Decizia nr. 2063/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2063/2012
Ședința de la 14 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 6425 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC S. S., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința , se prezintă intimata-reclamantă prin avocat B. G., care depune la dosar împuternicire avocațială din (...), lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 din L. nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingere ca nefondat a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6425 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile legale speciale care reglementează modalitatea de stabilire și de plată a redevenței miniere, așa cum aceasta este prevăzută în cuprinsul Legii nr. 85/2003, cu modificările și completările ulteriore. Din punct de vedere juridic redevența minieră nu este o obligație fiscală ci un tarif, o obligație nefiscală, plătită bugetului de stat în baza unui contract administrativ prin care se stabilește un tarif pentru activitatea de gestionare sau administrare a exploatării resurselor naturale. Din această perspectivă consideră că sunt venituri bugetare nefiscale, cu titlu de redevență, un tarif plătit pentru activitatea de gestionare/exploatare, stabilite în baza unor contracte, în speță licența de exploatare nr. 3310/(...).
Solicită a fi respinse susținerile organului de control conform cărora societatea reclamantă ar fi obligată să plătească tariful modificat la redevenței miniere, prin OUG 1. pe considerentul că este de imediată aplicare, poziție care este contrazisă de însăși prevederile OUG 1. aprobată prin L. nr. 2., respectiv de art. 21 al. 2 potrivit căruia prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea sau completarea acestora. Mai mult, potrivit art. IV din OUG 1. licențele de concesiune, intrate în vigoare vor intra în procedura de negociere pentru încheierea ulterioară a unor acte adiționale în vederea stabilirii unor tarife diferite, cu titlu de redevență minieră, iar inițierea renegocierii aparține conducătorului instituției, respectiv conducătorului Agenției Naționale pentru Resurse Miniere. Acesta are obligația să notifice titularii de licențe, să-i invite la negociere și să încheie actul adițional.
Susține reprezentantul intimatei-reclamante că la data de (...) între părți s-a încheiat actul adițional prin care s-a modificat licența de exploatare nr. 3310/(...) și s-a stabilit un nou tarif, care a fost achitat la zi de către societatea reclamantă.
Din această perspectivă apreciază că societatea reclamantă nu datorează obligațiile stabilite cu titlu de redevență minieră întrucât această obligație s-a născut de la data modificării contractului dintre părți, respectiv a actului adițional.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului cu precizarea că acordarea cheltuielilor judiciare va fi solicitată pe cale separată.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6245 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al T.ui M. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S. S. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. M. și în consecință a fost anulată în parte decizia nr.1790/(...) și decizia de impunere nr.2291/(...) emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de (...) în ceea ce privește suma de 112.518 lei reprezentând redevența miniera în suma de 618.42 lei și majorări, penalități de întârziere suma de 50.676 lei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că potrivit art.IV alin.1 din OUG nr.1. licențele intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile acestei ordonanțe de urgență, dispozițiile art. IV cuprind procedura de renegociere astfel încât inițierea procedurii de modificare prin act adițional a licențelor de exploatare se realizează exclusiv de autoritatea competentă, în speță Agenția Națională pentru Resurse Minerale, care avea obligația să notifice fiecare titular de licență, în condițiile art. IV din OUG nr. 1., în vederea încheierii actului adițional, acesta din urmă act constituind singurul temei de plată a redevenței miniere.
În situația de față, a fost încheiat actul adițional nr. 1 la licența de exploatare nr. 3. la data de (...), sens în care s-a stabilit faptul că titularul este obligat în conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. c din L. minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, la plata către bugetul de stat a unei redevențe miniere, stabilită la echivalentul în lei a 0,35 euro- tonă de producție minieră de andezit industrial și de construcție, extras din zăcământ.
Pentru considerentele sus menționate apreciem că în mod greșit organele de inspecție fiscală au constatat faptul că pentru perioada (...) - (...)
SC S. S. avea obligația calculării redevenței miniere prin aplicarea cotei de
10% asupra producției situație în care au stabilit o redevență minieră suplimentară în sumă de 61.842 lei, iar ca urmare a inexistenței datoriei principale va fi înlăturată și obligația reclamantei de plată a sumei de 50.676 lei reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. M. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii în întregime a deciziilor. În susținerea celor solicitate se arată că în temeiul dispozițiilor Legii nr.85/2002, art.44, art.4, a dispozițiilor OUG1. și Ordinului ANRM de la data intrării în vigoare a ordonantei instanța avea obligația să calculeze redevența miniera prin aplicarea cotei de 20% la productia realizată iar nerealizarea negocierii și a încheierii de acte adiționale la licențele de exploatare nu justifică nerespectarea prevederilor legale.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata S. S. S. a solicitat respingerea recursului în considerarea că era aplicabilă dispoziția
11.1.1 din licență până la data de (...) când prin act adițional s-a convenit că redevența să fie calculată potrivit OUG nr.1.. Interpretarea recurentei este greșită de vreme ce art. 21 alin.2 din OUG nr.1. stabilește că prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea acestora. Licența este un veritabil contract de natură administrativă care instituie obligații iar acestea au fost respectate de societate.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente, de art.304 C. reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel, recurenta prin argumentele aduse susține că potrivit legii minelor și mai exact conform modificărilor aduse OUG nr.1. redevența ce trebuie plătită începând cu (...) era de 10% din valoarea producției miniere. Actul normativ ce a prevăzut cota invocată stabilește într-adevăr în sarcina celor ce detin licenta de exploatare obligatia plății redevenței însă același act normativ mai stabilește că prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora cu excepția în care părțile au convenit modificarea/completarea clauzelor , aceasta realizându-se prin renegocierea finalizată cu încheierea unui act adițional după notificarea renegocierii în termenul stabilit prin ordinul conducătorului autorității competente.
Reiese din coroborarea normelor că redevența se achită în cotele stabilite în condițiile licenței inițiale până la momentul încheierii unui act adițional de modificare, completare renegociat.
Cu alte cuvinte legiuitorul a prevăzut că temeiul de plată al redevenței îl constitui actul încheiat de părți respectiv actul adițional convenit pentru redevența de 10% din valoarea producției în urma renegocierii.
Actele dosarului atestă că actul adițional la licența de exploatare deținut de intimată a fost încheiat la (...). In atare situație de renegociere momentul încheierii actului adițional modificator este și momentul de la care se datorează redevența în cotă de 10%, în lipsa unei alte clauze cu privire la momentul de la care acesta se datorează.
Se susține însă de recurentă că redevența de 10% se datorează de la momentul intrării în vigoare a ordonanței respective. S. nu poate fi reținută întrucât chiar dacă legiuitorul a prevăzut o cotă aceasta se datorează de la momentul la care s-a convenit prin actul adițional modificarea clauzelor. Dacă altul era momentul legiuitorul prevedea expres acesta și ordinul de când se datorează cota fără a mai prevedea renegocierea modificărilor și completărilor prin acte adiționale.
Așadar raportat la cele rezultate din acte și la normele în materie soluția primei instanțe este corectă.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.304
C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nmr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingerea a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 6245 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. D. M.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.M. P.
