Decizia nr. 10212/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
DOSAR NR. (...)
DECZIA CIVILĂ NR. 10212/2012
Ședința publică din data de 06 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. L. R.
JUDECĂTORI: A. A. M.
R.- R. D.
GREFIER: M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. F. P. a municipiului C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3963 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul- reclamant M. S. și chemata în garanție A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatului- reclamant M. S., avocat T. M. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul- reclamant M. S., recurenta - pârâta A. F. P. a municipiului C.-N. și chemata în garanție A. F. pentru M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nefiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului- reclamant M. S., avocat T. M. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată în recurs constând în taxă de timbru și onorar avocațial.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3963 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.-N.
A fost obligată pârâta A. C.-N. să restituie reclamantului suma de 1617 lei, reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de (...) și până la data restituirii efective.
A fost obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei suma de 1617 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de (...) și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 659,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OG nr.5., o taxă de poluare în cuantum de 1617 lei la A. F. P. a mun. C.-N. în data de (...).
La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, întrucât reclamantul nu se află în niciuna din situațiile prevăzute la art.3(2) din OG nr.5..
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată sau al respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că, pe fond, acțiunea se impunea a fi respinsa având in vedere ca dispozițiile art. 25 si 28 din Tratatul de instituire a C. E. invocate de reclamantul in acțiunea principala nu sunt aplicabile, deoarece au in vedere taxele vamale la import si la export precum si orice alte masuri cu efect echivalent, respectiv restricțiile cantitative la import precum si orice alte masuri cu efect echivalent. Or, o taxa de poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala și nici cu o restricție cantitativa la import.
O alta chestiune pe care o pune în discuția instanței de recurs este legata de intrarea in vigoare a Legii nr. 9/2012 începând cu data de (...), care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei de poluare, atunci când aceasta este mai mare decât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Învederează instanței de control judiciar faptul ca potrivit prevederilor art. 12 din Legea 9/2012 că se poate restitui doar diferența in situația în care taxa pe poluare este mai mare decât cea instituita de legea noua.
Soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecata a recurentei este nejustificata.
Nu poate fi reținuta culpa recurentei întrucât a făcut în mod corect aplicarea textelor naționale în vigoare, nefiind îndrituiți a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediata a taxei solicitate.
Critica pe care înțelege sa o aducă sentinței atacate, este legata de cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecata acordate, constând în onorariu avocațial prin raportare la cantitate a muncii prestate, fiind de notorietate ca acțiunile de acest gen se formulează după modele, fără munca de concepție.
Intimatul reclamant M. S. prin întâmpinare a solicitat respingerea în totalitate a recursului, cu menținerea în totalitate a hotărârii atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
T. a reținut corect calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită. Pârâta A. F. P. își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză din faptul încasării taxei.
De asemenea, Legea nr. 9/2012 în baza căreia reclamantul ar putea obține eventual restituirea unei părți din sumă, nu constituie un impediment în despăgubirea integrală a reclamantului pentru prejudiciul produs prin impunerea unei taxe contrare dreptului comunitar.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie
2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamanta I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A.
F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate
și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite în parte recursul pârâtei și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că reduce la suma de 539,3 lei cuantumul cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată de către prima instanță, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate .
În temeiul art. 276 și 274 C. pr. civ., va obliga recurenta să plătească intimatului M. S. suma de 248 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3963 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că reduce la suma de 539,3 lei cuantumul cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată de către prima instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenta să plătească intimatului M. S. suma de 248 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 6 decembrie 2012.
Red.S.L.R./dact. V.R.
2 ex./(...). Jud.fond: F. S. B.
