Decizia nr. 2067/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2067/2012
Ședința din data de 14 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. I. împotriva sentinței civile nr. 6992 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâta I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect
- ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 7448 din (...), aflată la fila 12 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin S. Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art. 582 C.pr.civ. și art. 3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Raportat la împrejurarea că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de (...) intimata-pârâtă a invocat excepția tardivității declarării recursului, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6992 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui M. a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta V. I. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. C. R. P. C. și Î. a V.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că demersul juridic al reclamantei se întemeiază pe încălcarea dreptului comunitar, prin condiționarea înmatriculării definitive în România a vehiculelor de import de plata taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008.
Sub aspectul admisibilității cererii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ, cu referire concretă la obiectul cererii deduse judecății, instanța apreciază că este admisibilă. Procedura specială a suspendării executării actului administrativ , prevăzută de art.14-15 din Legea nr.554/2004 nu poate fi exercitată în acest caz particular întrucât , prin ipoteză, suntem în prezența unui act administrativ negativ , concretizat într-o decizie de refuz din partea pârâtei atât pentru autorizarea provizorie a circulației, cât și pentru înmatricularea fără plata taxei de poluare.
Nerecunoașterea dreptului reclamantei de a solicita luarea unei măsuri provizorii și urgente pe calea ordonanței președințiale i-ar încălca și dreptul de acces la justiție garantat de art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În concluzie, în temeiul art.28 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art.581 Cod procedură civilă instanța a constatat admisibilitatea și compatibilitatea procedurii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ generat de condiționarea înmatriculării autovehiculelor de dovada plății taxei de poluare și contestarea acestei taxe, a cărei nelegalitate se susține că decurge din încălcarea normelor comunitare.
Instanța va analiza în condițiile speciale care se impune a fi întrunite potrivit art. 581 Cod procedură civilă, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială:1) urgența;2) caracterul vremelnic al măsurii și 3) neprejudecarea fondului .
În absența unei definiții legale a urgenței aceasta se determină prin prisma „ cazurilor grabnice"; enumerate în alineatul 1 al art. 581 Cod pr. civilă și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere , prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în cazul unei executări, ultimă ipoteză exclusă având în vedere împrejurările invocate în cuprinsul cererii.
Reclamanta nu s-a prevalat de nicio împrejurare concretă de care pentru a justifica urgența, fără a proba care este paguba iminentă și care nu s-ar putea repara, în absența măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale. Pretinsa privare de proprietate ,cu încălcarea art.1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, nu justifică prin ea însăși admiterea cererii. Analiza limitării dreptului de proprietate, din perspectiva exigențelor impuse statelor prin paragraful2 al art.1 din Protocolul 1 pentru a restricționa exercitarea folosinței bunurilor, în scopul de a asigura plata impozitelor și taxelor,trebuie făcută în mod particular, în funcție de situația fiecărei părți și numai condiționat de justificarea urgenței, impusă în dreptul intern ca o condiție esențială a ordonanței președințiale.
Urgența nu este o chestiune principială, ci se impune a fi stabilită de către judecător pe baza unor împrejurări concrete care nu au rezultat din probele administrate în cauză.
Imposibilitatea folosirii vehiculului până la soluționarea irevocabilă a litigiului de drept comun nu justifică admiterea cererii întrucât în absența unei hotărâri favorabile pronunțate în litigiul de fond și dat fiind efectul suspensiv de executare al recursului, impus de către legiuitor în materia contenciosului administrativ, reclamanta este readusă la statutul anterior refuzului de înmatriculare din partea pârâtei. A. statut nu îi permitea exercitarea dreptului de a circula cu vehiculul , ulterior datei la care ar fi expirat perioada maximă de 90 de zile în care putea fi autorizată provizoriu circulația autovehiculelor neînmatriculate.
Dobândirea autovehiculului este supusă dispozițiilor legale care reglementează condițiile de înmatriculare a vehiculelor în România, condiții pe care se prezumă că partea le cunoștea în momentul în care a cumpărat vehiculul și pe care le-a acceptat ,inclusiv sub aspectul duratei îndelungate a procedurilor judiciare în contenciosul administrativ determinat de refuzul autorității administrative de a înmatricula vehiculele de import fără plata taxei de poluarea. A. circumstanță nu poate fi invocată în favoarea sa câtă vreme și-a asumat toate consecințele regimului de înmatriculare a vehiculelor instituit prin O. M. nr. 1. și a optat pentru acest demers juridic,alternativ posibilității de a obține înmatricularea vehiculului, cu achitarea taxei de poluare, taxă a cărei restituire să o solicite pe calea unei acțiuni distincte în contencios fiscal.
