Decizia nr. 1815/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1815/2012
Ședința data de 07 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H.
JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 4350 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant P. D. personal, identificat cu CI seria KX nr. 7. și intimata-pârâtă prin consilier juridic A. B., în baza delegației de reprezentare nr. 10108 din (...), aflată la fila 30 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 513602993 din (...), aflată la fila 14 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, însoțită de înscrisuri.
Instanța comunică recurentului un exemplar al întâmpinării depusă de partea adversă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 20 din L. nr. 554/2004 și L. nr. 9., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Recurentul depune la dosar decizia de impunere pe anul 2011 din care rezultă că nu datorează diferențe de contribuție la F.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant personal solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4350 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul admiterii contestației așa cum aceasta a fost formulată, cu exonerarea de la plata penalităților și a majorărilor de întârziere.
Se arată că la filele 5-7 din dosarul Curții de A. C. există contractele încheiate de către recurent și CAS în cuantum de 268 lei, sume care au fost achitate, conform deciziei de impunere aferentă anului 2010 existentă la fila nr. 9, unde se observă, la punctul 12, că nu are datorii pentru anii anteriori. Situația este similară și pentru decizia de impunere aferentă anului 2011.
Relevă că ulterior emiterii deciziilor de impunere la care a făcut referire, în anul 2011 se emite o altă decizie de impunere din cuprinsul căreia rezultă că figurează cu restanțe aferente anilor 2008 și 2009 în cuantum de 118 și respectiv 148 lei, la care au fost calculate și penalități de întârziere, motiv pentru care a formulat contestație și i s-a răspuns că potrivit art. 8 al. 2 din OG 617/2007 în cazul în care contribuabilii care realizează venituri din activități independente, la finele anului înregistrează pierderi sau realizează venituri anuale sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, contribuția se calculează la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară pentru fiecare lună.
Potrivit art. 8 al. 4 din OG nr. 617/2007 diferențele rămase neachitate se plătesc în termen de 60 de zile de la data la comunicării deciziilor de impunere, însă deciziile aferente anilor 2008 și 2009 au fost comunicate recurentului abia la data de (...).
Susține că și-a respectat obligațiile contractuale, intimata aflându-se în culpă dat fiind faptul că nu a informat cu privire la modificarea contractului.
Ca atare solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul admiterii acțiunii introductive.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Susține că toate calculele făcute de serviciile de evidență asigurați au fost corect efectuate cu precizarea că au fost calculate media a 12 salarii minime pe economie iar în momentul în care veniturile realizate de către contribuabil sunt mai mici decât această medie procentul de contribuție la fondul de sănătate se calculează raportat la media veniturilor realizate, așa cum prevede art. 8 al. 2 din OG 617/2007.
Reclamantul realizând venituri sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, contribuția i-a fost calculată prin regularizarea veniturilor la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară pentru fiecare an, respectiv pentru anii
2008, 2009 și 2010. În conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală plățile noi vor acoperi o creanță mai veche iar din această perspectivă contestatorul achitând o sumă în anul 2010 aceasta a acoperit datorii mai vechi care au închis anii 2008 și 2009.
Prin protocolul încheiat între CAS și ANAF au fost transmise datele din evidența administrațiilor financiare, iar din acel moment și în termenul de prescripție fiscală de 5 ani prevăzut de codul de procedură fiscală au fost emise respectivele decizii de impunere din oficiu, penalitățile și majorările de întârziere fiind calculate pentru acest interval de 5 ani sau de la momentul la care i s-au comunicat deciziile de impunere.
Pentru aceste argumente solicită respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4350 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a jud.C., ca neîntemeiată.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr.2.(...) s-au stabilit diferențe de contribuție la F. anuală de regularizat pe anul 2008, cu termen de plată la data de (...), în sumă de 106 lei.
Prin decizia de impunere nr.2.(...) s-au stabilit diferențe de contribuție la F. anuală de regularizat pe anul 2009, cu termen de plată la data de (...), în sumă de 118 lei.
Pe anul 2010 nu au fost stabilite astfel de diferențe.
