Decizia nr. 1824/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1824/2012
Ședința publică de la 08 M. 2012
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții T. E., L. A. J., P. I. M., M. L. C., C. C. M., M. C. M., S. Z., D. R. D., N. M., M. A. S., C. F., F. V., S. A., UȚU V., R. A., C. L. și B. R., împotriva sentinței civile nr. 3927/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâtul P. C. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin D. nr.30/(...) emisă de P. C. C. s-a dispus recuperare sumei de 13.974 lei, reprezentând indemnizația de dispozitiv acordată personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al P. C. C. acordate în cursul anului 2009, în mod diferențiat, stipulându-se în mod expres că recuperarea acesteia se va face pe parcursul anului 2010 prin rețineri salariale, fără a se depăși 30% din salariu (f.5).
Așa cum rezultă din preambulul dispoziției menționate, la baza acesteia se afla actul întocmit de Curtea de Conturi a României - C. de C. C., urmare a controlului efectuat în cadrul P. C. C. în perioada 02.03- (...) iar ca temei juridic sunt reținute prevederile art.9.2 din O. M. nr.2. modificat prin O. M. nr.4. coroborat cu art.115 al.1 lit.a din Legea nr. 215/2001.
În urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2009 la P. C. C. s-a încheiat procesul verbal de constatare nr.1511/(...) în baza căruia s-a emis D. nr.8/(...) de către Curtea de Conturi a României - C. de C. C. (f.53-58).
Prin decizia cu nr. de mai sus s-a constatat la pct.1 că în anul 2009 a fost acordată indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază, funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al primăriei, în sumă brută de 13.974 lei, reținându-se că au fost încălcate: art.14 al.2-4 și 22 din
Legea nr. 273/2006, prevederile OG nr.6/2007 și ale OG nr.10/2008.
Organul emitent al deciziei cu nr. de mai sus a statuat că în conformitate cu prevederile art.33 al.3 din Legea nr. 94/1992 conducerea P. C. C. va stabili întinderea prejudiciului urmare plății indemnizației de dispozitiv și va dispune măsuri pentru recuperarea acesteia în condițiile legii, dar și calcularea, înregistrarea în evidența contabilă și regularizarea cu bugetele publice contribuțiile aferente drepturilor acordate necuvenit, cu termen de realizare - (...).
Potrivit prevederilor art.13 din Legea nr. 1. cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de soldă de funcție, soldă de grad, soldă de merit, indemnizație de comandă și o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază iar în art.1 se precizează că de dispozițiile acestei legi beneficiază și personalul civil din cadrul M.ui de I., respectiv M.
Art.9 .2 din O. M. nr.2. modificat prin O. nr.4. prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.31.1 se arată că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul M.
Având în vedere că prevederile legale menționate nu includ printre instituțiile nominalizate la art.13 al.1 și primăriile, instanța a apreciat că dispozițiile L. nr.1. nu sunt incidente reclamanților.
Pe de altă parte, prin D. nr.37/2009 a I. - S. unite s-a admis recursul in interesul legii declarat de P. G. al parchetului de pe lângă Î.C.C.J. cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.13 raportat la art.47 din Legea nr. 1., în sensul că „indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază prevăzut de art.13 din același act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M., în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care a beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I..
Apărarea formulată de reclamanți sub aspectul indemnizației luare de dispozitiv in sensul reglementării prin dispozițiile P. C. C. nr.52/(...), 83/(...),
157/(...) și 210/(...) este neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada încadrării într-una din categoriile menționate în conținutul deciziei cu nr. de mai sus și ca o consecință, nu pot beneficia de această indemnizație.
Față de cele expuse, reținând că apărarea formulată de reclamanți nu are suport juridic iar actul administrativ atacat este temeinic și legal, instanța a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții T. E., L. A. J.,
P. I. M., M. L. C., C. C. M., M. C. M., S. Z., D. R. D., N. M., M. A. S., C. F., F. V.,
S. A., R. A., Uțu V., C. L. și B. R. solicitând modificarea În tot a hotărârii judecătorești atacate În sensul admiterii cererii de chemare În judecată formulate
În contradictoriu cu pârâtul P. comunei C., solicitând să se dispună anularea Dispoziției nr. 30/(...) a acestuia, nerecuperarea indemnizației de dispozitiv acordată prin aceasta; precum și acordarea În continuare a indemnizației de dispozitiv; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat recurenții, în esență, că P. com. C. a emis dispoziția contestată cu încălcarea competențelor sale, dat fiind faptul că, prin această dispoziție a revocat o hotărâre de C. Local, hotărâre care nu putea fi contestată decât de prefect.
