Decizia nr. 10070/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 10070/2012
Ședința din data de 03 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. M.
JUDECĂTOR: S. L. R. JUDECĂTOR: S. AL H.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul G. M. V. și pârâta A. F. P. C. N. împotriva sentinței civile nr. 4866 din 09 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., privind și pe chemata în garanție intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat C. C., lipsă fiind celelalte părți.
P. este legal îndeplinită.
Recursul declarat de către pârâta recurentă este scutit de la plata taxei judiciare și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 28 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar întâmpinare, la care a fost anexată și împuternicirea avocațială a reprezentantului acestuia, av. Cotaș C..
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului declarat de către acesta așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării Administrației F. P. C.-N. la plata integrală a cheltuielilor de judecată, pentru motivele invocate în scris în memoriul de recurs de la dosar, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Cu privire la recursul declarat de pârâta recurentă solicită respingerea acestuia ca nefondat, susținând pe scurt motivele invocate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4866 din 09 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. M. V. împotriva pârâtei A. F. P. A M. T. și în consecință.
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2121 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată. Plus dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 începând cu data de (...) până la achitarea integrală a debitului
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 539,3 lei reprezentând,onorariu parțial, taxă timbru și timbru judiciar.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. a municipiului T. împotriva chematei în garanție A. F. de M. și în consecință:
Chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2121 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată. Plus dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 începând cu data de (...) până la achitarea integrală a
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din
Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. T. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul G. M. V. cât și pârâta A. F. P. C.-N.
Reclamantul G. M. V. a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.5,6,7 și 9 C.pr.civ., modificarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării Administrației F. P. C.-N. la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.279,3 Ron aferente fondului. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea T.ui C. este nemotivată dezvoltind pe larg acest motiv (art. 304 pct. 7 C. pr. civ.) .
Hotărârea T.ui C. este nelegală (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.).
După cum se poate cu ușurință observa, judecătorul cauzei a redus ne legal suma de 240 RON reprezentând TVA, întrucât aceasta nu reprezintă
"onorariu", ci doar un impozit indirect achitat de reclamant, caz în care incidența dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. pr. civ. este exclusă.
În al doilea rând, trebuie observat faptul că reducerea onorariului avocați al este nelegală și pentru faptul că judecătorul cauzei nu a indicat niciun criteriu și niciun reper obiectiv care să stea la baza soluției pronunțate. Astfel, din lectura "argumentelor" doamnei judecător nu rezultă sub nicio formă de ce onorariul a fost redus la suma de 500 RON și nu la suma de 753,48 RON sau 624,18 R.
În această ambianță, înțelege să învedereze respectuos și faptul că dispozițiile art. 274 alin. (3) C. pr. civ. sunt în acest moment caduce. Astfel, judecătorul cauzei nu mai are un reper în tabloul onorariilor minimale ale avocaților, pentru simplul faptul că un asemenea tablou nu mai există din anul
1995.
Criteriile aparent utilizate de instanță pentru reducerea onorariului avocațial au fost "gradul de complexitate a cauzei" și "existența unei practici consecvente și unitare în materia dedusă judecății". În ceea ce îi privește, apreciază că aceste criterii nu pot fi de plana utilizate pentru că ele păcătuiesc prin generalitatea lor. Prin urmare, ele nu sunt veritabile repere care să poată fi utilizate de judecător.
În subsidiar, se va observa că oricum judecătorul cauzei a interpretat abuziv faptul că litigiul nu ar fi unul complex. Dimpotrivă, în speță s-au pus probleme raportate la aplicarea cu prioritate a art. 110 TFUE față de O. nr.
5012008. Faptul că instanța a tratat simplist litigiul dedus judecății - utilizând practic o motivare standard neadaptată argumentelor din acțiunea introductivă - nu înseamnă că litigiul nu este unul complex.
