Decizia nr. 1068/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios A. ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
D. CIVILĂ Nr. 1068/2012
Ședința de la 14 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de F. M., B. N., M. A., P. I., P. S., G. S. N. G., G. S. F., I. P. M., T. I., L. M., F. A. I., I. D.-, S. E., M. V., C. L., M. G. T., S. M. V., F. A., P. M., C. R., U. H., I. A., Ș. N.-, F. A., B. I., K. D., C. T. I., K. I., recurent V. D. A., Z. A. A., T. D., U. D., B. C., B. N., B. C. F., S. L. L., M. V., B. O. L., L. A., B. E., C. E., B. S. D., D. R., C. A., P. R., B. V., S. V., O. E., L. V. I., B. I. V., I. E., R. O., V. D., V. S., G. J., C. D., B. G., M. M., T. P., F. I., P. M., recurent S. C., S. I., F. M., recurent T. ANA, L. M. A., S. S., C. A., B. V., K. S., G. D. F., T. E., S. E. D., P. M., M. G. I., B. F., E. C. C., P. E., C. C., F. I., F. T. D. G., M. M., A. T., B. E., M. E., M. R., U. R. A., S. S., K. G., C. G., C. G., P. M., G. F. D., V. C. M., N. N. M., F. I., B. E., T. V., M. N., P. E., H. I., B. R., L. T. toți reprezentanți de S. N. A. IN C. DE R. AL M. DE S. și intervenienții H. I. și B. R. împotriva sentinței civile nr. 2629 din (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimații D. A. A., K. V. ANA C., A. DE P. ȘI I. PENTRU A.- C. J. C., A. DE P.
ȘI I. PENTRU A., M. A. ȘI D. R., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN
D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L.
Nr.188/1999) diminuare salarii cu 25 %.
La data de (...) se înregistrează din partea recurenților - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2012 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2629 din (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui A. și D. R., a Agenției de P. și I. pentru A. și a M.ui F. P. și excepția inadmisibilității.
A fost respinsă acțiunea în contencios formulată de reclamanți B. N.,
M. A., P. I., P. S., G. S. N. G., G. S. F., I. P. M., T. I., L. M., F. A. I., I. D., S.
E., M. V., C. L., M. G. T., S. M. V., F. A., P. M., C. R., U. H., I. A. P. E., Ș. N.,
F. A., B. I., K. D., C. T. I., K. I., V. D. A., Z. A. A., T. D., U. D., B. C., B. N., B. C.-F., S. L. L., M. V., B. O. L., L. A., B. E., C. E., B. S. D., D. R., C. A., P. R., B. V., S. V., O. E., L. V.-I., B. I. V., I. E., R. O., V. D., V. Ș., G. J., C. D., B. G., M. M., T. P., F. I., P. M., S. C., S. I., F. M., T. Ana, L. M. A., S. S., L. T., C. A., B. V., K. S., G. D. F., T. E., S. E. D., P. M., M. G. I., B. F., E. C.-C. P. E., C. C., F. I., F. T. D. G., M. M., A. T., B. E., M. E., M. R., U. R. A., S. S., K. G., C. G., C. G., P. M., G. F. D., V. C. M., N. N. M., F. I. B. E., T. V. și M. N., prin mandatar S. N. A., K. V. Ana K. și D. A. A. în contradictoriu cu pârâții A. de P. și I. pentru A.-C. J. C., A. de P. și I. pentru A. B., M. A. și D. R. B. și M. finanțelor P. ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții H. I. și B. R. prin mandatar S. N. A.
