei note de ședință din partea intimatului B. G.
Curtea, din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică Inadmisibilitatea acordării dobânzii fiscale la prima instanță și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.125 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M. s-a respins excepția inadmisibilității cererii.
S-a admis excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu cu privire la petitul prin care se solicită să se constate nelegalitatea încasării taxei de poluare, pe care îl respinge.
S-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. V. DE S. și A. F. PENTRU M.
Au fost obligate pe pârâtele A. F. P. V. de S. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 5818 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda fiscală calculată conform art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală începând cu data de (...) până la restituirea integrală a sumei precum și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1043,30 lei.
Examinând excepția inadmisibilității invocată de către pârâte și excepția inadmisibilității invocată din oficiu cu privire la petitul prin care se solicită să se constate nelegalitatea încasării taxei de poluare, instanța de fond a reținut că potrivit art.109 Cod pr. civilă acțiunea în constatare este inadmisibilă dacă partea are la dispoziție acțiunea în realizare. Cererea de constatare a nelegalității încasării taxei de poluare nu poate fi primită în condițiile în care partea are la dispoziție mijlocul procedural reglementat de lege și anume contestația administrativă și acțiunea în contencios administrativ prin care să atace în termenele și condițiile procedurale stabilite în Codul de procedură fiscală legalitatea actului administrativ, mai exact a deciziei de calcul a taxei de poluare. Un alt argument care susține inadmisibilitatea acestui capăt de cerere decurge și din natura juridică a operațiunii de încasare a taxei de poluare care nu constituie un act administrativ prin ea însăși , ci doar o operațiune materială.
Pentru aceste motive instanța de fond a admis excepția și a respins ca inadmisibil petitul prin care se solicită să se constate nelegalitatea încasării taxei de poluare. C. dacă această chestiune are consecințe pur formale în cauză pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare, soluționarea ei se impune pentru acuratețea hotărârii pronunțate în cauză.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâte instanța de fond a constatat că prin decizia nr.24/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că.";Procedura de contestare prevăzută de art.7 din OUG nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin. (1) lit. d) din același cod";.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al U. E. autovehiculul menționat în cerere, pentru înmatricularea căruia pârâta A. F. P. V. de S., prin decizia de stabilire a taxei de poluare, a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 5818 lei cu titlu de taxă de poluare pe care acesta a achitat-o cu chitanța seria TS7 nr. 1508837/(...).
Ulterior înmatriculării, reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă cererea acesteia i-a fost respinsă pentru neîndeplinirea cerințelor de procedură aplicabile în sistemul căilor administrative de atac.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., prin care se solicită admiterea acestuia, respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată și menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legală și temeinică.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii fiscale, pârâta solicită respingerea acestuia ca neîntemeiată, având în vedere că taxa de poluare nu este o taxă fiscală și nu se circumscrie situaților limitativ prev. de art. 117 Cod pr.fiscală, iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun - art. 1088 alin. 2 cod civil cu aplicarea O.G. nr.
9/2000 de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâta consideră că acest petit este inadmisibil în temeiul disp. art. 275-276 C.pr.civ.
Reclamantul-intimat B. G. a depus note de ședință în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și, pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale, cu cheltuieli de judecată în recurs.(f.6)
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, Curtea a reținut că în ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr.
5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie
2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A.
F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Totodată, tribunalul a reținut corect calitatea procesuală a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită.
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin.
2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, Curtea constată că încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.pr.civ., deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Prin urmare, în mod eronat prima instanță a acordat reclamantului dobânda potrivit codului de procedură fiscală, ca reparație pentru un prejudiciu rezultat din nerespectarea de către stat a obligațiilor comunitare, această dobândă fiscală trebuind înlăturată de instanța de recurs.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 6 c.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica hotărârea recurată în sensul că respinge cererea de obligare a pârâtei și a chematei în garanție la plata dobânzii legale în materie fiscală, menținându-se restul dispozițiilor hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1.125 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtelor și a chematei în garanție de plată a dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 01 noiembrie 2012.
Red.S.L.R/(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. H..
