Decizia nr. 9677/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR.(...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 9677
Ședința ta de (...)
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : S. L. R.
JUDECĂTOR : A. A. M. JUDECĂTOR : L. U.
GREFIER : M. V.-G.
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. C.-N. și reclamantul D. D. D. împotriva sentinței civile nr. 3083 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3083 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) de Tribunalul Cluj a fost admisă cererea formulata de reclamantul D. D. D. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. N. .
A fost obligată parata sa restituie reclamantului suma de 2399 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civila incepând cu data (...) si până la data restituirii efective.
A fost obligată chemata in garantie ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. sa restituie paratei suma de 2399 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civila incepind cu data (...) si până la data restituirii efective.
A fost obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul achiziționat un autoturism marca FORD, anterior înmatriculat în Anglia, stat membru al U. E..
În vederea înmatriculării în România a autoturismului reclamantul a fost obligat să achite suma de 2.399 RON cu titlul de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. C.-N. în (...).
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei AFP C.-N. prin contestația formulată la data de 3 noiembrie 2011 (10-11), pârâta nesoluționând contestația.
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 5. în forma inițiala. Ca atare legalitatea refuzului de restituire și legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 5. în forma sus indicata .
A., OUG nr. 5. în forma inițiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 110 din TFUE.
T. a apreciat că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare în temeiul prevederilor OUG nr. 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civila de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8,
18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite cererea așa cum a fost formulată față de pârâta A. F. P. C.-N., față de pârâta A. F. pentru
M. cererea fiind admisă pentru considerente de opozabilitate.
Față de cererea de chemare în garanție, instanța a apreciat că și aceasta este întemeiată.
P. art.1 din OUG nr.5., taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, A. F. pentru M..
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale , se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că A. F. pentru M. deține în realitate suma de bani achitată de către reclamant cu titlul de taxă de poluare. A., pentru ca această taxă să fie restituită reclamantului se impune ca A. F. pentru M. să restituie taxa pârâtei pentru ca aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.
În baza art. 274 C.pr.civ., T. a obligat pârâta A. F. P. Dej aflata în culpa procesuală sa plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta A. F. P. C.-N. și reclamantul D. D. D.
Prin recursul declarat de A. F. P. C.-N. se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată iar în subsidiar respingerea cererii de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că acțiunea se impunea a fi respinsă având în vedere că dispozițiile art.25 și 28 din Tratatul de instituire a C. E. invocate de reclamant în acțiunea principală nu sunt aplicabile, deoarece au în vedere taxele vamale la import și la export precum și orice alte măsuri cu efect echivalent, respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxa de poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala si nici cu o restricție cantitativa la import.
O alta chestiune pusă in discutia instantei de recurs este legata de intrarea in vigoare a Legii nr. 9/2012 incepand cu data de (...), care prin art. 12 instituie regula restituire a taxei de poluare, atunci cand aceasta este mai mare decat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. P. prevederilor art. 12 din Legea 9. ca se poate restitui doar diferenta in situatia in care taxa pe poluare este mai mare decat cea instituita de legea noua.
Solutia de obligare a institutiei la plata cheltuielilor de judecata este nejustificată. Nu poate fi retinuta culpa acesteia intrucat a facut in mod corect aplicarea textelor nationale vigoare, nefiind indrituiti a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediata a taxei solicitate.
Critica e care intelege sa o aducă sentintei atacate este legata de cuantum ridicat al cheltuielilor de judecata acordate constand in onorariu avocatial prin raportare la cantitatea muncii prestate, fiind de notorietate ca actiunile de acest gen se formuleaza dupa modele, fara munca de conceptie.
Solicită a se tină cont de aceste aspecte si sa se dispuna inlaturarea obligatiei pârâtei de plata a cheltuielilor de judecata.
Prin recursul declarat de reclamantul D. D. D. se solicită modificarea sentinței civile nr. 3083/(...), în sensul obligării A.F.P. C.-N. la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, în cuantum total de 1.031,3 RON; cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare ase arată că , în fața instanței de fond reclamantul a solicitat obliga rea pârâtei la plata sumei de 1.031,3 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (992 RON) și taxe de timbru (39,3 RON).
Fără vreo motivare, Tribunalul Cluj a acordat însă doar cheltuieli de judecată în cuantum de 539,3 RON (fără a menționa ce reprezintă această sumă).
Prin urmare, a adresat instanței o cerere de îndreptare a erorii materiale, apreciind că aceasta a calculat greșit totalul cheltuielilor de judecată. În cauză nu s-a procedat la reducerea onorariului avocațial, întrucât nu există nicio trimitere la dispozițiile art. 274 alin. (3) C. pr. civ., nu s-a motivat în vreun fel o asemenea soluție și nu a fost cuprinsă În dispozitiv o mențiune expresă referitoare la reducerea onorariului avocațial.