În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.(...) reclamanții B. N., M. A., P. I., P. S., G. S. N. G., G. S. F., I. P. M., T. I., L. M., F. A. I., I. D., S. E., M. V., C. L., M. G. T., S. M. V., F. A., P. M., C. R., U. H., I. A. P. E., Ș. N., F. A., B. I., K. D., C. T. I., K. I., V. D. A., Z. A. A., T. D., U. D., B. C., B. N., B. C.-F., S. L. L., M. V., B. O. L., L. A., B. E., C. E., B. S. D., D. R., C. A., P. R., B. V., S. V., O. E., L. V.-I., B. I. V., I. E., R. O., V. D., V. Ș., G. J., C. D., B. G., M. M., T. P., F. I., P. M., S. C., S. I., F. M., T. Ana, L. M. A., S. S., L. T., C. A., B. V., K. S., G. D. F., T. E., S. E. D., P. M., M. G. I., B. F., E. C.-C. P. E., C. C., F. I., F. T. D. G., M. M., A. T., B. E., M. E., M. R., U. R. A., S. S., K. G., C. G., C. G., P. M., G. F. D., V. C. M., N. N. M., F. I. B. E., T. V. și M. N. prin reprezentant S. N. A. și reclamantele D. A. A. și K. V. Ana C. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții A. de P. și I. pentru A.-Centru J. C., A. de P. și I. pentru A., M. A. și D. R. și M. F. obligarea pârâților la plata diferențelor dintre sumele datorate și cele efectiv plătite pentru perioada iulie 2010-decembrie 2010 și a primei anuale aferente anului 2010, actualizate la data plății efective.
Reclamanții au arătat că reducerea unilaterală a salariului brut cu
25%, în tem.art.1 din L. nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcă prevederile Declarației
Universale a D. Omului și pe cele ale art.1 al.1 din Primul Protocol adițional la C., ratificată de R. prin L. nr.30/(...).
Prin cererea de intervenție în interes propriu intervenienții H. I. și B.
R. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții A. de P. și I. pentru A.- Centru J. C., A. de P. și I. pentru A. , M. A. și D. R. și M. F. obligarea pârâților la plata diferențelor dintre sumele datorate și cele efectiv plătite pentru perioada iulie 2010-decembrie 2010 și a primei anuale aferente anului 2010, actualizate la data plății efective.
Reclamanții au arătat că reducerea unilaterală a salariului brut cu
25%, în tem.art.1 din L. nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcă prevederile Declarației
Universale a D. Omului și pe cele ale art.1 al.1 din Primul Protocol adițional la C., ratificată de R. prin L. nr.30/(...).
Pârâtul M. A. și D. R. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamanții și intervenienții nu se află în raporturi de serviciu cu M. mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsei plângerii prealabile, arătând că reclamanții și intervenienții nu au urmat procedura prealabilă reglementată de dispozițiile din L. nr.3. privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice.Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție ca neîntemeiată, arătând că diminuarea salariului reclamantului cu 25% s-a efectuat în baza disp.art.1 al.1 din L. nr.118/2010.Pârâtul a mai arătat că potrivit art.8 din L. nr.285/2010 sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Pârâta A. de plăți și I. pentru A.-C. J. C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile a acțiunii pentru lipsei plângerii prealabile, arătând că reclamanții și intervenienții nu au urmat procedura prealabilă reglementată de dispozițiile din L. nr.554/2004. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că diminuarea salariului reclamantului cu 25% s-a efectuat în baza disp.art.1 al.1 din L. nr.118/2010.Pârâta a mai arătat că potrivit art.9 al.2 din L. nr.285/2010 în anul 2011 ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță personalului din sectorul bugetar.
Pârâta A. de P. și I. pentru A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamanții și intervenienții sunt funcționari publici în cadrul A.-C. județean C..A mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsei plângerii prealabile, arătând că reclamanții și intervenienții nu au urmat procedura prealabilă reglementată de dispozițiile din L. nr.554/2004.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că execuția bugetară revine G. și respectiv P. și nu are calitate de ordonator de credite. A mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru motivul că instituția sa nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții și cu intervenienții.
Prin D. nr.273/(...) emisă de A. de plăți și I. pentru A.-C. J. C. s-a dispus că începând cu data de (...), potrivit art.1 al.1 din L. nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al salariului personalului A.- C. J. C. se diminuează cu 25% până la data de (...).
Premergător analizării fondul, potrivit art.137 cod pr.civ., instanța a analizat excepțiile invocate, care urmează a fi respinse, ca neîntemeiate, din următoarele considerente.
Instanța a apreciat că M.ui A. și D. R., A. de P. și I. pentru A. și
Ministerul Finanțelor Publice au calitate procesuală pasivă, fiind ordonatori principali și terțiari de credite.
Excepțiile lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității vizează, în fapt, admisibilitatea acțiunii, ambele fiind motivate pe lipsa parcurgerii procedurii prealabile instituite de dispozițiile L. nr.554/2004 și ale L. nr.3..
