Decizia nr. 1680/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1680/2012
Ședința ta de 05 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. A. împotriva sentinței civile nr.4531 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. C. F. pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 01 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G. A F.
P. A J. C., din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 raportat la art. 8 și 10 din Legea nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurentei solicită, în temeiul art. 312 raportat 304 pct.7 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate cu ocazia rejudecării.
În susținere arată că hotărârea primei instanțe este nemotivată, nu atinge chestiuni esențiale, că nu a răspuns la toate argumentele invocate de părți și că s-a mers pe o formulă standard.
Totodată, artă nu s-au analizat dispozițiile legale, că organul fiscal nu a înțeles ce aplică, încălcându-se principiul securității juridice.
De asemenea, arată că în speță sunt aplicabile interpretările date de C. în cauza Slaby la data de (...), în sensul că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina recurentei obligația înregistrării ca plătitor de TVA, că o persoană care înstrăinează terenul nu face decât să execute acte proprii oricărei persoane, nu constituie o activitate economic.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4531 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a jud.C., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că raportul de inspecție fiscală nr.21.000/(...), în baza căruia a fost stabilită obligația reclamantei ca plătitor de TVA începând cu data de (...), s-a întocmit în urma efectuării unei inspecții fiscale care a avut ca obiectiv verificarea modului de înregistrare în evidența fiscală și contabilă a activității desfășurate de reclamantă, precum și modul de determinare, declarare și virare a obligațiilor datorate bugetului de stat pentru perioada (...)-(...).
Astfel, s-a constatat că reclamanta împreună cu P. L. M., în perioada
(...)-(...) a tranzacționat terenuri pe care le-a comasat, parcelat sau partajat, după caz, în vederea vânzării ulterioare. Reclamanta a încheiat 8 tranzacții, respectiv un contract de schimb și 7 contracte de vânzare-cumpărare.
Având în vedere amploarea tranzacțiilor efectuate de către reclamantă, A. F. P. a mun.C.-N. a emis Decizia nr.5. privind înregistrarea din oficiu, în scopuri de TVA, organul de inspecție fiscală stabilind că activitatea desfășurată are caracter de continuitate, fiind o operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, conform aart.126 al.1, art.127 al.1,2 din Legea nr.571/2003 și a dispozițiilor HG nr.44/2001 privind normele metodologice de aplicare a L. nr.571/2003.
Împotriva procesului-verbal nr.2145/(...) și a raportului de inspecție fiscală nr.21000/(...) reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin deciziei nr.24921/(...) emisă de pârâtă.
Contrar susținerilor reclamantei inspecția fiscală a fost efectuată pentru perioada (...)-(...) cu respectarea prev. de art.98 al.3 din OG nr.92/2003.
Apoi, raportul de inspecție fiscală a fost legal întocmit de pârâtă, cu respectarea competenței stabilite ca urmare a reorganizării conform Ordinului nr.1172/2009 al Președintelui ANAF.
Având în vedere numărul mare de tranzacții efectuate și perioada relativ îndelungată de desfășurare a activităților de înstrăinare de imobile, instanța apreciază că activitatea reclamantei are caracter de continuitate și a fost efectuată în scopul obținerii de venituri, motiv pentru care reclamanta este persoană impozabilă potrivit legii fiscale, operațiunile desfășurate fiind supuse taxei pe valoarea adăugată.
Astfel, conform art.127 Cod fiscal este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prev. la al.2 , oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități; în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devind persoane impozabile.
Art.125 ind.1 al.1 pct.18 din același act normativ, persoana impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, este persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică.
Prin urmare, o persoană fizică reprezintă persoană impozabilă în sensul titlului VI privind taxa pe valoarea adăugată din codul fiscal, dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prev. la art.127 al.2 , oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități
La pct.2 al.1 titlu VI din HG nr.44/2004 se arată că nu are caracter de continuitate, în sensul art.127 al.2 din codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea în scopurin personale.
Ulterior modificării, la pct.3 al.1 titlul VI din același act normativ se arată că, în sensul art.127 al.2 din codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art.127 al.2 cod fiscal.
Apoi, art.126 cod fiscal prevede că intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată și operațiunile care îndeplinesc condițiile de la art.127 al.2.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
A fost respinsă și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta P. A. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că hotărârea T.ui este nemotivată.
Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultatul altor două exigențe ce decurg din art.6 parf.1 al C.i E. a Drepturilor Omului așa cum estre aceasta interpretată de C. pe de-o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței; pe de altă parte , impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta". Așa cum decurge din jurisprudenta, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul". Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi întotdeauna înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților .
Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura inechitabilă, trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de C.". Curtea, în cadrul unui asemenea examen, va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislației naționale, care poate varia în funcție de natura deciziei, în funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferențele care există între dispozițiile legale, cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale C.i în materie de motivare și redactare a deciziilor și hotărâri lor judecătorești".
În principiu, motivarea inadecvată a unei hotărâri judecătorești nu face obiectul controlului C., întrucât rolul acesteia nu este acela de a substitui propria apreciere a faptelor și a probelor prezentate celei a instanței naționale". În schimb, lipsa motivării hotărârii judecătorești intră sub incidența controlului C.. Astfel, dacă un justitiabil invocă în scris un argument suficient de clar și de precis, pe deasupra susținut de probe și de natură să aibă o incidență asupra soluției ce urmează să fie pronunțată în respectivul litigiu, este necesar ca instanța să analizeze acest argument și să formuleze un răspuns explicit și specific". A fortiori, cerința motivării hotărârii judecătorești prezintă o importanță particulară dacă argumentul invocat poate avea o incidență decisivă asupra obiectului litigiului" sau dacă sensul dispoziției legale sau reglementare care trebuie aplicată este ambiguu sau imprecis".
Din moment ce orice argument merită un răspuns și În condițiile În care hotărârea litigioasă nu conține niciun răspuns, Curtea caută să afle dacă tăcerea poate fi În mod rezonabil interpretată ca o respingere implicită. Dacă respectivul argument face parte dintr-o categorie juridică distinctă de cea din care fac parte celelalte argumente invocate, un răspuns specific și explicit se impune.
În lipsa unei asemenea motivații, este imposibil să se determine dacă respectivul argument a fost doar neglijat sau dacă, dimpotrivă, el a făcut obiectul unei respingeri implicite și, în această din urma ipoteza, pentru ce motive.
Se poate de asemenea întâmpla ca o anumită cerere să rămână fără răspuns (de pildă, o cerere de strămutare a unei cauze). În absența unei luări de poziție clare și precise asupra temeiniciei unei cereri, este de asemenea imposibil pentru Curte să determine dacă jurisdicția națională a neglijat să se pronunțe sau dacă ea a respins cererea, fără a se obosi însă să precizeze motivele pentru care a făcut acest lucru.
Curtea a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor C.i. Atunci însă când o instanță de recurs oferă o altă soluție decât cea a instanțelor inferioare, instanța de control judiciar are obligația de a oferi o motivare detaliată a soluției și a motivelor pentru care au fost respinse argumentele contrare ale părților.
Prin hotărârea pronunțată în cauza Albina c. României , Curtea a sancționat lipsa motivării unei hotărâri judecătorești în materie civilă, pronunțată în recurs de Curtea de A. G.
Simplul fapt că instanța de a reamintit hotărârile adoptate în speță de către instanțele inferioare și argumentele în baza cărora acestea s-au întemeiat nu putea să o scutească de obligația de a examina problemele ridicate în recurs de către reclamant, cu atât mai mult cu cât instanțele inferioare ale căror hotărâri au fost rezumate de către Curtea de A. G. ajunseseră la concluzii radical diferite, Curtea de A. G. fiind astfel la rândul său chemată să hotărască în ultimă instanță și să pronunțe o hotărâre definitivă și irevocabilă. S-a subliniat că instanța de recurs nu numai că a omis să răspundă argumentelor invocate de reclamant în recurs, dar nici nu a indicat că și-ar fi însușit motivele prezentate de către instanțele inferioare.
Insuficienta motivare a fost sancționată în afacerea Rache și Ozon c. României (în ceea ce privește condamnarea reclamanților la plata unor despăgubiri cu titlul de daune morale, fără analiza tuturor condițiilor angajării răspunderii civile delictuale).