Pe de altă parte, existența unei practici unitare nu este un motiv de reducere a onorariului avocatului care a fost angajat de parte și care a muncit pentru ca judecătorul să aibă o misiune comodă, aceea de a introduce într-un model de motivare predefinit datele corespunzătoare cauzei. Existența unei practici unitare este desigur de dorit și ea constituie un avantaj și pentru magistrat, care nu mai analizează argumentele părților după ce există o decizie de principiu asupra unei probleme juridice (În speță, după interpretarea oferită de Curtea de Justiție a U. E. în afacerile T. și Nisipeanu). Sancționarea avocatului și finalmente a clientului pe motiv că există practică unitară este însă o mizerie care se dorește transpusă într-o formă juridică și care nu poate fi tolerată sub nicio formă într-un stat care se pretinde a fi de drept.
În fine, consideră că reducerea onorariului avocațial este ridicolă și dacă se raportează doar la onorariile acordate apărătorilor din oficiu în cauzele penale.
Astfel, aceste onorarii variază între 100 - 400 RON, chiar dacă ele presupun uneori simpla prezență de decor la susținerea unei cereri de liberare condiționată. Pe cale de consecință, reducerea unui onorariu avocațial absolut decent de 1.000
RON, într-o cauză care a presupus și parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, i se pare o mostră de abuz judiciar inimaginabil, care nu poate fi înlăturat decât prin admiterea recursului formulat în cauză.
I. Hotărârea T.ui C. este nelegală (art. 304, pct. 6) .
În ceea ce privește măsura reducerii onorariului de avocat de către
Tribunalul Cluj prin sentința recurată, merită menționat în această ambianță faptul că aplicarea dispozițiilor art. 274, alin. (3) C. pr. civ. s-a realizat cu încălcarea principiului disponibilității, fără ca pârâta să solicite instanței de judecată aplicarea unei astfel de măsuri, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304, pct. 6 C. pr. civ. corespunzătoare situației în care instanța de judecată a dat
"ceea ce nu s-a cerut".
Având în vedere că pârâtele nu au solicitat în virtutea principiului disponibilității, aplicarea dispozițiilor art. 274, alin. (3) C. pr. civ., învederează faptul că nu există nici un temei legal care să-i permită, din oficiu și cu de la sine putere, să dispună în sensul reducerii cheltuielilor de judecată efectuate cât timp în dosarele sus-menționate și la momentul judecării acestora, pârâtele nu au invocat și nu au solicitat instanței a face aplicarea dispozițiilor art. 274, alin. (3)
C. pr. civ.
Și literatura de specialitate este în sensul învederat, arătându-se că
,,principiul disponibilității impune ca judecătorii să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată numai în situația în care partea care a căzut în pretenții a solicitat acest lucru,,
Articolul 274 se regăsește în Cartea a II-a a Codului de P. civilă, denumită
P. contencioasă, titlul III denumit procedura înaintea primei instanțe, iar principiul disponibilității este principiul fundamental al procesului civil "tocmai pentru faptul că îl guvernează pe toată desfășurarea sa,,.
Hotărârea T.ui C. este nelegală (art. 304, pete 5).
Deși a binevoit a dispune aplicarea arte 274, alin. (3) C. pr. civ., trebuie menționat că instanța de judecată nu a pus niciodată în discuția părților aspectul reducerii onorariului de avocat.
Această afirmație este confirmată de către practicaua sentinței civile, unde nu se precizează faptul că instanța a dat posibilitate părților a se pronunța asupra admisibilității și incidenței dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. pr. civ. care reglementează instituția micșorării onorariului de avocat.
Principiul contradictorialității este un principiu fundamental al dreptului procesual civil". Acest principiu presupune faptul că "fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea să-și exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de către instanță din oficiu în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice [. .. ] Instanța este obligată să dea cuvântul părților asupra oricărei cereri și să-și întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii. Exigența fundamentală a contradictorialității impune cerința ca "nicio măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților,,.
