Decizia nr. 10870/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10870/2012
Ședința { F. publică} de la 13 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta S. R. S., S. R. S. B. - CU S. S., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu pârâții M. Z. PRIN P. și M. Z. - D. E., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
SC R. SRL a declarat recurs împotriva sentinței civile 2960/(...) pronunțată în dos.(...) a T.ui S. solicitând casarea sentinței, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii. Recurenta susține că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității deoarece a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților, nu a motivat prin hotărârea pronunțată decât primul capăt de cerere și a procedat la respingerea tuturor capetelor de cerere fără să explice de ce și acestea ar fi inadmisibile.
Pe de altă parte, instanța de fond s-a mărginit să arate că raportul de reevaluare nu a respectat dispozițiile capitolului 52 alin.2 lit.f și art.253 din
Normele metodologice ale Codului fiscal.
Recurenta susține că instanța de fond nu are competența de a se pronunțat pe raportul de reevaluare pentru că judecătorul nu are pregătire de specialitate, iar acesta a fost întocmit de către un expert anevar. Se mai susține și faptul că înștiințare de plată nr.10353/(...) este un act administrativ fiscal în sensul prev.de art.41 din OG 92/2003.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că s-a înregistrat în contabilitate proprie rezultat reevaluării imobilelor deținute în proprietate, obținându-se o valoare de inventar de 304.454,16 lei. Prin decizia de impune
10353 reiese un impozit datorat pentru clădiri în sumă de 84.801,35 lei calculat conform valorii de inventar. Din acesta s-a achitat la data de (...) suma de 42.500 lei însă la data de (...) s-a depus declarație rectificativă, declarându-se noua valoare de inventar în urma căreia ar rezulta un impozit de 4.262,32 lei.
Având în vedere suma achitată, rezultă că trebuia restituită către reclamantă suma de 38.237,68 lei.
Cu toate acestea, municipiul Z. a emis titlul executor 44.009/(...) stabilind un impozit în cuantum de 42.301,35 lei.
M. Z. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că s-a admis în mod corect excepția lipsei de interes și a inadmisibilității cererii, deoarece capătul de cerere privind anularea înștiințării de plată, obligarea la emiterea unei noi decizii de impunere pe anul 2009 și respectiv pe anul 2010 sunt inadmisibile.
Cu toate că reclamantul a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală, contestația a fost respinsă prin dispoziția 1. care însă nu a fost atacată în contencios administrativ.
Față de procedura de executare silită, reclamanta a formulat contestație la executare care a făcut obiectul dosarului (...) respinsă de către instanță, astfel că sumele achitate pentru anul 2009 nu mai pot face obiectul unei noi cereri și nu există temeiul legal de a se restitui sumele achitate în plus. Se arată că valorile indicate prin raportul de reevaluare, nu reflectă realitatea economică, fapt ce rezultă din prevederile art.253 alin.3 C.fiscal și ale pct.52 alin.1 din HG 44/2004.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC R. SRL a solicitat revocarea deciziei de impunere 1., emiterea unei noi decizii de impunere pe anul 2009 conform raportului de reevaluare imobiliară și emiterea unei noi decizii de impunere pentru anul 2010 cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de
82.823,68 lei și a sumei de 76.227,68 lei reprezentând diferența dintre valoarea reală a impozitului pe clădiri și suma achitată precum și desființarea dispoziției nr.39556/2011.
Excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii au fost ridicate de municipiul Z. prin întâmpinare, întâmpinare care a fost comunicată în ședința publică din (...) cu reprezentantul reclamantei H. M. și cu această ocazie s-a solicitat și acordarea unui nou termen de judecată în vederea formulării apărărilor și angajării unui apărător.
La termenul de judecată din data de 3 mai 2012 Tribunalul Sălaj a încuviințat cererea reprezentantei reclamantei și a amânat pronunțarea pentru data de 10 mai 2012, pentru a se depune concluzii scrise.