Mai mult, instanța reține, ca argument pentru validitatea hotărârii atacate, faptul că efectul revocării nu a fost produs printr-o hotărâre de revocare, ci prin dispoziție.
Față de cele de mai sus, subliniază că prima instanță face o confuzie Între efectele actului juridic și efectele nulității.
Nulitatea unui act, ca sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de validitate la momentul Î. lui, intervine indiferent dacă actul respectiv și-a produs sau nu efectele.
Ceea ce diferă după cum actul și-a produs sau nu efectele este nu intervenția sancțiunii nulității, ci efectele sancțiunii nulității, după cum urmează: dacă actul nu a produs până momentul constatării nulității nici un efect, el va fi declarat nul și nici nu Își va mai produce vreun efect; dacă actul a produs unul sau mai multe efecte până În momentul constatării nulității, actul va fi declarat nul, iar acestea vor desființate retroactiv (G. Boroi, Drept civil, P. generală, Editura Hamangiu, București, 2008, capitol, secțiunea a IV-a - Nulitatea actului juridic).
Așadar, constatarea nulității unui act nu este condiționată nici măcar de faptul ca acel act să fi produs efectiv vreun efect. Actul este nul pur și simplu pentru că nu respectă condițiile de validitate În momentul Încheierii lui, așa cum rezultă din definiția doctrinară unanim acceptată a nulității.
Ca un argument suplimentar al validității hotărârii atacate, prima instanță invocă faptul că legalitatea procedurii de revocare a fost În conformitate cu D. nr.
8/(...) a C. de C. a R. - C. de C. C. (f.53-58), ajungându-se la concluzia că această procedură este legală.
Față de acestea arată că hotărârile de consiliu local nu fac obiectul verificării de legalitate a C. de C. a R. - C. de C. C., ci a I. P. județului C., care nu a cerut anularea hotărârii În cauză, apreciind-o ca fiind legală.
Ceea ce verifică Curtea de Conturi a României - C. de C. C. este hotărârea de consiliul local pe care arată din nou că nu a fost contestată, cu toate că prima instanță a mutat În repetate rânduri obiectul procesului de la hotărârea de consiliu local la dispozițiile primarului, încălcând prevederile art.129, alin.6
C.pr.civ.
Mai mult, reclamanții tocmai acest aspect îl susțin: C.lui Local al comunei C. a procedat În temeiul atribuțiilor sale, Însă P. comunei C. și-a depășit competența materială.
In plus, arată și faptul că, În adoptarea acestei hotărâri, s-a ținut cont de prevederile L. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, care la art. 13 prevede că salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază, iar la art. 1 precizează că de dispozițiile acestei legi beneficiază și personalul civil din cadrul M.ui de I., devenit Între timp Ministerul Administrației și Internelor.
De asemenea, s-a ținut cont de O. M. nr. 2., modificat prin O. nr. 4., care la art. 9.2 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce Își desfășoară activitatea În domeniul administrației publice, iar la pct. 31.1 se arată că prin personal civil se Î. funcționarii publici și personalul contractual din cadrul M.
În concluzie, modificarea adusă O.ui nr. 2. de O. 4., a vizat și personalul din cadrul administrației publice locale, care Își desfășoară activitatea În subordinea sau coordonarea M.I.R.A.
Deși Hotărârea nr. 92/2007 a C.lui Local C. se referea la acordarea acestei indemnizații de dispozitiv Î. personal, fără a preciza condițiile În care aceasta să fie acordată, indemnizația de dispozitiv a fost acordată doar acelor persoane care În cursul unei luni, pe baza adreselor venite din partea ISU, prin care reclamanții au fost Înștiințați despre instituirea codului galben și necesitatea de a asigura permanență la sediul instituției, iar aceștia asigurau permanenta la sediul P. sau acelor persoane care datorită specificului muncii aveau un volum de muncă foarte mare și era necesară prestarea de ore muncă suplimentară.