Reclamantul a urmat procedura prealabilă prev. la art.7 din L. nr.554/2004, contestația sa fiind respinsă prin decizia nr.168/(...).
Reclamantul a arătat că este de acord cu diferențele de contribuție la F. în sumă de 106 lei și respectiv 118 lei, mai puțin majorările și penalitățile de întârziere.
Potrivit art.8 al.4 din Ordinul nr.617/2007 diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere.
Așa cum se poate observa din desfășurătorul depus la filele 33-38 dosar la data închiderii anului 2009, reclamantul avea o datorie constând în majorări și penalități de întârziere în sumă de 136 lei, fiind depășit termenul de 60 de zile .
Diferențele s-au mai datorat și modificărilor intervenite cu privire la cotele de contribuție la asigurările de sănătate care pentru anul 2009 au fost de 5,5 %, conform OUG nr.226/2010.
Față de cele de mai sus, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. D., ca neîntemeiată.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. D. solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata in scris urmand sa fie exonerat de la plata penalitatilor si a majorarilor de intarziere.
Prin deciziile de impunere nr.2. /18 III 2011 pe anul 2008 i s-a imputat suma de 106 lei, reprezentând diferențe de regularizări pe anul
2008.
Prin decizia nr. 2. martie 2011 pe anul 2009 i s-a imputat suma de
118 lei reprezentând diferența de regularizare pe anul 2009, însă prin decizia nr. 2. din 21 IV 2010 care i-a fost comunicata personal de către intimata la pct. 12 rezulta O restante pe anii 2008, 2009.
Prin comunicarea nr.4537 din (...) reprezentand desfasuratorul i s-a imputat-suma de 148 lei reprezentand diferenta de regularizare pe anul
2010 , fiind obligat sa achite inclusiv penalitati si majorari de intarziere desi nu i s-au adus la cunostiinta modificarile deciziilor de impunere dacat in data de 18 martie 2011 potrivit actelor anexe.
Mai mult in decizia nr.2.2011 emisa la data de 18 III 2011 la punctul
12 apare O lei datorie pe anii anteriori.
Arată ca sumele mentionate in deciziile de impunere pe anii (...) si
2011 au fost achitate integral conform chitantelor depuse la termenul din 3
X 2011 potrivit contractelor eliberate de A. C. sub nr.(...)/2009 si semnate intre reclamant si C. de A. de S., contracte care au fost respectate in totalitate.
Prin motivarea sentintei se arata ca potrivit desfasuratorului depus in instanta de intimata filele 33-38 la data incheierii anului 2009 avea o datorie de 136 lei constant in majorari si penalitati de intarziere fiind depasit termenul de 60 de zile, insa comunicarea de datorie pe anii respectivi i s-a adus la cunostiinta dupa cum se poate observa pe acelasi desfasurator la data de 29 IX 2011.
Precizează ca intimata in sedinta din 3 X 2011 a depus la dosarul cauzei intimpinare la care se afla atasat desfasuratorul cu nr .4537/29 IX , iar desfasuratorul si decizia de impunere inmanata si comunicată reclamantului de intimata in sala ,atasate la intampinare este cu O datorii. Face precizarea ca la dosar intimata a depus decizii de impunere cuprinzand datorii iar setul de acte comunicat mie o data cu inampinarea este cu O datorii.
Invederează instantei ca desi deciziile de impunere privind regularizarea diferentelor pe anii 2008,2009 i s-au comunicat abia in 18 martie 2011 , parata prin jonglerii financiare i-a retinut penalitatile si majorarile de intirziere pe care nu le datora, din sumele achitate legal pe anii
2010,2011, fara acordul reclamantului.
Potrivit Ordonantei nr 617/2007 la care se face referire in deciziile de impunere la art 8 al 4, se prevede" diferentele ramase de achitat raportat la decizia de impunere anuala se plateste in termen de 60 zile de la data comunicarii deciziei de impunere perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza majorari de intarziere ..
Regularizarea sumelor pe anii 2008 si 2009 i-a fost adusa la cunostiinta in data de (...), deci prin abuz i-a retinut penalitatile si majoraruile de intarziere , incalcand prevederile Ordonantei nr.617/2007. Art 8 si 4.
