Decizia nr. 1014/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1014/2012
Ședința publică de la 09 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător M. H.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU P. S. C. N., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul B. V. J., având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic D.L nr. 118/1990 anulare decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul B. vasile J. personal, asistat de avocat R. V.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că, din discuțiile avute cu clientul său, acesta i-a relatat că, faptic, s-a născut în T., cu toate că, în actul de naștere apare menționat satul C. A. că tatăl clientului său a fost declarat chiabur, fiindu-i impuse o serie de restricții, printre care și obligația de a părăsi localitatea, astfel că, începând cu anul 1952, aceștia au părăsit localitatea, stabilindu-se în T., de unde s-au întors în satul natal, în anul 1960, când le-au fost ridicate restricțiile. A. că nu are cunoștință cu privire la motivul pentru care în actul de naștere figurează locul nașterii ca fiind satul C. și nu T.
Curtea învederează totuși reprezentantului reclamantului faptul că atât locul atestării nașterii, cât și locul menționării nașterii este comuna C., în contextul în care, în perioada 1952-1960 părinții reclamantului au fost strămutați forțat în localitatea T.
Reprezentantul reclamantului arată că nu își poate explica menționarea comunei C., ca loc de naștere al clientului său.
Curtea, în acord cu dispozițiiole de la termenul anterior procedează al ascultarea reclamantului B. vasile J., care se identifică cu CI serie KX, nr. 6., având CNP 1., cu domiciliul în T., Str. Oituz, nr. 10, care arată că din relatările mamei sale cunoaște faptul că s-a năsut în T., părinții săi locuind la familia S. De asemenea arată că din discuțiile avute cu aceștia cunoaște faptul că părinții săi au fost izgoniți din localitatea C. în anul 1952, stabilindu-se în T. A. că părinților săi li s-a impus părăsirea localității de domiciliu, însă nu li s-a impus o anume localitate unde să se stabilească, astfel că, aceștia s-au stabilit în T., la familia prietenă S. Din relatările mamei sale cunoaște faptul că s-a născut în casa familiei Szekely, care, la acea dată domicilia pe S. R., nr. 25, în T.
Întrebat fiind, reclamantul arată că abia după anii 1989 mama sa i-a relatat aceste aspecte și până la această dată nu a considerat a fi un aspect important menționarea locului nașterii.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicităp respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3382 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost admisă cererea formulată de reclamantul B. V. J. împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. S. C. N. și în consecință s-a anulat hotărârea nr. 2789 din 3 august 20101 a Comisiei pentru aplicarea Decretului -Lege nr118/1990 C..
S-a constatat ca reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 alin 1 lit. e) din Decretul Lege nr.118/1990 și obligă pârâta sa emită o hotărâre de admitere a cererii.
A fost obligată pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în suma de 744 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din documentele depuse în susținerea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de decretul lege nr.118/1990 rezulta ca tatăl reclamantului B. V. a fost condamnat prin sentința penala nr. 853/1961 la un an închisoarea corecționala pentru delictul de abuz de încredere în dauna avutului obștesc prevăzut de art.537 art.536/1 și art. 236 lit. a C. p. iar din anul 19532 a fost încadrat chiabur pe motivul ca avea cârciuma din 1936-1942 a desfășurat comerț ambulant - 1946 a avut camion 1946 , a avut servitor 1942-1943 , a avut în proprietate teren arabil precum și ca s-a aflat în preocuparea fostei Securități în perioada (...)-(...) pe motiv ca avea manifestări dușmănoase la adresa regimului „ astfel cum atesta adresa nr. 63308/(...) comunicata d-nei B. M. ( sora reclamantului ) eliberata de S. Roman de I. și certificatul nr.C/2291 din (...) eliberata de A. N. D. J. C. .
Din declarațiile martorilor M. A. și G. A., se reține că tatăl reclamantului, B. V. senior, a fost declarat chiabur din anul 1952, și astfel, întreaga familie a fost supus unor masuri abuzive prin strămutarea familie din localitatea în care domiciliau în alta localitate și preluarea tuturor bunurilor de către stat.
Din anul 1952 familia reclamantului a fost nevoită să se mute di C. în
T. până în anul 1955, când s-au întors în C..
Potrivit prevederilor art. 1, alin 1 litera e) constituie vechime în muncă și se ia în considerare la celelalte drepturi ce se acordă , în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a fost strămutată într-o alta localitate.