În speță, reclamanții și intervenienții nu au contestat modalitatea de stabilire a salariului și nici nu indică vreun act administrativ, ci solicită diferențele salariale care nu i-au fost acordate, în raport de nivelul salariului stabilit de L. nr.3., situație în care nu se impunea parcurgerea procedurii plângerii administrative reglementate de L. nr.3..Mai mult, reclamanții și intervenienții invocă dispoziții ale L. nr.3., însă nemulțumirea lor vizează aplicarea L. nr.118/2010, lege car nu impune parcurgerea unei asemenea proceduri.
Excepția este neîntemeiată și în raport de disp.art.1 al.1 din L. nr.554/2004, prevederile acesteia fiind străine cauzelor având ca obiect drepturi salariale.
Apoi, din analiza sistematică a dispozițiilor L. nr.188/1999 se reține faptul că acestea stabilesc procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile.
L. nr.188/1999 fiind o lege cu caracter special se aplică prioritar în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de L. nr.554/2004.
În speță, este pus în discuție refuzul nejustificat al autorității pârâte de a acorda drepturile de natură salarială solicitate prin acțiune.
Pe fond, potrivit art.1 al.1 din L. nr.118/2010 cuantumul brut la salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite conform L.-cadru nr.3. și OUG nr.1. se diminuează cu 25%.
Instanța a reținut că diminuarea salariului reclamanților și intervenienților și neacordarea primei anuale pentru anul 2010 au fost efectuate în baza dispozițiilor legale sus invocate, în calitate de angajator, pârâta A. de plăți și I. pentru A.-C. J. C. fiind obligată să respecte și să aplice întocmai prevederile legale în vigoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții F. M., B. N., M. A., P. I., P. S., G. S. N. G., G. S. F., I. P. M., T. I., L. M., F. A. I., I. D.-, S. E., M. V., C. L., M. G. T., S. M. V., F. A., P. M., C. R., U. H., I. A., Ș. N.-, F. A., B. I., K. D., C. T. I., K. I., recurent V. D. A., Z. A. A., T. D., U. D., B. C., B. N., B. C. F., S. L. L., M. V., B. O. L., L. A., B. E., C. E., B. S. D., D. R., C. A., P. R., B. V., S. V., O. E., L. V. I., B. I. V., I. E., R. O., V. D., V. S., G. J., C. D., B. G., M. M., T. P., F. I., P. M., recurent S. C., S. I., F. M., recurent T. ANA, L. M. A., S. S., C. A., B. V., K. S., G. D. F., T. E., S. E. D., P. M., M. G. I., B. F., E. C. C., P. E., C. C., F. I., F. T. D. G., M. M., A. T., B. E., M. E., M. R., U. R. A., S. S., K. G., C. G., C. G., P. M., G. F. D., V. C. M., N. N. M., F. I., B. E., T. V., M. N., P. E., H. I., B. R., L. T., solicitând admiterea recursului, desfințarea în parte a hotărârii, respectiv cu privire la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii noastre si a cererii de interventie in interes propriu, iar pe fond, admiterea actiunii principale asa cum a fost precizată si admiterea cererii de interventie in interes propriu formulată de către H. I. si B. R. T., solicită obligarea pârâților la plata chetuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenții arată că la data de (...), s-a comunicat reprezentantului S.ui N. A., ai carui membri sunt, hotărîrea atacată cu prezentul recurs, prin care le-a fost resprinsă actiunea formulată împotriva pârâtilor, ca neintemeiată și de asemenea, s-a respins exceptia lipsei calităti procesual pasivă a pârâtilor M., A.-C., M. si cea a inadmisibilității, precum si cererile de intervenție in interes propriu.
Consideră această hotărâre ca fiind netemeinică si nelegală, fapt pentru care solicită admiterea prezentului recurs, pentru următoarele motive: Astfel, instanta de fond retine in pronunțarea hotărîrii atacate cu prezentul recurs doar faptul că, diminuarea salariului acestora cu 25% și neacordarea primei anuale pentru anul 2010 au fost efectuate in baza dispozitiilor prevăzute de art.l alin.l din L. nr.118/2010 si respectiv art.8, art.9 alin. 2 din L. nr 285/2010. A. hotărare este dată cu încălcarea si aplicarea gresită a legii, respectiv a prevederilor Declaratiei Universale a D. Omului, ale art. 1 alin.l din Primul Protocol Adițional al C.i pentru Apărarea D. Omului si a Libertătilor Fundamentale, ratificate de R. prin L. nr. 3., ale art.20 din Constituția României, ale art.148 din Constitutia României, ale Deciziilor Curtii Constitutionale si jurisprudenței C., inclusiv împotriva României. Potrivit disp. art. 20 din Constituția României, normele privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. Omului, cu pactele si tratatele la care R. este parte, aceste norme fiind prioritare legilor interne.