Mai mult potrivit legii 9. art 258 persoanele fizice si juridice care isi desfasoara activitatea, asiguratii platesc o cota de 5,2 % iar CNAS mi-a calculat cota de impunere de 5,5% .
Prin urmare solicită ca parata sa-i recalculeze sumela datorate la cota de 5,2 % potrivit art 258 din L 9. pe anii (...) si 2011 si nu in cote de 5,5% pe care o consideră abuziv aplicata.
Deci penalizarile si majorarile de intarziere in suma de 136 lei retinute pe anii 2008,2009 au fost calculate abuziv., intrucat i s-au adus la cunostiinte diferentele de regularizare abia in 18 martie 2011, la care au formulat contestatie catre CNAS,care i-a fost respinsa.
Pe cale de consecinta nu se face vinovat de neplata cu rea credinta a contributiei ,baza de calcul fiind modificata unilateral de intimata cu incalcarea contractului incheiat intre reclamant si ei,iar regularizarea cu diferența de plata i sa adus la cunostiinta abia in data de 18 martie 2011.
Plata penalitatilor aferente si a majorarilor de intarziere nu îi pot fi imputate intrucat potrivit OG 61712007 art.8 al 4 diferentele ramase de achitat in urma impunerii anuale se plateste in termenul de 60 zile,de la data comunicarii deciziei de impunere perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza penalitati si majorari de intarziere, In spete decizia a fost comunicata la data de 18 martie 2011.
Prin modul fraudulos de operare si ,pentru a-si acoperi greșeala lor, au stins datorii inexistente pe 2008 si 2009 scoțându-l astfel dator pe anii
2010, 2011 cu toate ca este cu plata la zi, încălcând in mod flagrant contractul privind obligația sa de plata intre reclamant si intimata.
Prin urmare solicită anularea deciziilor de impunere pe anii 2008,
2009 și 2010 având in vedere ca sumele au fost achitate la zi, iar diferențele provenite din regularizări i-au fost comunicate doar in 18 martie 2011 .iar potrivit OG 617/2007 art.8 pe 4 nu datorează penalitati si majorări de întârziere decât după 60 zile de la comunicare.
În consecință solicită admiterea recursului anularea sentintei civile , admiterea contestatiei si anularea deciziilor de imputare privind penalitatile si majorarile de intarziere pe anii (...)
Pârâta intimată C. DE A. DE S. A J. C. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca neîntemeiat - fila
17.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.2. /18 III 2011 pe anul 2008, reclamantului recurent i s-a imputat suma de 106 lei, reprezentând diferențe de regularizări pe anul 2008 iar prin decizia nr. 2. martie 2011 pe anul 2009, i s-a imputat suma de 118 lei reprezentând diferența de regularizare pe anul 2009.
Problema ridicată în speță este aceea de a ști dacă instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, mai precis dacă a stabilit corect că recurentul reclamant datorează diferențele de contribuții la fondul național unic de asigurări de sănătate și majorările aferente.
Astfel, aferent anului fiscal 2009 pentru stabilirea regimului și cotei de contribuție la asigurările de sănătate se pune problema interpretării dispozițiilor OUG nr. 226 din 30 decembrie 2008.
OUG nr. 2. privind unele măsuri financiar bugetare a fost declarată constituțională prin D. nr. 1166 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 750 din 10 noiembrie 2010.
Conform art. 2581 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
Astfel prin art. 1 din OUG nr. 2. s-a prevăzut că:
1) Pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la 257 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la 258 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la 259 alin. (6) din
L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Așa cum s-a constat anterior această ordonanță de urgență a fost constituționalizată, jurisdicția de contencios constituțional reținând în esență că: „În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind emiterea Ordonanței de urgență a G. nr. 2. cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, întrucât G.ul nu este abilitat să emită ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale, se observă că interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, "G.ul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.";
Prin urmare și ținând seama de motivarea expusă de G. în preambulul ordonanței de urgență conform căruia intervenția legislativă era imperios necesară fiind determinată „ …de necesitatea stabilirii cotelor de contribuții de asigurări sociale care se vor utiliza începând cu anul 2009 și a cuantumului ajutorului de deces, dat fiind faptul că legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe acest an, prin care se prevedea nivelul acestora, nu sunt încă adoptate…"; Curtea constată că modificarea cotelor de contribuții pentru asigurările de sănătate stabilite pentru anul 2009 este legală.