Astfel , instanța a admis acțiunea întrucât scopul Decretului Lege nr.
118/ a fost acela de a acorda masuri reparatorii persoanelor persecutate din motive politice și care au dovedit această persecuție prin mijloacele probatorii permise de lege.
Culpa procesuala a fost reținută în sarcina pârâtei, astfel că, în temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedura civilă a obligată la plata cheltuielilor de judecată în suma de 744 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. S. C. N. solicitând casarea hotărârii instanței de fond, ca netemeinică și nelegală, cu respingerea acțiunii reclamantului, cu menținerea Hotărârii nr. 2789/2010 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege bnr.118/1990 și a Deciziei nr.155/(...) a AJPS C..
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin sentința civila nr.3. instanța de fond a admis cererea formulata de reclamantul B. V. și a dispus anularea Hotărârii nr.2789/(...) a Comisiei pentru Aplicarea Decretului-Lege nr.(...) C., a constatat ca reclamantul se incadreaza în prevederile art.l, alin.1, lit.e) din Decretul-Lege nr.118/1990 și a obligat AJPS C. la plata cheltuielilor de judecata în suma de 744 lei.
Consideră ca instanța de fond în mod netemeinic a admis cererea reclamantului și a obligat AJPS C. la emiterea unei hotărâri de admitere a cererii, fără a stabili perioada în care reclamantul s-a aflat în situația prevăzuta la art. 1 ,alin. 1, lit.e din Decretul-Lege nr.l 1811990 și fără a avea documente oficiale eliberate de organele competente care sa ateste dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 din decret, respectiv data începerii strămutării reclamantului din loc. C. în loc. T., jud.C. și data încetării restricțiilor domiciliare.
Astfel cum rezulta din considerentele sentinței civile nr.3. perioada în care reclamantul împreuna cu familia a fost strămutata din loc. C. în loc.T., este perioada 1952-1955, spre deosebire de susținerea reclamantului ca a avut stabilit domiciliul obligatoriu în loc. T. în perioada 1952- 1960, și a fost strămutat împreuna cu familia în aceeași perioada din loc.C. în loc.T.
Având în vedere faptul ca intimatul-reclamant s-a născut la data de (...) în satul C., com.Petrestii de Jos, jud.C., conform actului de identitate S. KX,
Nr. 6. , eliberat la data de (...) de S. T., este inadmisibil ca instanța de judecata sa stabileasca ca aceasta familie împreuna cu reclamantul B. V. junior a fost strămutata în toamna anului 1952 din loc.C. în loc.T., astfel cum sustin și martorii în declaratia notariala depusa la dosar, atâta timp cat din actul de identitate al reclamantului rezulta ca acesta s-a născut în loc. C., deci în localitatea de unde se susține ca familia a fost strămutata încă din toamna anului 1952.
Precizează ca mai exista o neconcordanta intre ceea ce declara martorii
M. A. și G. A. care susțin ca în toamna anului 1952 numitul B. V. senior (tatăl reclamantului) a fost încadrat chiabur și i s-a confiscat întreaga avere din loc.C.corn.Petrestii de Jos, fiind obligat sa se stabilească împreuna cu familia în loc.T., unde B. V. junior locuiește și în prezent, și ceea ce susține reclamantul referitor la faptul ca ridicarea restricțiilor domiciliare ar fi avut loc în anul 1960.
Fata de aceasta situație, pârâta solicită să se constate ca din nici unul dintre documentele depuse în susținerea acțiunii, nu reiese data de la care au fost ridicate restricțiile domiciliare reclamantului și familiei acestuia și prin urmare nu se poate considera ca în anul 1960 au fost ridicate restricțiile domiciliare, doar în baza susținerilor reclamantului. Cei doi martori nu fac referire la data ridicării restricțiilor domiciliare, ci mai mult declara ca numitul B. V. junior a rămas și locuiește și in prezent în loc.T.jud.C. .
Consideră ca obiectul acțiunii reclamantului nu se încadrează în litera și spiritul Decretului-Lege nr. 118/1990, acest act normativ nereglementând situația în care persoana a fost declarata chiabur, de către organele de represiune ale regimului comunist, a fost data afara din casa proprietate personala, i s-a confiscat averea. Pentru astfel de situații exista un alt act normativ, L. nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care reglementează dreptul descendenților pana la gradul II inclusiv, a persoanelor persecutate politic de a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, respectiv despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative .
Potrivit art.5 din L. nr.22112009: "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului- lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare; b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare: c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
În considerarea celor mai sus menționate, solicită admiterea recursului formulat, cu modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Prin întâmpinare reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului declarat în cauză (f. 14-16).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. este nefundat, sentința pronunțată de instanța de fond are temei legal și este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie.
Astfel , conform art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul - lege nr. 118/1990 republicat cu modificările și completările ulterioare, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de
6 martie 1945, pe motive politice, între altele, a fost strămutată într-o altă localitate.
Astfel, corect s-a stabilit, în speță, că începând cu anul 1952 familia reclamantului a fost nevoit să se mute din localitatea de domiciliu din localitatea C. în localitatea T., pe considerentul că tatăl reclamantului a fost declarat chiabur și condamnat penal în acest sens, fiind astfel supus unor măsuri abuzive prin strămutarea familiei și preluarea averii de către statul comunist.
Mai este relevant că pe lângă declarațiile martorilor și înscrisurile prezentate în probațiune din conținutul sentinței civile nr. 2533 din 15 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos nr. 3509/2005 (nr. unic (...)) menținută și rămasă definitivă și irevocabilă prin efectul deciziei nr. 701 din 26 martie 2007 pronunțată de Curtea de A. C. (f. 48-53 dos. fond) sora reclamantului B. M. născută la data de 25 octombrie 1937, rezultă cu valoare de adevăr că B. V. și B. L. , antecesorii acesteia și implicit ai reclamantului, au fost declarați chiaburi în anul 1952, fiindu-le confiscată întreaga avere mobilă și imobilă, fiind scoși din casa proprietate personală de către P. și P. comunei C. iar în aprilie 1952 au fost obligați să părăsească localitatea C. împreună cu fiica lor B. M. și să se stabilească în localitatea T., restricțiile domiciliare fiindu- le ridicate în anul 1960.
Cu referire la starea de fapt și de drept, această decizie este opozabilă recurentei și produce efecte favorabile și față de reclamantul intimat.
Critica privind situația personală a reclamantului a fost verificată de Curte prin solicitarea de lămuriri și explicații din partea reclamantului care a declarat că s-a născut în localitatea T. în anul 1954 și nu în localitatea C. așa cum este eronat menționat în certificatul de naștere, deci în perioada în care părinții și sora acestuia se aflau strămutați pe motive politice.
Curtea reține că deși reclamantul nu era născut la data luării măsurilor de strămutare, toate consecințele negative cu referire la strămutare s-au răsfrânt direct și nemijlocit și asupra acestuia în perioada restricțiilor domiciliare la acre au fost expuși membri familiei sale.
Pe cale de consecință, Curtea nu poate reține ca fiind justificată diferențierea de tratament dintre membri familiei care au suportat la fel consecințele strămutării, creând astfel forțat, formal și inechitabil o diferențiere între sora reclamantului care a fost supusă strămutării împreună cu părinții prin faptul că ara în viață la data luării acestei măsuri abuzive și situația reclamantului care a fost născut în perioada strămutării, ambii suportând aceleași consecințe.
Din această perspectivă, Curtea reține că sentința instanței de fond este legală și temeinică, corect statuând că măsura strămutării s-a răsfrânt și asupra reclamantului în perioada 1952-1960 fiind întrunite cerințele prev. la art. 1 alin. 1 lit. e) din D-L nr. 118/1990, anulând corect Hotărârea nr.
2789/2011 a Comisiei pt. aplicarea D-L. nr. 118/1990 obligând în acest scop autoritatea publică să emită o hotărâre de recunoaștere a dreptului alegat de reclamant.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 10 alin. 5 din
Decretul -Lege nr. 118/1990 corelat cu art. 29 și art. 20 alin. 3 din L. nr.
554/2004 și art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul declarat de pârâta A. J.
PENTRU P. S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3382 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime.
Fiind căzută în pretenții, față de soluția dată în recurs, Curtea urmează ca în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. să oblige recurenta la plata către reclamantul intimat la suma de 1.488 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (f. 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3382 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului B. V. suma de 1488 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. A. R.lescu