În cazul în care instanța de judecată pășește la soluționarea unei cereri sau aplicarea unei anumite măsuri prin încălcarea principiului contradictorialității
(spre exemplu, luând o măsură constând în reducerea onorariului de avocat fără ca incidența și aplicabilitatea art. 274 alin. 3 C. pr. civ. să fie pusă în discuția părților și fără a li se da cuvântul părților asupra unei astfel de cereri) incidente sunt prevederile art. 304, pct. 5 C. pr. civ., prin raportare la dispozițiile arte 105, alin. (2) C. pr. civ. În ceea ce privește vătămarea vizează de art. 105 alin. (2) C. pr. civ. aceasta este evidentă, căci prin lipsirea subscrisei de orice posibilitate de a pune concluzii asupra incidenței și aplicabilității art. 274 alin. (3), neoferindu-i-se dreptul la apărare împotriva dispunerii unei astfel de măsuri de către instanța de judecată, având în vedere că în continuare apreciază că este nelegală orice reducere a onorariului de avocat, pentru motivele expuse mai sus la pct. II și I.
Sub o altă fațetă a problematicii, modul în care Tribunalul Cluj a procedat în prezenta cauză este în contradicție flagrantă și cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevedere care garantează în esență dreptul la un proces echitabil. Deși contradictorialitatea nu figurează expressis verbis în textul art. 6 din Convenție, jurisprudențial Curtea Europeană a statuat în numeroase rânduri faptul că acest principiul este înglobat în noțiunea de "egalitate a armelor" procedurale garantată de dispoziția convențională menționată"".
Astfel, dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune judecătorului "să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți". În această ambianță, după cum arată jurisprudența Curții E. și a fostei Comisii E., "nu prezintă nicio relevanță dacă elementul susceptibil să conducă la o anumită măsură este adus în discuție de către părți sau sesizat din oficiu de către instanță, chiar și în această din urmă situație, judecătorul fiind obligat să impună discutarea sa ,,.
Nu în ultimul rând, învederează că și doctrina a statuat în sensul celor învederate de către recurent: "în cazul în care, exercitându-și rolul activ, instanța apreciază prea mare valoarea cheltuielilor de judecată solicitate, ar trebui să pună în discuția părților acest aspect și să facă astfel aplicarea principiului contradictorialității, acordând astfel posibilitatea reclamantului de a susține valoarea cheltuielilor pretinse și dovedite prin chitanța depusă la dosarul cauzei".
În plus, în măsura în care i s-ar fi acordat cuvântul asupra problematicii reducerii cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 alin. (3) C. pr. civ., ar fi învederat toate cele menționate la pct. II din prezentul recurs în fața instanței de fond, după cum ar fi învederat concret care este munca depusă de avocat, precum și complexitatea deosebită a cauzei (aplicarea directă a dreptului european, ignorarea normei de drept interne, aplicarea principiului îmbogățirii fără justă cauză în materie europeană în ceea ce privește obligația statului de a rambursa taxele prelevate cu încălcarea art. 110 T.F.U.E. etc.).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. C. N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea in parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii pentru cheltuieli de judecata .În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ arata ca in mod nelegal au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata cita vreme au facut aplicarea prevederilor legale si ca in speta cuantumul acestora este prea mare .
În cauză a depus întâmpinare intimatul G. M. V. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. De asemenea solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.(f.10-11)
Analizând recursurile formulate Curtea reține următoarele:
In ce priveste motivarea data de catre prima instanta petitului din cererea de chemare in judecata vizind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, solutia data acestui petit este motivata in ultimele doua alineate ale considerentelor sentintei recurate in mod exhaustiv astfel ca motivul de recurs dezvoltat la punctul I al motivelor de recurs este nefondat .
Suma achitata de catre reclamant a fost achitata de catre aceasta cu titlu de onorar avocat conform chitantei aflate la f 23-24 dosar fond si nu cu titlu de TVA . In raportul dintre partile litigante suma achitata de catre o parte avocatului reprezinta onorariu avocatial si poate fi pus pe seama acesteia doar cu acest titlu relatia dintre avocat si client fiind din aceasta perspectiva indiferenta .Ca atare indiferent ca in componenta onorariului avocatial avocatul a calculat si TVA acest aspect este irelevant in raportul dintre partile din proces una dintre parti respectiv cea cazuta in pretentii urmind a suportat aceasta suma doar cu titlu de onorariu avocatial si nu titlu de TVA .
