Decizia nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2/2012
Ședința a 26 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R.
Judecător A. C.
Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N., în nume propriu și în numele A. F. P. S.-B., împotriva sentinței civile nr. 217 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamantul intimat S. V. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 217 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
B.-N., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. A F. P.
B.-N. cu privire la petitul de restituire a taxei de poluare, formulat de reclamant și, în consecință, s-a respins acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B.-N. pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis în întregime acțiunea formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. S.-B., respectiv s-a admis petitul unu al acțiunii în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. B.-N., așa cum a fost precizată pentru termenul de judecată din data de (...).
S-a anulat D. nr. 241 din (...) emisă de pârâta D. G. a F. P. B.-N. în soluționarea contestației formulate de reclamant.
A fost obligată pârâta A. F. P. S.-B. să restituie reclamantului suma de
2.338 lei reprezentând taxă pe poluare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantului suma de
443,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. PENTRU M. și s-a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei A. F. P. S.-B. suma de 2.338 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum și suma de 443,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137
C.pr.civ., excepțiile invocate în cauză, respectiv a inadmisibilității acțiunii reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. B.-N., reține următoarele:
Așa cum rezultă din starea de fapt anterior reținută, reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat prin refuzul de a i se restitui taxa cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90
TCE, refuz materializat în cuprinsul adresei nr. 8634/(...) emisă de pârâta D. B.- N.
Or, în cauză nu poate fi reținută, ca fine de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrative, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ipoteză legală care permite acestuia să se adreseze direct instanței de judecată, sens în care s-a respins excepția inadmisibilității invocată în cauză.
Pe de altă parte, cererea de restituire a sumei apreciate ca fiind achitată nelegal se circumscrie procedurii prevăzute de art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală, sens în care, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 2. pronunțată în interesul legii, acțiunea judiciară având acest obiect nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de C. de procedură fiscală.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D.
B.-N. instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată doar cu privire la petitul de restituire a taxei de poluare, formulat de reclamant, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B.-N. pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât, nefiind instituția care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, din perspectiva prevederilor art. 33 C,.pr.fiscală, această pârâtă nu poate fi obligată la restituirea sumei.
Totodată, s-a impus mențiunea că, în privința celorlalte petite formulate, pentru pârâta D. B-N este justificată calitatea procesuală pasivă câtă vreme refuzul de restituire a taxei apreciate de reclamant ca fiind nedatorată este exprimat de către această autoritate, refuz a cărui nelegalitate solicită reclamantul a fi constatată de instanța de judecată.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că la data de (...) cu chitanța seria TS5 nr. 0406302, reclamantul S. V. a achitat suma de 2338 lei în contul T. orașului S. B., beneficiar fondul de M., reprezentând taxă de poluare stabilită conform deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâta AFP S. B., în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca Volkswagen, tipul Golf, serie șasiu WV2ZZZZ1HZSW412946 aflat la prima înmatriculare în România, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
După achitare, reclamantul a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 8634/(...) la D. B.-N., aceasta fiind însă respinsă, iar refuzul de restituire exprimat în cuprinsul adresei nr. 8634/(...) emisă de aceeași pârâtă.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N. în nume propriu și în numele A. F. P. S.-B., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Față de excepția lipsei procedurii prealabile, pârâta arată că reclamantul nu a uzat de calea administrativă, așa cum impun prev. art. 205 și 207
C.pr.fiscală, astfel că în absența unei cereri preliminare adresate organului fiscal, formularea unei cereri direct în fața instanței de judecată tebuie respinsă ca inadmisibilă
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
A mai arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Cu privire la petitul reclamantului de a i se restitui și dobânzile legale, pârâtă solicită respingerea acestuia întrucât restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată de dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală, iar procedura de restituire este reglementată de dispozițiile O. nr. 1..
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG
93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/(...) .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea 554/2004(inclusiv pentru petitul de dobanzi ) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din Legea 554/2004 aceasta este neintemeiata in conditiile in care reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită de organele fiscale . Conform cererii adresate de reclamant organelor fiscale, acesta a solicitat restituirea taxei de poluare ,cerere ce cuprinde in mod implicit si cererea de recunoastere a dreptului de restituire vatamat prin incasarea acestei taxe conform art. 1 din Legea 554/2004 .Aceasta cerere a fost respinsa in mod nejustificat (f.7 dosar fond) devenind incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din Legea 554/2004 .Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei .
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizând forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că:
A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor :
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 312
C.pr.civ urmează a fi respins ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN N. LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. B. N. în nume propriu și în numele A. F. P. S.-B. împotriva sentinței civile nr. 217 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 26 noiembrie 2012.
Red.A.A.M./(...). Dact.H.C./2 ex. J.fond A.P. M..