A. cenzură este, în mod evident, dată în competenta instantei de judecata, care astfel are obligatia, în temeiul prevederilor constitutionale si ale dreptului comunitar, să facă aplicarea normelor legale mai favorabile, indiferent că aceasta este reglementată de legislatia internă sau cea internatională, ratificată de către R.
Mai mult, deciziile Curții Constituționale, inclusiv D. nr. 872/2010 si nr. 874/2010, nu împiedică instantele de judecată să facă aplicarea art. 20 din Constituția României si sa dea prioritate tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte. Este si cazul reglementarilor statuate de către Curtea E. a D. omului, care sunt obligatorii pentru instantele de judecata si care au prioritate față de normele contrare sau mai putin favorabile ale legii interne a României, prin aceasta neîncălcându-se disp. art. 11 alin. 3 si art. 31 din L. nr. 47/1992.
Prin reducerea salariilor recurenților cu 25% au fost încălcate disp. art. 17 din Declaratia Universală a D. Omului, potrivit cărora orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Totodată, au fost încălcate disp. art. 1 din Primul protocol aditional la
C. pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, ratificată de R. prin L. nr. 3., potrivit cărora orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii si cu respectarea principiilor dreptului international.
Cu privire la regula aplicabila in lumina art.1 din Protocolul nr.1, Curtea E. a D. Omului de la S. a statuat, in numeroase cauze, ca acest articol contine 3 norme distincte: prima, care se exprima in prima fraza a primului alineat si care are un caracter general, enunta principiul respectarii proprietatii; cea de-a doua, ce figureaza in cea de-a doua fraza a aceluiasi alineat, vizeaza privarea de proprietate si o supune anumitor conditii; cat despre a treia, mentionata in cel de-al doilea alineat, recunoaste puterea statelor contractante de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau a amenzilor. Cele 3 reguli mai sus mentionate nu sunt "distincte", in sensul ca nu au nici o legatura una cu cealalta: cea de-a doua si cea de-a treia se refera la cazuri speciale de incalcare a dreptului la respectarea bunurilor si, prin urmare, trebuie interpretate in lumina principiului general enuntat in prima regula.
Pentru a analiza daca sunt incalcate prevederile art.1 din Primul protocol, trebuie analizate, asadar, mai multe aspecte: daca reclamantii au un "bun" in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol; existenta unei ingerinte a autoritatilor publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea reclamantilor de bunul lor, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1; daca sunt indeplinite conditiile privarii de proprietate, respectiv daca ingerinta este prevazuta de lege, daca ingerinta urmareste un scop legitim de interes general (ea a intervenit pentru o cauza de utilitate publica), daca ingerinta este proportionala cu scopul legitim urmarit, adica daca s-a mentinut un "just echilibru" intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
Curtea E. a D. Omului de la S. s-a pronuntat in nenumarate randuri, chiar si impotriva Romaniei, in sensul ca si dreptul de creanta reprezinta un "bun" in sensul art.1 din Primul protocol aditional la C. pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel putin o "speranta legitima" de a il vedea concretizat.Hotararea din 24 martie
2005 in Cauza Sandor impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 1048 din
25 noiembrie 2005; Hotararea din 28 iunie 2005 in Cauza V. I. impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 396 din mai 2006; Hotararea din 19 octombrie 2006 in cauza Matache si altii impotriva Romaniei - cererea nr.38113/02; Hotararea din 2 martie 2004 in Cauza Sabin P.escu impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 770 din 24 august 2005; Hotararea din 15 februarie 2007 in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei - cererea nr.21740/02; Hotararea din 1 decembrie 2005 in Cauza Societatea Comerciala "Masinexportimport Industrial Group" impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 682 din 9 august 2006; Hotararea din 23 februarie
2006 in S.e si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 600 din 30 august 2007; Hotararea din 21 februarie 2008 in cauza Driha impotriva Romaniei - cererea nr.29556/02; Hotararea din 6 decembrie 2007 in cauza Beian impotriva Romaniei - cererea nr.30658/05; etc.)
