Decizia nr. 9985/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9985/2012
Ședința { F. publică} de la 29 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții P. I. G., C. V. și M. F. L., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta G. N. DE M. - C. R. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), intimata a formulat și depus la dosar întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3588/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis excepția invocată de pârâta C. R. C. al G. N. de M.
S-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții: P. I. G., C. V., M. F. L. în contradictoriu cu pârâta C. R. C. al G. N. DE M. -. anularea deciziilor nr.4/(...), 3/(...) și 2/(...) și implicit a sancțiunilor aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere că în cauză au fost invocate excepții - instanța în baza art.137 Cod procedură civilă s-a pronunțat în legătură cu aceasta.
Pârâta invocă excepția lipsei procedurii prealabile, respectiv neîndeplinirea prevederilor art.7 alin.1 din L. 5..
Potrivit acestui text de lege, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competent, persoana care se consideră vătămată - trebuie să solicite autorității publice emitente - revocarea în tot sau în parte a actului.
Aceste dispoziții legale se coroborează și cu art.109 alin.2 Cod procedură civilă, conform căreia, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege.
Prin aceste reglementări - legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părților să stabilească dacă efectuează sau nu procedura prealabilă, ci a condiționat sesizarea instanței de îndeplinirea ei.
Reclamanții nu au respectat această obligativitate și pe cale de consecință, instanța a admis excepția invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții: P. I. G., C. V., M. F. L., în contradictoriu cu pârâta C. R.
C. al G. N. DE M. -. anularea deciziilor nr.4/(...), 3/(...) și 2/(...) și implicit a sancțiunilor aplicate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. I. G., C. V. și
M. F. L. solicitând sa se admită recursul, sa se caseze hotararea recurata ca fiind nelegala si netemeinica si sa se constate ca exceptiile invocate de recurenti sunt legale si temeinice ducand automat la anularea deciziilor de sanctionare disciplinara a recurentilor cu plata cheltuielilor de judecata in fond si recurs (300x156 lei pentru fiecare recurent ).
Arată ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal fiind data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii ,cuprinzand motive contradictorii ,straine de natura pricinii - favorizand-o evident pe intimata.
Astfel, la pagina 3 din considerentele hotararii, se arata ca in baza art.137
Cod proc. civila in cauza au fost invocate exceptii urmand ca instanta sa se pronunte in legatura cu aceasta, respectiv exceptia invocate de parata - lipsa procedurii prealabile, neindeplinirea prevederilor art.7 din L 5. -contestatia reclamanților fiind ca atare respinsa ca inadmisibila.
Dar instanta de fond nu s-a pronuntat si asupra exceptiilor ridicate de reclamanți care duc automat la constatarea nulitatii absolute a deciziiilor de sanctionare disciplinara . În privinta reclamanților s-a analizat si fondul cauzei fara ca in prealabil sa li se judece exceptiile - desi tribunalul s-a pronuntat clar in sedinta publica - in sensul ca uneste exceptiile invocate de parti cu fondul cauzei (si nu numai exceptia invocata de intimata - cum apare in hotarare).
In apararea reclamanților invocă dispozitiile legale in materie neglijate de instanta de fond.
Astfel art.6 alin 1 L5. a contenciosului administrativ arata textual" jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite - iar alin.2 -prevede ca actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art.10, in termen de 15 zile de la comunicare
,daca partea nu exercita caile administrative jurisdictionale de atac "(exact cazul reclamanților).
Or, reclamanții au fost sanctionati disciplinar prin dec.4/12 ianuarie 2012 pentru P. I. G. cu sanctiunea -"avertisment" ,dec.nr.3/12 ianuarie 2012 pentru C. V. care a fost sanctionat tot cu sanctiunea "avertisment"si dec.nr.2/12 ianuarie
2012 pentru M. F. L. care a fost sanctionat cu diminuarea drepturilor salariale de 5
% pe o perioada de o luna.
La baza deciziilor de sanctionare sta R. C. de disciplina din cadrul
Comisarialtului R. C. nr.64/6 ianuarie 2012 - anexat la dosar.
