Decizia nr. 2311/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2311/2012
Ședința de la 21 M. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâta C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 5464 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta A. M. L., având ca obiect - anulare act administrativ.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta-pârâtă C. DE A.
DE S. M. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, însoțite de înscrisuri.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5464 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui M. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. M. L. în contradictoriu cu C. de asigurări de S. M. și în consecință a fost anulată în parte decizia nr.4246/128 din (...) emisă de pârâtă pentru plata contribuției la F. menținută decizia la nivelul sumei de 2960 lei reprezentând debit, înlăturând obligația de plată a majorărilor de întârziere și penalități; menținută pentru suma de 2960 lei și decizia nr.128/(...) emisă de președintele D. G. al pârâtei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un tot unitar.
Potrivit art. 256 (1) din Legea nr.95/2006 modificată privind reforma în domeniul sănătății, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează și din contribuții ale persoanelor fizice și juridice.
Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A., în contul unic deschis pe seama C. în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A., se efectuează de către casele de asigurări.
În speță, colectarea contribuției a fost făcută de C.
Sunt asigurați, potrivit legii nr.95/2006 (art.211), toți cetățenii români cu domiciliul în țară. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator.
Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în R.
Prevederile art. 208 al. 3 lit.";e";și al. 6 din Legea nr.95/2006 modificată consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate. A. voluntară de sănătate nu exclude obligația de plată pentru asigurările sociale de sănătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 215 al.(1)și (3) din legea de mai sus,obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate,potrivit legii,să desfășoare activități independente.
În acest caz, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. D. acest venit este singurul asupra căreia se calculează contribuția,aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar (art.257 al.( 2) lit. b)
Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5% (art.259 al 4 ).
Din conținutul prevederilor legale de mai sus se reține că obligația de plată a contribuției sociale de sănătate subzistă independent de încheierea unui contract cu C. A.lor de S.
Împrejurarea că reclamanta, care este avocat, plătește contribuția la C. de asigurări a avocaților nu o scutește de plata contribuției reglementate de legea nr.95/2006
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica CAS veniturile realizate pe perioada supusă verificării și nici nu a încheiat contract de asigurare cu aceasta.
T. distinge între obligația de plată a contribuției, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere considerând că reclamantul datorează contribuția la nivelul sume de 8.046,42 lei dar nu și majorări de întârziere
și penalități.
În cuprinsul legii există noțiuni care sunt susceptibile de a crea confuzie din partea celor chemați la plata contribuției,confuzie care în accepțiunea instanței face ca plătitorul să nu fie vinovat de plata cu întârziere a contribuției,cu alte cuvinte, acesta ar putea fi obligat numai pentru datoria principală nu și cu privire la accesoriile acesteia.
În concluzie tribunalul consideră că încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă ,de luare în evidență și că nu în virtutea contractului se dobândește calitatea de asigurat. O. calității de asigurat despre care vorbește art.259 al 7 din lege referindu-se doar la raporturile administrative dintre CAS și asigurat neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.
Cu privire la celelalte critici invocate de reclamantă în motivarea acțiunii, tribunalul admite că, plata contribuției sociale nu este o obligație fiscală dar legea sănătății neavând dispoziții specifice a împrumutat din codul de procedură fiscală dispozițiile legale cu privire la colectare, prin O. P. C. nr.617/2007 situație în care natura juridică a obligației de plată nu mai are relevanță pentru soluționarea cauzei.
Înainte de apariția L. nr.95/2006 organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate a fost reglementat de OUG 1. care conținea, cu privire la colectare, aceleași dispoziții ca și legea sănătății situație în care neindicare ca și temei legal,pentru perioada anterioară anului 2006 a OUG nr. 1. nu poate afecta legalitatea actelor administrative atacate.
Potrivit art.2 din OUG nr.1. persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația de a-și asigura sănătatea, au obligația de a comunica direct casei de asigurări alese veniturile pe baza declarației de asigurare, în vederea stabilirii și achitării la fond.
Faptul că reclamanta nu a comunicat C. toate veniturile realizate nu poate fi sancționat întrucât nu este prevăzută o astfel de sancțiune în lege. În acest sens, instanța apreciază că în sarcina reclamantului nu se pot reține majorările și penalitățile de întârziere în condițiile în care acestea apar cu titlu de sancțiuni pentru neachitarea contribuției în termenul stabilit în decizie.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta C. de A. de S. M. susținând că intimata a realizat venituri din activități independente și în conformitate cu dispozițiile L. nr.95/2006 avea obligația plății contribuției către FNUAS.
Întrucât nu a respectat obligația de a depune declarațiile la CAS obligație ce îi incumbă potrivit OG nr.92/2003 și pentru neachitarea la termen a contribuției datorează în conformitate cu dispozițiile actului normativ arătat majorări și penalități.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului întrucât pasivitatea recurentei de a indeplinii obligațiile de informare nu îi este imputabilă. O. fiind stabilită prin decizia de impunere de atunci plata contribuției devine obligație iar neplata atrage penalități. În condițiile în care nu a depus declarația recurenta trebuia să procedeze la emiterea deciziei și nu să stea în pasivitate pentru a se solicita accesorii care așa cum se observă depășesc obiectul principal.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente și de dispozițiile art.304 C-pr.civ.,
Curtea reține că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. O. virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice ce exercită profesii liberare sau a celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente. Intimata face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate liberală/independenta context în care în mod corect s-a reținut de catre organele de control si instanta incidența art.256, 208,215, 257 și respectiv
259 din Legea nr.95/2006 .
Cu toate acestea nu pot fi primite reținerile instanței în privința majorărilor și penalităților de întârziere. În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului.
Astfel, conform C.ui de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de C. fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Intimata reclamantă a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din
OG nr.92/2003. Ori în condițiile L. ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă intimata nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Prin urmare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. O. de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare Ca atare nu se poate reține că intimata ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Prima instanță reține că neplata s-a datorat și lipsei unei încunoștințări din partea organelor fiscale. Susținerea nu poate fi reținută întrucât nu se poate evoca necunoașterea legii în condițiile în care dispozițiile erau clare, previzibile, legea cât și contractul cadru au fost publicate în monitor și astfel aduse la cunoștința publicului. Prin urmare față de cele arătate susținerile intimatei și respectiv reținerile instanței în privința accesoriilor sunt greșite.
Așadar constatând cele de mai sus în temeiul art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. de A. de S. M. împotriva sentinței civile nr. 5464 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta A. M. L. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. D. M.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. S. O.