În primul rând, apreciază că raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., în speță suntem în prezența unei soluții nelegale pentru lipsa motivării. A., dacă nu suntem În prezența unei simple erori materiale a judecătorului fondului, reducerea cuantumului cheltuiel ilor de judecată de la 1.031,3 RON la 539,3 RON s-a făcut fără nicio justificare, fără bază legală și fără vreo motivare. Pe cale de consecință, raportat la exigențele convenționale ale art. 6 par. I și la jurisprudența asociată a Curții E., hotărârea nu poate fi decât nelegală, iar în recurs ea trebuie reformată.
În al doilea rând, dacă în speță ar fi vorba despre o ipoteză de reducere a onorariului avocațial, suntem nevoiți ca raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. să solicită modificarea unei hotărâri nelegale, din cel puțin îÎntrucât din cuprinsul hotărârii nu rezultă faptul că instanța ar fi aplicat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. pr. civ. În dispozitiv nu există o mențiune expresă referitoare la dispoziția instanței privind reducerea onorariului. Pe cale de consecință, reducerea onorariului nu poate fi prezumată. Aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. pr. civ. nu este tehnic posibilă, atâta timp cât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar A.F.P. C.-N. nu a solicitat reducerea onorariului avocațial.
Hotărârea este nelegală și datorită faptului că în speță s-a procedat la o reducere globală a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care instanța nu putea reducere cheltuielile reprezentând T(...)) și taxe de timbru (39,3 RON).
În opinia recurentului, dispozițiile art. 274 alin. (3) C. pr. civ. sunt caduce și nu pot fi aplicate, întrucât nu mai există un tablou al onorariilor minime ale avocaților la care instanța să se raporteze atunci când ar proceda, prin ipoteză, la o reducere de onorarii.
În fine, chestiunea reducerii onorariului avocațial nu a fost pusă în discuția părților, ceea ce înseamnă o încălcare vădită și abuzivă a principiului contradictorialității În procesul civil, de asemenea sancționabilă inclusiv sub imperiul art. 6 par. I din Convenție.
În cauză, a depus întâmpinare recurentul reclamant, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, cu o motivare extinsă a poziției sale. Criticile prezentate ca motive de nulitate sunt analizate de Curte ca și chestiuni de fond, fiind și ele aspecte particulare ale mecanismului de funcționare a art. 274 alin. 3 C. pr. civ.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamanta I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
De asemenea, Legea nr. 9/2012 în baza căreia reclamantul ar putea obține eventual restituirea unei părți din sumă, nu constituie un impediment în despăgubirea integrală a reclamantului pentru prejudiciul produs prin impunerea unei taxe contrare dreptului comunitar.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond pârâta recurentă, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
În privința onorariului acordat, disputat ca și cuantum de ambele părți, Curtea reține că temeiul avut în vedere de tribunal pentru reducerea onorariului acordat este art. 274 alin. 3 C. pr. civ. P. art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați - efortul,
„munca";, concrete pe parte de susținere există ca și pentru alte tipuri de cauze), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție mare față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. O astfel de aplicare a textului nu este arbitrară și fără temei juridic. D., există două repere (cumulative) clar stabilite, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor alte cazuri în care judecătorii pot face aprecieri subiective pe chestiuni factuale; este vorba despre o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, de a putea tranșa diferende.
Marja de reducere aplicată de prima instanță nu a fost una arbitrară, suma acordată a acoperit cheltuielile intangibile cu taxa de timbru și timbru judiciar, rămânând și o porțiune de onorariu pe care și Curtea o apreciază ca bine acordată în raport cu valoarea obiectului pricinii, iar materia concretă în care se judecă în speță nu este pretabilă la comparații stricte cu alte ramuri de drept și alte proceduri judiciare.
Criticilor reclamantului vizând nerespectarea de către prima instanță a principiului disponibilității și a procedurii de judecată, îndeosebi contradictorialitatea procesului, li se atribuie de către Curte o valență secundară
și neesențială având în vedere că atribuția reducerii nu este subsumată de textul legal unei cereri exprese a părții interesate, putând fi aplicată și din oficiu și chiar fără luarea în prealabil a concluziilor părților. Prin urmare, mecanismul concret de funcționare a art. 274 alin. 3 C.pr.civ. limitează cele două principii procesuale, instanța nefiind obligată să le urmărească strict, existând așadar o limitare a principiului disponibilității, în sensul că instanța poate face din oficiu aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ., precum și o limitare a principiului contradictorialității, în sensul că se poate omite punerea în discuția părților a posibilității utilizării prerogativei reducerii.
În consecință, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse conform art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către pârâta A. F. P. C.-N. și reclamantul D. D. D. împotriva sentinței civile nr. 3083 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. L. U.
GREFIER M. V.-G.
Red.S.L.R./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.F. B.