Comisia de disciplina in R. de mai sus in unanimitate a propus sanctionarea reclamanților cu 5% diminuarea drepturilor salariale pe o perioada de o luna pentru
C. V. si P. I. G. si respectiv 7% diminuarea drepturilor salariale pentru M. F. L. - ulterior la 12 ianuarie 2012 - C. R. C. i-a sanctionat cu sanctiunile aratate mai sus.
Reclamanții au criticat aceste decizii - in primul rand- ca legea functionarilor publici 188/1999 nu prevede ca sanctiunea disciplinara -avertismentul - deci reclamanții au fost (C. si P. )sanctionati total nelegal ceea ce atrage nulitatea deciziei de sanctionare .
La fel si cu M. F. L. nu s-a tinut cont de dispozitiile HG 1344 din 31 octombrie
2007 care reglementeaza organizarea si functionarea comisiilor de disciplina.
Astfel conform art.50 alin.3 lit.c din HG 1344/2007 va cuprinde in mod obligatoriu motivul pentru care a fost aplicata o alta sanctiune decat cea propusa de comisia de disciplina ceea ce la fel atrage nulitatea absoluta a sanctiunii (in loc de
7% ni s-a aplicat 5% fara nici o motivare).
Nu s-au respectat nici dispozitiile art.50 alin 3 lit.e din HG - nu s-a aratat instanta competenta la care poate fi atacata fiecare decizie (la toate deciziile ).
Nu s-au respectat nici dispozitiile alin.5 ale aceluiasi act normativ -art.50 din
HG -potrivit caruia actul administrativ de sanctionare se comunica in termen de maxim 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevazut la alin. 1 (10 zile de la primirea R. C. de D. ) functionarului public a carui fapta a fost sesizata ca abatere disciplinara -la nici unul dintre contestatari.
Toate aceste aspecte invocate imbraca in drept forma unei exceptii dirimante care atrag nulitatea absoluta a deciziilor atacate .
Pârâtul intimat C. G. AL G. N. DE M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală - filele 29-31.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea constată că, în speță, nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurenții au solicitat anularea deciziilor emise de G. N. de M.-C. R. C., prin care recurenții P. I. G. și C. V. au fost sancționați disciplinar cu sancțiunea avertismentului, iar recurentul M. F. L., cu sancțiunea diminuării drepturilor salariale de 5%, pe o perioadă de o lună.
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 80 din L. nr. 188/1999, potrivit cărora funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.
Spre deosebire de dispozițiile art. 106 din același act normativ, aplicabil în cazul în care raportul de serviciu al funcționarului a încetat din motive pe care acesta le consideră netemeinice sau nelegale și care prevede, în mod expres, că se poate cere anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu în condițiile și în termenele prevăzute de L. contenciosului administrativ nr. 5., impunându-se, prin urmare, parcurgerea procedurii prealabile reglementate de dispozițiile art. 7, în situația prevăzută la art. 80 din L. nr. 188/1999, această mențiune nu mai este făcută de către legiuitor, fiind stabilită doar competența instanței de contencios administrativ, fără a se face referire la condițiile și termenele reglementate de L. nr. 5..
Prin urmare, Curtea constată că în speța de față nu trebuie respectate condițiile și termenele prevăzute de L. nr. 5. și, deci, nici procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 nu trebuie urmată, fiind evident că atunci când legiuitorul a vrut să aplice reglementarea prevăzută în L. nr. 5. a stipulat în mod expres acest lucru, astfel cum a făcut-o și în privința contestațiilor la deciziile de încetare a raportului de serviciu (art. 106 din L. nr. 188/1999).
Nefiind făcută nici o trimitere la L. nr. 5., simpla atribuire de competență în favoarea instanțelor de contencios administrativ nu conduce la concluzia obligativității formulării plângerii prealabile, astfel cum este aceasta solicitată prin art. 7 din L. contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod nelegal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamanților.
Prin urmare, Curtea apreciază că recursul declarat de reclamanți este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 312 alin. 3
Cod procedură civilă, care atrage casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței.
În rejudecare, instanța de fond va administra toate probele necesare soluționării fondului cauzei, urmând a se pronunța asupra tuturor împrejurărilor și apărărilor invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de P. I. G., C. V. și M. F., împotriva sentinței civile nr. 3588/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: P. R.a M.lena
