Decizia nr. 1666/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1666/2012
Ședința de la 02 M. 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1108 din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul C. I., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) - diminuare salariu cu 25%.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 C.pr. civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1108 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. B. invocată de această pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtei
P. M. B., ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 250 lei.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, prima instanta retine ca este real că, întrucât a căzut în pretenții, reclamantul este obligat a suporta, în temeiul art. 274 C.pr.civ., cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte, sens în care a admis cererea formulată de către pârâtă, însă, având în vedere criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat (trebuie făcută sublinierea existenței mai multor dosare pe rolul acestei instanțe similare cu prezentul dosar și în care apărările formulate de pârâtă sunt identice) instanța a micșorat onorariul avocațial ce va fi pus în sarcina reclamantului, de la suma de 620 lei, rezultată din chitanța depusă la dosar, la suma de 250 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta P. M. B. solicitând admiterea recursului si modificarea in parte a hotararii atacate in sensul obligarii paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecata. Cu toate ca s-a respins actiunea reclamantului, I. de fond a redus cuantumul cheltuielilor de judecata in mod nejustificat. I. de fond, pe buna dreptate a respins ca neîntemeiata actiunea civila formulata de reclamant.
I. de fond nu era indreptatita sa reduca cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul sau, care are ca finalitate, pe de o parte, prestarea asistentei juridice, iar pe de alta parte plata onorariului si, eventual, a altor cheltuieli, intrucat acestea nu pot fi stanjenite sau controlate, direct sau indirect, de nici un organ al statului.
Prin urmare, in mod gresit, instanta de fond a facut in cauza aplicarea dispozitiilor art. 274 pct. 1 si 3 din Codul de procedura civila si a redus, prin apreciere, cheltuielile judiciare privind onorariul convenit de avocat cu clientul sau.
Conform dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar in conformitate cu art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabileste prin negociere, fiind totodata exclusa obligatia avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu, convenite cu clientul sau.
De asemenea, in art. 95 din statut s-a stabilit ca reclamatiile si contestatiile privind onorariile si cheltuielile facute in interesul clientului se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adica de consiliul baroului, deciziile acesteia putand fi atacate prin plangere la C. permanenta, a carei solutie este definitiva.
In aprecierea cuantumului onorariului, instanta trebuie sa aiba in vedere atat valoarea pricinii, cat si proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Astfel, nu este justificata reducerea onorariului achitat de parte avocatului sau, mai ales ca acțiunea a fost respinsa in intregime.
Faptul ca avocatul a determinat, exclusiv in limitele prerogativelor legale si statutare, conferite profesiei de avocat, solutionarea cererii "la numai doua termene" nu reprezinta un motiv de reducere a onorariului avocatial, diligenta profesionala a aparatorului paratei conducand la solutionarea cererii intr-un timp foarte scurt.
Onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, tinand seama de elementele prevazute in alin. 3 al textului mentionat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client; natura, noutate a si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietate a, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului; conlucrarea cu experti sau specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.
T. de lege mentionat permite instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor ori de eate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat. T. face referire si la "tabloul onorariilor minimale", care nu mai exista in prezent, trimiterea fiind astfel superflua.
În speță onorariul apărătorului pârâtului, recurent de față, a fost de
500 lei, plus TVA 120 lei, în total 620 lei conform dovezilor depuse la dosar, iar instanța l-a redus considerându-l ca nepotrivit si fără ca instanța să motiveze care a fost valoarea la care s-a raportat si fara a lua in calcul munca avocatului.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului si modificarea in parte a hotararii atacate in sensul obligarii paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecata la fond.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.7, 8 si 9 C.Pr.Civ.
Cu cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat pentru recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Pârâta, ale cărei apărări au fost admise în întregime avea dreptul doar la restituirea tuturor cheltuielilor dovedite ca efectiv făcute. În speță însă, în dovedirea acestor pretenții pârâta s-a prevalat doar de factura fiscală cu seria DNMF nr.904 emisă la (...) fără a proba că a achitat mandatarului său contravaloarea serviciilor de asistență juridică.
Din această perspectivă, pârâta nu avea dreptul la restituirea cheltuielilor pe care nu a dovedit că le-a făcut. Cu toate acestea, prima instanță a admis cererea sa și a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 250 lei.
Ținând cont de principiul neagravării situației părții în propria sa cale de atac, și reținând să sensul exercitării controlului este unul unilateral,
Curtea trebuie să se limiteze doar la identificarea unor eventuale împrejurări de fapt și de drept favorabile și numai favorabile titularului căii de atac.
Neidentificând aspecte de natura celor anterior evocate, Curtea reține că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prev.art.274 C.
Reparația pretinsă de pârâtă este indiscutabil disproporționată față de valoarea și importanța prezentului litigiu.
Este adevărat că, cheltuielile de judecată trebuie să acopere, pentru cel care a câștigat în totul și în exclusivitate procesul, toate sumele avansate în vederea realizării judecății. Nu intră însă în această categorie și cheltuielile frustratoare. Prin urmare, este just și echitabil ca partea care cade în pretenții să poată fi obligată doar la plata acelor cheltuieli de judecată care se află într-un raport strâns și necesar cu judecarea pricinii, această interpretare fiind singura în măsură să răspundă exigențelor răspunderii civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de răspundere procesuală.
Curtea apreciază că suma de 250 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată. Onorariul avocațial pretins de intimată este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii, munca îndeplinită de avocat și durata efectivă a procedurii.
Se poate observa că pricina s-a soluționat la primul termen de judecată iar munca depusă de avocat trebuie apreciată prin raportare la existența mai multor dosare similare ce s-au aflat pe rolul T. B.-N. și în care apărările formulate de pârâtă au fost identice. În raport de această stare de fapt, pretenția pârâtei de a i se plăti în fiecare dintre aceste dosare un onorariu distinct în sumă de 620 lei deși în speță era vorba de cauze repetitive, este disproporționată față de valoarea și importanța litigiului și munca depusă de mandatar pentru asigurarea apărării, cheltuiala pretinsă fiind una frustratoare cu totul nejustificată.
Prin reducerea onorariului nu se poate pretinde că s-ar fi intervenit în contractul de asistență juridică întrucât în raporturile dintre părțile contractante această convenție continuă să-și producă efectele. Partea care a pierdut procesul va fi însă obligat doar la plata cheltuielilor de judecată care se află în relație directă și justificată cu procesul pe care l-a început, fiind exonerat de imputarea acelor sume care nu se află în raport strâns și necesar cu judecata.
Pentru aceste considerente, întemeiat pe dispoz.art.312 C., Curtea va respinge recursul promovat de pârâtă și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1108 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. E.na L.