Astfel, încălcarea principiului contradictorialității invocată de recurentă nu se justifică, pentru că s-a respectat dreptul la apărare, iar excepțiile au fost puse în discuția contradictorie a părților, reclamanta având posibilitatea să formuleze apărări cu privire la excepțiile ridicate.
De asemenea, nu se justifică nici încălcarea prevederilor art.261
C.proc.civ., de către Tribunalul Sălaj acesta arătând în motivarea hotărârii faptul că înștiințarea de plată nu este un act administrativ potrivit art.41
C.proc.fiscală și anularea acesteia nu ar duce la exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale, astfel că acțiunii sale îi lipsește interesul, că sumele reprezentând obligații fiscale pentru anul 2009 au fost achitate, ca urmare a începerii procedurii executării silite și nu pot face obiectul altei cereri, emiterea unei noi decizii de impunere pe anul 2009 și respectiv 2010 nu este admisibilă pentru că raportul de reevaluare nu a respectat capitolul 52 alin.2 lit.f din Normele metodologice și art.253 C.fiscal, decizia de nemodificare a bazei de impozitare nu a fost contestată, iar dispoziția 39556/2011 nu se prezintă decât ca un răspuns fără vreo valoare juridică dată reclamantei.
Prin aceasta, tribunalul a arătat toate motivele de fapt și de drept corespunzând tuturor capetelor de cerere pentru că doar în ipoteza în care se modifica baza de impunere se putea proceda la restituirea sumelor reprezentând diferența dintre valoarea specificată conform raportului de reevaluare și suma achitată.
În aceste condiții, nu sunt incidente prevederile art.304 pct.5 și 7
C.proc.civ. invocate prin recurs.
În ceea ce privește motivele de recurs privind interpretarea greșită a actelor juridice și aplicarea greșită a legii, ce se pot circumscrie în art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., Curtea va constata că nu se impune modificarea și că motivele respective nu sunt incidente în cauza de față.
Astfel, actul cu nr.10353/(...) nu este o decizie de impunere emisă de organul fiscal potrivit art.85 alin.1 pct.b C.proc.civ., ci o înștiințare de plată întrucât obligațiile de plată ale reclamantei s-au stabilit ca urmare a raportului de inspecție fiscală (...) prin decizia de nemodificare a bazei de impunere nr.47507/(...).
Decizia de impunere trebuie să urmeze calea contestației administrativ fiscale potrivit art.205 C.proc.fiscală, iar acțiunea în contencios fiscal să se îndrepte potrivit art.218 C.proc.fiscală, împotriva deciziei emise ca urmare a soluționării acestei contestații.
Reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală 47507/(...) însă, raportul nu reprezintă un act administrativ fiscal ci o operațiune administrativă prealabilă emiterii deciziei de impunere și care fundamentează emiterea acestei decizii. Ca atare, acesta nu putea face obiectul contestației administrativ fiscale și oricum contestația a fost respinsă în dispoziția P.ului mun.Z. 12644/(...).
În ceea ce privește înștiințarea, aceasta privește etapa de executare silită
și nu poate fi contestată decât pe calea contestației la executare formulată potrivit art.172 C.proc.fiscală. Pe de altă parte, restituirea unor sume de la bugetul persoanei juridice de drept public, nu poate fi făcută decât în condițiile art.117 C.proc.fiscală, însă și în acest caz acțiunea în contencios fiscal poate fi îndreptată doar împotriva deciziei finale emisă conform art.218
C.proc.fiscală prin care organul fiscal menține decizia de respingere a cererii de restituire.
În condițiile în care reclamanta recurentă nu se încadrează în prevederile textului legal mai sus arătat, respectiv art.117 C.proc.fiscală, pentru că există titluri de creanță care stabilesc impozitul datorat de acesta, nu se justifică restituirea sumelor de bani solicitate pe cale de acțiune.
Prin urmare, recursul este nefondat și urmează a fi respins conform art.312 C.proc.civ., Curtea apreciind că hotărârea atacată a interpretat în mod corect actul juridic și a aplicat normele legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R. SRL B., împotriva sentinței civile nr.
2960/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pecare o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER R. R. D. L. U. M. D. M. T.
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