Mai mult, recent, in Hotararea din 15 iunie 2010 in cauza M.u impotriva Romaniei (cererea nr.12821/05), Curtea E. a D. Omului de la S. s-a pronuntat in mod expres in sensul ca salariul reprezinta un "bun" in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol.
Asadar, salariul reclamantilor, la care au dreptul in baza contractelor individuale de munca, reprezinta un "bun" in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la C.
Cea de a doua conditie ce trebuie verificata pentru a se vedea daca este vorba sau nu de o incalcare a art.1 din Primul protocol este cea a existentei unei ingerinte a autoritatilor publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea reclamantilor de bunul lor, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1.
Reducerea salariului reclamantilor cu 25% pe o perioada de 6 luni
(iulie-decembrie 2010) si lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodata sumele de bani aferente acestui procent reprezinta, indiscutabil, o ingerinta ce a avut ca efect privarea reclamantilor de bunul lor, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.l.
În al treilea rand, privarea de proprietate trebuie sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca o cauza de utilitate publica, sa fie conforma normelor de drept intern si sa respecte un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite in scopul vizat; privarea de proprietate trebuie sa menajeze un just echilibru intre exigentele de interes general si imperativele fundamentale ale individului, in special prin indemnizarea rezonabila si proportionala a valorii bunului, acordata titularului acestuia.
Prima conditie a privarii de proprietate este, asadar, ca ingerinta sa fie prevazuta de lege. A. prima conditie semnifica in dreptul intern legalitatea privarii de proprietate, principiu care, la randul lui, presupune indeplinirea a doua cerinte: sa existe o lege in sensul C.i, in temeiul careia sa fi avut loc privarea de proprietate; legea sa indeplineasca acele calitati determinate de Curte in jurisprudenta sa, adica sa fie accesibila, precisa si previzibila.
L. nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar indeplineste conditiile mentionate anterior, fiind un act normativ accesibil, precis si previzibil in sensul jurisprudentei Curtii
Europene a D. Omului de la S.
Cea de a doua conditie a privarii de proprietate presupune ca ingerinta sa urmareasca un scop legitim de interes general, adica sa intervina pentru o cauza de utilitate publica.
In expunerea de motive a L. nr.118/2010 se arata ca, potrivit evaluarii Comisiei Europene, "activitatea economica a Romaniei ramane slaba si, contrar asteptarilor initiale, cel mai probabil, cresterea economica s-a mentinut negativa in primul trimestru al anului 2010. [ ... ] Pana la sfarsitul anului 2010, se asteapta ca inflatia sa scada in continuare la aproximativ 3,75% datorita cererii interne slabe si implementarii unei politici monetare prudente. Redresarea mai slaba a cererii interne a diminuat importurile, prognozandu-se acum un deficit de cont curent de circa 5% din PIB pentru 2010, comparativ cu 5,5% initial.
Privarea de proprietate impune, asadar, statului obligatia de a despagubi pe proprietar, pentru ca, fara plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, ea constituie o atingere excesiva a dreptului la respectarea bunurilor sale, prevazut de art.1 din Protocolul nr.1. Imposibilitatea de a obtine fie si o despagubire partiala, dar adecvata in cadrul privarii de proprietate, constituie o rupere a echilibrului intre necesitatea protectiei dreptului de proprietate si exigentele de ordin general.
L. nr.118/2010 nu ofera reclamantilor posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate în cauza. Lipsa totala a despagubirilor nu se poate justifica, avandu-se in vedere circumstantele spetei, cu atat mai mult cu cat nicio circumstanta exceptionala nu a fost invocata de G. pentru a o justifica. In cuprinsul L. nr.118/201O, a fost justificata necesitatea luarii acestei masuri, dar nu si lipsa totala a despagubirilor. Lipsa totala a despagubirilor le-a impus reclamantilor o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul lor de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% si imposibilitatea acestora de a-si mai recupera vreodata sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea, in defavoarea salariatilor, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general.
Procedandu-se in acest fel, s-a adus atingere chiar substantei dreptului de proprietate al reclamantilor, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 la C.