Această distincție este clar precizată în art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr.
2. și se aplică pe anul fiscal 2009.
Mai precis cota de contribuție la asigurările de sănătate se datorează de exclusiv angajați la cota de 5,5 % iar pentru restul persoanelor cota de contribuție fixată de lege era de 6,5 % norma de modificare a art. 257 vizând exclusiv modificarea cotelor de asigurări de sănătate datorate de angajați adică de persoanele care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă.
Noțiunea de angajat are aceeași semnificație cu noțiunea de salariat prevăzută de art. 10 din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Cum reclamantul nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5
%.
Cât privește principiul european al securității juridice, Curtea reține la nivel de principiu că analiza acestui principiu trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. art. 2581 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății introdus de pct. 1 al IV din Ordonanța de urgență nr. 88 din 20 noiembrie 2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acorda drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul cheltuielilor de personal, publicata în Monitorul Oficial nr. 941 din 21 noiembrie 2006, potrivit căruia cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si
258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
OUG nr. 88/2006 a fost aprobată cu o completare prin L. nr. 1. publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 mai 2007, fără să fie afectată dispoziția legală analizată.
Astfel fiind, cel puțin începând cu anul fiscal 2008 și până în prezent cotele de contribuții la asigurările de sănătate se stabilesc anual prin legea bugetului de stat ceea ce a devenit o constantă în materie.
Contribuabilul are acces la norma legală care stabilește cota de contribuție la asigurările de sănătate norma legale fiind redactată cu suficientă precizie ca acesta să își poată regla conduita astfel încât să fie în măsură să respecte pe deplin legea.
Chiar dacă în acest interval prin mai multe acte normative succesive s- au modificat cotele de contribuție, dispozițiile legale au fost redactate cu suficientă claritate astfel încât atât autoritatea publică cât și contribuabilii să poată înțelege și aplica legea.
Împrejurarea că în practica administrativă au fost generate diferențe de interpretare și aplicare aceasta nu se datorează în principal legislației incoerente ci altor factori care nu pot fi opuși de reclamanta recurentă pentru a dobândi un drept pe care legea nu i-l recunoaște.
Acestea sunt considerentele pentru care susținerile reclamantului cu privire la greșita calculare a cotelor de contribuție nu sunt întemeiate, el având o obligație legală de plată în ciuda actelor administrative cu conținut uneori contradictoriu emise de către pârâtă.
Cu toate acestea, în privința majorărilor și penalităților de întârziere pretinse de către pârâtă, Curtea achiesează la susținerile reclamantului în sensul că aceste sume nu-i pot fi imputate în condițiile în care comunicarea de datorie pe anii 2008-2010 i-a fost adusă la cunoștință la data de (...) astfel încât aplicarea de majorări de întârziere în temeiul art. 8 alin 4 din O.G. 617/2007 apare ca nelegală.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de obligare a pârâtei la recalcularea contribuției având în vedere o cotă de 5,2%, aceasta apare ca o cerere nouă, formulată direct în recurs motiv pentru care nu va fi analizată de către C.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă,
Curtea va admite recursul declarat de P. D. împotriva sentinței civile nr.
4350 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. A J. C..
Va anula parțial deciziile contestate cu privire la penalități și majorări de întârziere și va exonera reclamantul de plata acestor sume.
Vor fi menținute restul dispozițiilor cu privire la debitele principale.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de P. D. împotriva sentinței civile nr. 4350 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. A J. C..
Anulează parțial deciziile contestate cu privire la penalități și majorări de întârziere și exonerează reclamantul de plata acestor sume.
Menține restul dispozițiilor cu privire la debitele principale. D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: C. A. C.