Condiția caracterului vremelnic este îndeplinită,măsura solicitată având caracter temporar,până la soluționarea irevocabilă a litigiului de fond iar aparența dreptului de a înmatricula vehiculul fără plata taxei de poluare este într-adevăr în favoarea reclamantei și decurge atât din jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție stabilită prin hotărârea din data de (...), pronunțată în Cauza Tatu contra României și hotărârea din data de (...), pronunțată în Cauza Nisipeanu contra României, cât și din jurisprudența constantă a instanțelor naționale .
Cu toate acestea, deși întârzierea procedurii de înmatriculare definitivă este determinată de soluționarea irevocabilă a acțiunii de drept comun, numai urgența constată în condițiile art. 581 Cod procedură civilă justifică admiterea cererii.
Pe altă parte cererea nu este admisibilă nici sub aspectul obiectului întrucât se solicită autorizarea provizorie a înmatriculării și nu a circulației autovehiculului, ceea ce înseamnă că s-ar anticipa procedura de înmatriculare definitivă care se îndeplinește în condițiile art.7 din O. M. nr. 1. și presupune verificarea și a altor cerințe decât plata taxei de poluare. Or, pe cale de ordonanță președințială nu poate fi dispusă decât autorizarea provizorie a circulației vehiculului până la judecarea irevocabilă a acțiunii de fond, iar nu înmatricularea provizorie, operațiune care s-ar materializa în completarea provizorie a certificatului de înmatriculare și care nu este posibilă conform legislației în vigoare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și rejudecând a fi admisă cererea în sensul obligării intimatei la autorizarea provizorie de circulație a autoturismului menționat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond.
În susținerea celor solicitate se arată că în speță sunt întrunite cumulativ cele trei condiții de admisibilitate ale emiterii ordonanței în temeiul art.581
C.pr.civ. astfel urgența este justificată prin păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar repara respectiv este privat de dreptul de proprietate și folosință asupra autoturismului.
Caracterul vremelnic rezidă din aceea că a solicitat înmatricularea până la rezolvarea irevocabilă a litigiului. Măsura nu determină o prejudecare a fondului.
Ulterior prin completarea adusă recurenta după ce reiterează aspectele de mai sus arată că nu se impune a se face dovada unor împrejurări concrete pentru a justifica urgența așa cum reține instanța de fond. A respinge acțiunea pe motiv că se cunoștea la momentul achiziționării autoturismului demersurile care se impun a fi efectuate la înmatriculare inclusiv sub aspectul duratei îndelungate a procedurilor este mai mult restrictiv și limitativ și nu face decât să îngrădească un drept al petentului. De asemenea se arată respingerea demersului pe motiv că există alternativa de a se plăti și apoi de a se solicita restituirea taxei, tocmai imposibilitatea efectuării acestei plăți cu titlu de taxă l-a pus în situația de a cere înmatricularea fără plata cu atât mai mult cu cât încasarea ei este ilegală și necompatibilă cu dreptul comunitar.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinarea intimatul a solicitat respingerea ca tardiv a recursului în considerarea că hotărârea a fost pronunțată la data de (...) iar cererea a fost înregistrată la (...) cu depășirea termenului de recurs de 5 zile prevăzut de lege.
Față de cele invocate în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.582 alin.1 C.pr.civ. a pus în discuție excepția tardivității recursului apreciată ca întemeiată.
Astfel art.582 alin.1 C.pr.civ. prevede că ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă este dat cu citarea părților și de la comunicare dacă este dat fără citarea lor.
În speță, actele relevă că soluționarea cererii s-a făcut cu citarea părților, că hotărârea a fost pronunțată la (...) iar recursul a fost declarat abia la (...) deci cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de norma menționată.
Așadar față de cele rezultate din acte și de dispozițiile art.581 C.pr.civ. excepția se vădește a fi întemeiată și va fi admisă cu consecința respingerii recursului ca tardiv.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de V. I. împotriva sentinței civile nr.
6992 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. D. M.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.M. H.