Curtea a sancționat faptul că judecătorii români nu s-au pronunțat asupra unui argument decisiv pentru soluționarea cauzei
(neconstituționalitatea unor decrete de expropriere din perioada comunistă)
și în afacerea Vlasia Grigore V.scu c. România"", reiterând faptul că obligația instanțelor de a proceda la analiza efectivă a cauzei presupune ca partea lezată să poată să se aștepte la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii respective (par. 39). O soluție similară, pentru un litigiu soluționat de Curtea de A. C., a fost pronunțată în cauza E. Burzo c. României. Nemotivarea hotărârii la nivelul C. S. de
Justiție a fost sancționată și în cauza G. c. României. Mai recent, în afacerea
Luka c. României, Curtea a constatat violarea art. 6 par. 1 și într-o cauză în care instanța națională a ignorat un motiv de recurs fondat pe neconstituționalitatea compunerii completului, deși Curtea Constituțională se pronunțase deja în acest sens.
În prezenta cauză, viciul nemotivării este cum nu se poate mai evident.
Astfel, nu se poate discuta nici măcar despre vreo motivare sumară a hotărârii judecătorești, pentru că judecătorul fondului a refuzat să analizeze toate argumentele invocate în scris prin acțiunea introductivă: imposibilitatea aplicării retroactive a dispozițiile legale aflate în vigoare de la data de (...); încălcarea principiului securității juridice; nepublicarea
Directivei a șasea în materie de TVA, lipsa traducerii jurisprudenței C. de
Justiție a U. E. in limba română și consecințele acestei stări de lucruri; lipsa normelor juridice interpretative în materie de TVA anterior datei de (...); impozitarea transferurilor de bunuri imobile din patrimoniul personal și efectele acestei calificări asupra regimului TVA.
Raportat la acest element, recursul trebuie admis prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., fiind absolut necesar ca aceste argumente să fie în mod serios analizate, cu ocazia rejudecării cauzei.
Hotărârea T.ui C. este pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.)
Incidenta în cauză a hotărârii pronunțare de Curtea de Justiție a U. E. la data de 15 septembrie 2011 în afacerile conexate Jaroslaw Slaby vs. Minister Finansâw (afacerea C-180/10) și E.n Kuc, Halina Jeziorska-Kuc vs. Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie (afacerea C-1.)
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
Reclamanta P. A. prin acțiunea înregistrată sub a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a jud.C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr.24921/(...) emisă de pârâtă, anularea integrală și, în subsidiar, a raportului de inspecție fiscală nr.21.000/(...), ambele emisă de pârâtă, privind stabilirea obligației sale de înregistrare ca plătitor de TVA, cu cheltuieli de judecată.
Prima instanță nu a asigurat îndeplinirea acestor exigențe iar în fapt se apreciază că nu a cercetat fondul pretențiilor părților atât timp cât nu a fost verificată nici incidența prevederilor legale invocate în cauză nefiind verificată îndeplinirea condițiilor instituite, sau dacă s-a realizat aceasta din cuprinsul motivării realizate nu se poate efectua controlul judiciar pentru a fi validată ipoteza în care s-a procedat în mod efectiv la analiza pretențiilor deduse judecății.
Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă.
Practica I. este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare , sau insuficientă.
O motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea subscrisei de un veritabil acces la justiție.
Jurisprudența C. E. a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil a reținut că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din C., înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.
Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată.
Dispozițiile art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor. argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora"
(cauza V an de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, § 59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, § 30).
Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției"
(hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Hotărârea atacată nu răspunde acestor exigențe, nereprezentând un răspuns adus argumentelor reclamantei și cu atât mai puțin o motivare pertinentă și convingătoare.
Instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care reclamantul le-a prezentat în susținerea acțiunii formulate, nefiind analizate toate argumentele invocate prin acțiunea introductivă: imposibilitatea aplicării retroactive a dispozițiile legale aflate în vigoare de la data de (...), încălcarea principiului securității juridice, nepublicarea Directivei a șasea în materie de TVA, lipsa traducerii jurisprudenței C. de Justiție a U. E. in limba română și consecințele acestei stări de lucruri, lipsa normelor juridice interpretative în materie de TVA anterior datei de (...), impozitarea transferurilor de bunuri imobile din patrimoniul personal și efectele acestei calificări asupra regimului TVA.
Raportat la argumentele punctuale pertinente furnizate prin cererea de chemare în judecată, față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Raportat la toate aceste considerente, reținând că sunt numeroase problemele a căror dezlegare este necesară, Curtea, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 raportat la art.304 pct.7, art.261 pct.5 și art. 312 alin.61C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din C., va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care în rejudecare, va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P. A. împotriva sentinței civile nr.4531 din 24 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
L. F.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.C. A.C.