Asa cum s-a aratat mai sus in raporturile dintre partile litigante suma achitata de catre o parte avocatului sau reprezinta onorariu avocatial asa cum este si in speta si ca atare el poate fi redus .
In ce priveste cuantumul onorariului avocatial acesta se stabileste si in prezent in raport cu art. 274 alin.3 C.pr.civ care nu este caduc si care stabileste criteriile de acordare a acestor cheltuieli respectiv munca depusa de avocat si valoarea pricinii .Chiar daca aceste criterii nu mai pot fi raportate la tabelul onorariilor minime caracterul lor rezonabil poate fi stabilit prin raportare la cele doua criterii prevazute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ care astfel nu este caduc in intregimea sa .Cuantumul acestui onorariu poate fi verificat si de catre instanta de recurs prin prisma acelorasi criterii in masura in care este investita cu un astfel de motiv de recurs intrucit recursul din speta nu este un recurs dupa apel ci un recurs reglementat de art. 304 indice 1 C.pr.civ si in care motivele de recurs nu se limiteaza la motivele prevazute de art. 304 C.,pr.civ ci la orice motiv de nelegalitate sau netemeinicie .Totodata aceste criterii se raporteaza la circumstantele specifice al spetei deduse judecatii si nu prin comparatie cu alte tipuri de litigii cum sunt cele in materie penala .
Procesul civil este guvernat intr-adevar de principiile disponibilitatii si ale contradictorialitatii alaturi de alte principii .
C. pentru cheltuieli de judecata este un capat de cerere din cererea de chemare in judecata care trebuie motivat de reclamant din perspectiva tuturor prevederilor art. 274 C.pr.civ in cererea de chemare in judecata conform art. 112
C.pr.civ . C. de chemare in judecata se comunica paratului care isi poate expune punctul de vedere inclusiv asupra petitului privind cheltuielile de judecata .In speta prin intimpinare paratul a aratat ca solicita respingerea intregii cereri de chemare in judecata deci inclusiv petitul de cheltuieli de judecata..Asupra acestui petit instanta da posibilitatea partilor de a face probatiunea necesara si da cuvintul partilor ca pe orice alt capat de cerere si care trebuie sustinut de parti prin prisma prevederilor legale aplicabile respectiv a prevederilor art. 274-
277 C.pr.civ fara ca instanta sa fie necesar sa supuna atentie partilor un anumit alineat din acest text de lege .Asupra acestui petit instanta poate sa aprecieze prin prisma prevederilor legale si astfel sa-l admita in intregime sau in parte fara a incalca principiul disponibilitatii sau al contradictorialitatii si fara a fi necesara vreo cerere a partii adverse in acest sens.
Aceste reguli au fost respectate in speta astfel ca nu se poate retine incalcarea principiilor contradictorialitaii sau al disponibilitatii .
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanta Curtea apreciaza ca acest cuantum corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constind in formularea cererii prealabile ,redactarea si sustinerea actiunii
.In acesta materie munca desfasurata de avocat este mult simplificata de existenta hotararilor CJUE in cauzele T. si Nisipeanu astfel ca munca avocatului nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea proprie ,particulara spetei in vederea obtinerii rezultatului urmarit de catre reclamant asa cum se intimpla in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si sustinerea lui
.Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ si considerentelor de mai sus Curtea a apreciat ca suma de 539,3. raspunde in mod rezonabil celor doua cerinte legale sus mentionate .
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile formulate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursurile declarate de către pârâta A. F. P. C.-N. și reclamantul G. M. V. împotriva sentinței civile nr. 4866 din 09 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 3 decembrie 2012.
Red.A.A.M./dact.V.R.
2 ex./(...)
Jud.fond: Ana S. S.
