Decizia nr. 1245/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1245/2012
Ședința de la 20 februarie 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE A. M. C. JUDECĂTOR M. S. JUDECĂTOR C. P. GREFIER V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta C. T. DE P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 9. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. în contradictoriu cu intimatul G. Ș., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. nr. 188/1999) salarii compensatorii.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, în care, se reține că recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 3 pct. 3
C.pr.civ. și 8 și 10 din L. nr. 554/2004 precum și în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.940 din 30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. Ș., împotriva pârâtei C. J. DE P. B.-N., și în consecință a fost obligată pârâta C. J. de P. B.-N. să plătească reclamantului o compensație egală cu cinci salarii lunare de la data eliberării din funcția publică de execuție de referent grad superior treapta I, gradația 5, potrivit disp.art. l3 (3) din A. Colectiv de M. la nivelul C. B.-N., pentru anul 2..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul G.
Ș. a avut calitatea de angajat al intimatei C. B.-N. din data de (...) și până la data de (...), când raportul de serviciu a încetat conform art. 98 alin.l lit.b din
L.l88/l999 în forma în vigoare la acea dată, privind Statutul funcționarilor publici, respectiv raportul de serviciu a încetat din motive neimputabile funcționarilor publici, ca urmare a reducerii postului prin reorganizarea instituției publice.
În baza prev.art.l3 alin.l și 3 din A. colectiv la nivelul C. J. de P. pentru anul 2., încheiat, potrivit HG nr.833/25 iulie 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, între C. B.-N. și Sindicatul Liber „Solidaritatea"; al funcționarilor publici și personalului contractual din C.B.-N., reclamantul a solicitat intimatei C. B.-N. la data de 23.08.2. (demers care se constituie într-o plângere prealabilă prev.de art.7 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ), să i se acorde drepturile prevăzute de A. colectiv de muncă ca urmare a disponibilizării, dar i s-a răspuns de către intimată că deși s-a adresat forului ierarhic superior - C. pentru alocarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, aceste demersuri au rămas fără rezultat, cu motivarea că pentru acordarea salariilor compensatorii nu au fost prevăzute fonduri prin L. asigurărilor sociale pentru anul 2.. Intimata a făcut precizarea prin aceeași adresă că va continua acțiunea pentru a solicita de la C. B. sumele necesare pentru acordarea a cinci salarii compensatorii prevăzute în A. colectiv, inclusiv prin cuprinderea acestora în bugetul anului viitor.
Intr-adevăr potrivit disp.art. l3 alin. 3 din A. colectiv la nivelul C. J. de
P., înregistrat sub nr. 233/ll.02.2. și care constituie legea părților, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare.
Potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective , emise în baza prev.art. 73(3) din L.nr. l88/l999 rep., privind statutul funcționarilor publici și art. VII (l) lit.c din L.25l/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. l88/l999 rep., „ executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. N. obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, după caz, disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta";.
De altfel, în speță, intimata CJP B.-N. nu contestă dreptul reclamantei la compensația solicitată și nici întinderea acesteia (egală cu cinci salarii lunare), ci învederează faptul că această compensație nu se poate achita întrucât L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2. nu ar fi prevăzut asemenea fonduri, fapt ce nu-i este imputabil reclamantului.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul a ocupat funcția de consilier superior treapta 1, gradația 5, astfel că încetarea raporturilor de muncă din cauze neimputabile acestuia, îl îndreptățește la plata compensației prevăzute în A. colectiv.
De altfel, așa cum a arătat și reclamantul, în speță sunt incidente și prev.art.l din Protocolul l adițional la C. E. a D. O. care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, noțiunea de bun fiind apreciată ca orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese ce decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească . În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură, statului, astfel că refuzul de a se acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie în încălcarea art.l din Protocol și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. l(l) rap.la art. 8 (l)
și art. l8 din L. contenciosului administrativ nr.554/2004, cu aplic.art. l09 din
L.l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, s-a admis acțiunea în contencios administrativ așa cum a fost formulată.
Împotriva sentinței a declarat recurs C. T. de P. B. N., solicitând admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii intimatului.
În motivarea recursului se arată că potrivit reglementarilor aplicabile raportului de serviciu si conform prevederilor stipulate in acordul colectiv incheiat între recurentă si sindicat pentru anul 2010, in situatia incetarii raporturilor de munca a raporturilor de serviciu, din motive ce nu tin de culpa functionarului, acesta este indreptatit la plata unei sume compensatorii, echivalente cu maxim cinci salarii lunare.
Dupa cum se poate observa, din intreaga documentatie existenta la dosarul cauzei, institutia nu s-a opus solutionarii cererii petentului ci a subliniat imposibilitatea efectuarii acestora, generata de absenta unei baze legale care sa permita realizarea dreptului in sine.
Instanta de fond, prin sentinta recurata retine ca executarea contractului colectiv, a caror prevederi sunt incidente si reclamantei, este obligatorie pentru parti, însă neonorarea obligatiei constatate in sarcina sa nu deriva din reaua-vointa a recurentei, nici din lipsa diligentelor, ci din inexistenta unui fond financiar alocat prin act normativ care să-i permită efectuarea plății.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.304 și
3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Invocând prevederile art.13 alin.3 din A. colectiv de muncă încheiat la nivelul C. J. de P. B. - N., reclamantul a solicitat să i se acorde o compensație constând în cinci salarii lunare ca urmare a eliberării sale din funcția publică de conducere din cadrul acestei autorități publice locale în data de (...) prin ordinul 496/(...) emis de C. C. sa a fost admisă de instanța de fond, motivat în esență de faptul că, întrucât acordul colectiv constituie legea părților, nu îi este imputabil reclamantului că legea bugetului de asigurări sociale pe anul
2010 nu a prevăzut asemenea fonduri, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce îi revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin acordul colectiv.
Contrar instanței de fond, curtea apreciază că prevederea în acordul colectiv de muncă a unei dispoziții de tipul căreia se prevalează reclamantul - fost funcționar public - încalcă prevederi legale imperative, fiind astfel nelegală și constituind o obligație pe care recurentul - pârât nu poate fi obligat s-o aducă la îndeplinire, întrucât acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare.
În primul rând, curtea observă caracterul ambiguu al formulării art.13 din acordul colectiv, care, deși la alineatele 1 și 2 conține exclusiv referiri la funcționarii publici, la alin.3 reglementează posibilitatea de solicitare a compensației numai pentru personalul contractual, însă, într-o interpretare mai puțin restrictivă, s-ar putea considera că intenția părților a fost ca textul să li se aplice și funcționarilor publici reprezentați de același sindicat.
Pentru a stabili deci legalitatea prevederii posibilității de solicitare de către un funcționar public a compensației constând în unu până la cinci salarii lunare prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare; de asemenea, au dreptul la prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 alin.1 din L.
188/1999, care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, în concepția Legii 188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot face obiectul unor convenții între funcționar și autoritatea publică.
Subsidiar, acesta este și motivul real ce stă la baza susținerii pârâtei - recurente în sensul că „lipsește baza legală pentru realizarea dreptului în sine";, respectiv lipsa unei reglementări legale bugetare în care să se înscrie financiar astfel de cheltuieli, tocmai pentru că astfel de sume de bani nu pot rezulta legal din acorduri colective de muncă.
Având în vedere considerentele expuse, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea legii astfel cum s-a argumentat, în temeiul art.312 alin.1 și 3 teza întâi C.proc.civ., instanța va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 9. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul G. Ș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.A. P. M.