Intimații prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece diminuarea salariului și neacordarea primei anuale pentru anul 2010 reclamanților și intervenienților au fost efectuate în baza unor dispoziții legale.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Reclamanții au investit instanța competentă cu verificarea legalității reducerii drepturilor salariale începând cu luna iulie 2010, urmare a punerii în aplicare a L. nr. 118/2010, solicitând acordarea sumelor ce reprezintă diferența dintre drepturile salariale cuvenite anterior emiterii deciziilor și cele încasate efectiv și obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând prima anuală aferentă anului 2010.
Reclamanții se consideră vătămați în drepturile lor prin aplicarea art.1 din L. nr.118/2010, care prevede următoarele:
„Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.- cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
În situația în care din aplicarea prevederilor alin.1 rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei";.
În principiu, Curtea reține că, deși art. 157 alin. 2 din Codul muncii prevede că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale și/sau colective cu angajatorul, aceasta nu înseamnă că legislația națională și internațională le oferă salariaților plătiți din fonduri publice o protecție mai redusă în ceea ce privește dreptul lor la menținerea stabilității salariale și a siguranței lor economice și sociale, decât celor plătiți de către angajatori din sectorul privat.
Astfel, în cazul salariaților din sectorul public, salariul, astfel cum a fost stabilit prin lege, în speță printr-o Lege unică de salarizare, respectiv L. nr. 3., rămâne un element esențial al raporturilor de muncă, fiind deopotrivă cauză și obiect al raporturilor de muncă, care nu poate fi modificat/redus de către angajator, de către S., prin acte normative, în mod discreționar, iar legile ce afectează acest drept trebuie să fie suficient de previzibile și să respecte dreptul angajaților la informare, pentru ca aceștia să își poată orienta conduita în raport de măsurile ce urmează a fi luate.
În acest sens este și art. 6 alin. 1 din L. nr. 24/2000, potrivit căruia, orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene a D. O.
De asemenea, strâns legat de condițiile generale de previzibilitate a actelor normative în materie de salarizare, prevederile Directivei Consiliului
91/533/CEE din 14 octombrie 1991, garantează în mod nediscriminatoriu atât salariaților din domeniul public, cât și celor din sectorul privat, pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, dreptul la informare asupra tuturor elementelor raporturilor de muncă, în primul rând asupra celor esențiale ale acestora, ce privesc condițiile prestării muncii și salariul, astfel încât, măsurile legislative adoptate în domeniul salarizării să fie previzibile și nediscriminatorii.
Având în vedere că sectoarele de activitate în care prestează munca salariații plătiți din fondurile publice sunt de o deosebită însemnătate și responsabilitate, că în aceste domenii activează foarte multe persoane care au înalt grad de pregătire profesională, de specializare, care au fost angajați sau numiți în funcții, cu respectarea legislației, doar prin concursuri sau examene severe, că o parte însemnată dintre angajații ce fac parte din această categorie, datorită incompatibilităților prevăzute de actele normative în vigoare, nu ar putea să-și asigure menținerea unor venituri lunare pe care aveau speranța de a le obține, muncind în sectorul privat, se impune ca S. să asigure acestora, în mod nediscriminatoriu față de lucrătorii din sectorul privat, stabilitatea și previzibilitatea salarială, siguranța economică a lor ca indivizi și, implicit, a familiilor lor, acesta trebuind să fie un deziderat pentru
S. și un obiectiv de interes public.
Riscul pe care și-l asumă statul în situația în care nu asigură o asemenea stabilitate a veniturilor lunare realizate în urma muncii prestate, salariaților plătiți din fonduri publice, este tocmai orientarea lucrătorilor, mai ales a acelora cu înaltă calificare, spre sectorul privat, care poate să le garanteze respectarea stabilității și previzibilității salariale.
Pentru argumentele prezentate anterior, Curtea consideră că salariații reprezentați în cauză aveau în cauză și un drept de creanță, „o speranța legitimă";, "un bun"; în sensul C.i Europene a D. O.
Se reține însă că, măsura luată prin L. nr.118/2010, constând în restrângerea exercițiului dreptului reclamanților, respectiv în reducerea drepturilor salariale cu 25%, fără a fi afectată substanța bunului, a fost determinată de motive de utilitate publică, în contextul crizei economice profunde cu care se confrunta R., care putea pune în pericol stabilitatea economică a României și, prin aceasta, siguranța națională, situație ce a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional.