De asemenea, prin D. P. comunei C. nr. 52 din (...), 83 din (...), 157 din (...) și 210 din (...) au fost nominalizate, În mod expres, persoanele care urmau să beneficieze de indemnizația de dispozitiv, această indemnizație fiindu-le acordată acestor persoane.
Indemnizația de dispozitiv a fost acordată În baza Hotărârii C.lui Local C. nr.
92/(...) și a Dispozițiilor P. comunei C. nr. 52 din (...), 83 din (...), 157 din (...) și
210 din (...), care deși au fost comunicate, În termen, I. P. județului C., În vederea exercitării atribuției de verificare a legalității actelor administrative, conform L.
340/2004, republicată, nu au fost atacate la instanța de contencios administrativ de P. județului C..
In drept s-au invocat prevederile art. 299, art. 304 pct.9 C.proc.civ.; art.36 din Legea nr.215/2001.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Un prim aspect invocat de recurenți este reprezentat de faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a reținut legalitatea dispoziției nr. 30/(...) emisă de P. com. C., în condițiile în care , prin dispoziția contestată, practic P. a revocat o hotărâre a C.lui Local al com. C., deși nu avea nici o competență în acest sens.
Curtea constată, însă, contrar susținerilor recurenților, că prin D. nr.
30/(...), P. com. C. a dispus recuperarea sumei de 13.974 lei, în valoare brută, reprezentând indemnizația de dispozitiv acordată personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al P., în cursul anului
2009, recuperarea urmând a se face pe parcursul anului 2010, prin rețineri salariale, fără a se depăși 30% din salariu.
Prin urmare, P. nu a dispus revocarea nici unei hotărâri de C. Local, așa cum greșit susțin recurenții, ci a pus în executare D. emisă de C. de C. a jud. C. în urma controlului efectuat la autoritatea administrativă în perioada (...)-(...).
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt; stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Prin urmare, acesta este temeiul legal care a stat la baza emiterii dispoziției contestate, P. com. C. fiind obligat să pună în executare cele dispuse de C. de C. a jud. C., fără a avea relevanță, în acest sens, faptul că sporul de dispozitiv a fost acordat ca urmare a unei hotărâri de consiliu local.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că examinarea incidentală a HCL nr. 92/2007 nu presupune constatarea nelegalității acestora astfel că în mod evident nu apare ca fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.6
C.pr.civ.
Recurenții au mai invocat faptul că acordarea sporului de dispozitiv a fost legală, de acest spor beneficiind doar persoanele care au asigurat permanența la sediul instituției sau cele care, datorită volumului mare de muncă, erau nevoite să presteze ore suplimentare.
Lipsa de temei a susținerilor recurenților rezidă din dispozițiile OG nr.10/2008 și OG nr.6/2007 precum și a prevederilor art.72 din Legea nr.188/1999, a căror interpretare confirmă că sistemul de salarizare se stabilește numai prin lege și excede acestei reglementări stabilirea unor drepturi prin hotărâri de consiliu local.
Critica vizând greșita interpretare a dispozițiilor legale cu privire la indemnizația de dispozitiv de 25% nu poate fi reținută întrucât în ceea ce privește aplicarea disp. art.13 raportat la art.47 din Legea nr.1. s-a pronunțat decizia nr.37/2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii a cărei interpretare și aplicare a devenit obligatorie în raport de care s-a făcut verificarea legalității la momentul analizei.
Extinderea realizată de recurenți a dispozițiilor legale edictate în favoarea unei anumite categorii de persoane nu poate fi realizată în maniera dorită de aceștia iar extinderea categoriilor de destinație a actului prin emiterea unui act administrativ cu forță inferioară acestuia menit a pune în executare o lege într-o altă manieră decât a fost aceasta edictată apare ca fiind nelegală și în mod corect a fost înlăturată.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul promovat este nefondat, nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în limitele investirii în raport cu apărările exprimate, acordând doar ceea ce s-a solicitat, interpretând corect actul juridic dedus judecății și dispozițiile legale determinate ca fiind incidente astfel că în baza disp. art.312 C.pr.civ. Curtea îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.
3927/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 M. 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: G. G.