Potrivit art. 16 alin. 1, prevederile acestei legi, intrate în vigoare la data de (...), se aplică până la data de 31 decembrie 2010, fiind deci, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții temporare, păstrându-se astfel justul echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Art. 53 din Constituție prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. R. poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Art.1 din Protocolul adițional la C. prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Pentru aceste motive, se reține că, în speță, restrângerea exercițiului dreptului reclamanților s-a efectuat cu respectarea cerințelor art. 53 din Constituție și nu încalcă prevederile art.1 din Protocolul adițional la C. E. a D. O.
De altfel, potrivit deciziei nr.874/(...) a Curții Constituționale, G.ul a opinat că măsurile dispuse prin L. nr.118/2010 sunt legale și conforme jurisprudenței C., tocmai având în vedere faptul că acestea reprezintă doar restrângeri ale exercițiului unor drepturi, nefiind afectată substanța acestora
și că au fost luate pe o perioadă determinată, iar Curtea Constituțională a reținut că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Curtea Constituțională a mai reținut, prin aceeași decizie, că este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată, aceasta fiind de esența art.53 din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că măsura criticată are o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010.
S-a reținut că aceasta: "Este o obligație de rezultat pe care și-o impune legiuitorul, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exercițiului drepturilor."; Or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exercițiului drepturilor este de esența textului art.53 din Constituție.
De asemenea, prin D. nr. 1., Curtea Constituțională a reținut, analizând dispozițiile art. 10 cap. III din L. nr. 329/2009, următoarele: „Se impune subliniat însă faptul că de esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ce excepție, dacă nu există altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să găsească soluții pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică și socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autoritățile și instituțiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporțională cu situația invocată de inițiatorul proiectului de lege";.
Ca o confirmare a caracterului temporar al L. nr.118/2010 este și faptul că, începând cu data de (...), a intrat în vigoare L. nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a stabilit că pentru anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Soluția se impune și din perspectiva Hotărârii C. (Mihăieș, Sentes contra României - decembrie 2011) prin care s-a constatat neîncălcarea de către S. Român a dispozițiilor art. 1 din protocolul Adițional nr. 1 la C. sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor ca urmare a aplicării L. nr.
118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
S-a reținut că S. Român nu a depășit marja de apreciere și nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului și că măsurile dispuse nu determină suportarea unei sarcini disproporționate și excesive incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate de art. 1 din
Protocolul nr.1 adițional la C.
Si motivul de recurs referitor la neacordarea primei anuale este nefondat, deoarece potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „în anul 2011 ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță";, iar potrivit art. 8 din L. nr. 285/2010, se arată că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor legii";.
Pe cale de consecință, pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția primei instanțe, este legală, impunându-se a fi menținută ca atare.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanții F. M., B. N., M. A., P. I., P. S., G. S. N. G., G. S. F., I. P. M., T. I., L. M., F. A. I., I. D.-, S. E., M. V., C. L., M. G. T., S. M. V., F. A., P. M., C. R., U. H., I. A., Ș. N.-, F. A., B. I., K. D., C. T. I., K. I., recurent V. D. A., Z. A. A., T. D., U. D., B. C., B. N., B. C. F., S. L. L., M. V., B. O. L., L. A., B. E., C. E., B. S. D., D. R., C. A., P. R., B. V., S. V., O. E., L. V. I., B. I. V., I. E., R. O., V. D., V. S., G. J., C. D., B. G., M. M., T. P., F. I., P. M., recurent S. C., S. I., F. M., recurent T. ANA, L. M. A., S. S., C. A., B. V., K. S., G. D. F., T. E., S. E. D., P. M., M. G. I., B. F., E. C. C., P. E.,
C. C., F. I., F. T. D. G., M. M., A. T., B. E., M. E., M. R., U. R. A., S. S., K. G., C. G., C. G., P. M., G. F. D., V. C. M., N. N. M., F. I., B. E., T. V., M. N., P. E., H. I., B. R., L. T. toți reprezentanți de S. N. A. IN C. DE R. AL M. DE S. și intervenienții H. I. și B. R. împotriva sentinței civile nr. 2629 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)* al T. C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.A.C.
